173 matches
-
perspectiva dezvoltării. Sindroamele Prader-Willi și Angelman, deși clinic diferite, sunt caracterizate prin pierderea funcției a două regiuni strâns legate, situate în partea proximală a brațului lung al cromozomului 15 (15q11-q13). Particularitatea tulburărilor constă în pierderea funcției alelei, prin metilare (mecanism epigenetic, descris într-un capitol anterior), care provine de la mamă (sindrom Angelman, în 70% de cazuri), sau de la tată (sindrom Prader-Willi, în 75% din cazuri). Mecanismul responsabil este cel al așa-numitei amprentări sau întipăriri genetice (imprinting genetic). Sindromul Angelman apare
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
scris cartea Biologia credinței, a fost invitat să vorbească la sute de emisiuni de radio și de televiziune și să prezinte numeroase conferințe, În Țară și În Întreaga lume. Dr. Bruce Lipton este fondatorul noii discipline cunoscute sub numele de Epigenetica (prefixul “epi” - care Înseamnă “deasupra”) a cărei conținut Îl formează o nouă concepție privind factorul genetic plecându-se de la influența mediului Înconjurător asupra genelor. Așa cum este cunoscut, genele sunt unități purtătoare ale eredității În organismele vii. Ele sunt constituite din
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
suficientă pentru ca boala să se manifeste, ea se numește cu transmisie dominantă. Profesorul dr. Bruce Lipton, expert În biologie celulară la Școala de Medicină a Universității Wisconsin, așa cum am menționat, a pus bazele cercetării și studierii unei noi științe numită epigenetică 25 care explică legătura dintre gene și mediul Înconjurător. Dr. Lipton a descoperit faptul că atunci când ființa umană nu trăiește clipa prezentă, subconștientul rulează aproape În permanență „casete” cu diferite Înregistrări mai vechi. El a pornit de la fizica cuantică care
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
viața unui individ este predeterminată genetic, ceea ce este fals. Este clar, până și pentru cel mai nepregătit individ, că toate crizele globale care au impact asupra mediului, sănătății, economiei și stabilității sociale amenință supraviețuirea civilizației umane. Prin noua știință a epigeneticii profesorul Bruce Lipton lămurește cum mintea noastră (percepțiile, atitudinile și emoțiile) dirijează biologia și comportamentul, producând următoarele modificări conceptuale: 1. Mit 1 - Biologia este controlată de mecanica Newtoniană bazată pe materie /Revizuire - Biologia este controlată de forțele invizibile ale mecanicii
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
dirijează biologia și comportamentul, producând următoarele modificări conceptuale: 1. Mit 1 - Biologia este controlată de mecanica Newtoniană bazată pe materie /Revizuire - Biologia este controlată de forțele invizibile ale mecanicii cuantice; 2. Mit 2 - Genele controlează viața /Revizuire - Noua știință a epigeneticii revelează faptul că mediul controlează genele; 3. Mit 3 - „Supraviețuirea celui mai potrivit” conduce evoluția /Revizuire - Cooperarea conduce evoluția; Cromozomii Sunt structuri aflate În nucleul celulei care poartă gena. GenomCantitatea de material genetic care definește zestrea ereditară a oricărui organism
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
stabile de-a lungul timpului: premorbiditate până la debut, în timpul perioadei de stare și floride și până la remisie. Aceste trăsături nu ar trebui să fie interpretate ca fiind imuabile din punct de vedere al dezvoltării: mai curînd ele sunt modelate epigenetic prin tranzacționarea cu factorii de mediu la nivelul fiecărei faze de dezvoltare. Rezultatele “Studiilor Finlandeze pe Copiii Adoptați” sugerează că în egală măsură un mediu înconjurător disturbat și o vulnerabilitate înnăscută pentru maladie sunt necesare pentru a genera schizofrenia 1
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în care a fost invitat Henri Atlan. Un răgaz de mai mult de douăzeci de ani le separă de publicarea în Transversales a unui articol al lui Henri Atlan ce repune în discuție noțiunea de program genetic 65. Cercetarea programelor epigenetice și analiza mecanismelor ce reglează expresia genică ni se par foarte importante. Cum analizase deja lipsurile teoriei informației aplicate în biologie, Henri Atlan insistă asupra surselor de neînțelegere și a caracterului inadecvat al noțiunii de program genetic: Ca și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ale evoluției și “constă în diferențierea funcțională a țesuturilor, perfecționarea funcțională a sistemelor și aparatelor organismului...” (E. Scarlat, 1981). Dezvoltarea, inclusiv cea psihică, se prezintă ca o discontinuitate cu secvențe calitativ diferite ce apar ca derulare a unui program intern, epigenetic. Atât creșterea cât și dezvoltarea nu se realizează liniar, ci în puseuri, cu mari oscilații la nivelul diferitelor segmente și cu o viteză care se diminuează spre vârsta adultă. În învățământul gimnazial (clasele V-VIII) sunt cuprinși elevii de la 11
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3017]
-
forma (semnificantul), atunci când avem de a face cu abrevieri (chiar dacă unele noțiuni sunt noi). În schimb, emoticonii sunt considerați semne nelingvistice, pur imagistice, care transmit denotații, dar mai ales conotații. Morfemele fluide, aflate în perpetuă regenerare și transmorfoză în mediul epigenetic al limbajului online, capătă nu numai rol de semn, ci și de semnificație (conform cu distincția formulată de Peirce, 1990, pp. 60-63). Dacă această asumpție este corectă, rezultă că: (T3) Semioza generează semantoză, deoarece dismorfoza creează transmorfoză. Mai precis, mutațiile la
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
iar în sens invers o corelație negativă. Investigațiile privind coeficienții de corelație ale unor constante biochimice sanguine la vaci în perioada puerperală au evidențiat diferite variații ale acestora în dinamica evoluției puerperiumului, care au indicat gradul de determinare genetică și epigenetică a acestora,(RUGINOSU ELENA,1999,2000 2001). Coeficienții de corelație stabiliți în acest studiu au fost următorii: Coeficientul de corelație dintre proteinele totale și uremie, care a înregistrat în perioada antepartum o valoare " r " cuprinsă între + 0,92 la vacile
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
1 la lotul E (cu parturiții istocice și cu retenția anexelor fetale), indicând o corelație pozitivă, foarte puternică și distinct semnificativă (p< 0,01). După parturiție s-au constatat variații ale coeficienților de corelație, care au evidențiat creșterea influenței factorilor epigenetici (de mediu). La 24 ore postpartum s-a înregistrat o corelație pozitivă medie spre puternică, cu o valoare " r " între + 0,62 în lotul M și + 0,81 în lotul E,. La 3542 zile postpartum valoarea coeficientului de corelație a
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
0,83 în lotul M, indicând o corelație pozitivă puternică, distinct semnificativa (p< 0,01). Deși unele corelații între constantele biochimice au o determinare genetică puternică, totuși s-a constatat că, în anumite situații critice , cum este perioada puerperală, factorii epigenetici (de mediu) pot modifica aceste raporturi. Stabilirea coeficienților de corelație dintre diferitele constante sanguine indică existența unor interrelații de interdependență dintre diferite procese biologice, de ordin metabolic, imunologic, neuro-hormonal, care stau la baza modificărilor homeostaziei generale a organismului animal în
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
inovațiile sale, prin evoluția sa neliniară. Arborescent în zig-zagul său ideatic, Diderot se apropie de teoria generației spontanee, după care organismele vii pot apărea din materia nevie, anorganică sau organică în descompunere, a lui Hristot, Paracellsus, Van Helmont, de teoria epigenetică, evoluționistă, cu accent pe transformările embrionare ale oului fecundat, a lui Buffon, de „iritabilitatea fibrelor“ a lui Glisson, de doctrina hilozoistă (hilos = materie în limba greacă și zoist, prin extrapolare = viață) a sensibilității universale susținută de matematicianul naturalist și filosof
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și supranumită gunoi genetic, ocupând un spațiu considerabil, este în curs de descifrare. Porțiunea "negenică" a ADN-ului, cea necodată, reprezintă 98% din genom. Ea are importante funcții în regularizarea expresiei genice, organizarea arhitecturii cromozomice și a semnalelor de ereditate epigenetică (în afara secvențelor genelor). Diferența genetică dintre ADN-ul diferiților indivizi este mai mică de 0,1%. Între cimpanzeii de tip bonobos și oameni diferențele sunt de sub 4%. Genomul uman, sau setul de gene, este conținut în cele 23 de perechi
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
analog al folatului, utilizat ca citostatic în tratamentul neoplaziilor, interferând cu sinteza ADN), pe când celulele maligne dobândesc rezistența numai în trei luni. Realizarea fenotipului malign este un proces multistadial care implică acumularea mutațiilor genice multiple, asociată cu desfășurarea unor mecanisme epigenetice. O singură mutație genică nu poate induce transformarea malignă, pentru inițierea acesteia fiind necesare cel puțin două mutații, apărute simultan sau succesiv, în una și aceeași celulă. În ultimul timp, s-a impus conceptul lui A. Knudson, privitor la geneza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
produsul oncogenei erb A. De atunci au fost identificate peste 20 protooncogene care codifică pentru TF cu rol în reglarea transcrierii genelor. Produșii genelor a căror transcriere este reglată de factorii de transcriere codificați de protooncogene, interacționează în desfășurarea MODIFICĂRILOR EPIGENETICE ce stau la baza CITODIFERENȚIERII CELULELOR NORMALE. Modificarea acestor interacțiuni în condițiile în care protooncogena devine oncogenă celulară, deturnează celula de la cursul normal al citodiferențierii sau de la starea normală a citodiferențierii, spre o evoluție malignă. Factorul de transcriere este o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
CpG. Analiza ADN prelevat de la pacienți cu CML a arătat existența insulelor CpG submetilate, în momentul diagnosticării, dar prezintă invariabil metilarea insulelor CpG, în CML avansat. Acesta este un indiciu al faptului că inactivarea genică poate fi realizată prin mecanisme epigenetice. Dacă metilarea ADN este evenimentul inițial sau evenimentul care consolidează, este mai puțin important decât faptul că secvența primară a ADN nu a fost afectată. Faptul este de o importanță deosebită, deoarece lasă deschisă posibilitatea reversiei inactivării genei supresor tumorale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
apare prima sarcină dusă la termen, cresc riscul pentru neoplazia de sân. Riscul de apariție a neoplaziei ovariane este crescut de menarha timpurie, menopauza târzie și de numărul mic de sarcini și este redus de utilizarea contraceptivelor orale. Capitolul 27 EPIGENETICA NEOPLAZIEI. ROLUL METILĂRII ADN ÎN CARCINOGENEZĂ Cancerul reprezintă o reprogramare genetică a unora dintre celulele normale, care sunt orientate spre o evoluție anormală. Această transformare face ca asemenea celule să crească și să se dividă haotic, fără legătură cu nevoile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genele responsabile de transformarea malignă pot fi inactivate prin mutație genică, incluzând deleția parțială sau totală a genei, sau ele își pot păstra secvența intactă, dar expresia acesteia să fie alterată într-o manieră transmisibilă în descendența celulară, prin mecanisme epigenetice. Procesul epigenetic poate fi definit ca o modificare a expresiei genice, transmisibilă în descendență, dar care nu implică schimbări (mutații) în informația genetică primară, adică în secvența de nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de transformarea malignă pot fi inactivate prin mutație genică, incluzând deleția parțială sau totală a genei, sau ele își pot păstra secvența intactă, dar expresia acesteia să fie alterată într-o manieră transmisibilă în descendența celulară, prin mecanisme epigenetice. Procesul epigenetic poate fi definit ca o modificare a expresiei genice, transmisibilă în descendență, dar care nu implică schimbări (mutații) în informația genetică primară, adică în secvența de nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor și substituția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
manieră transmisibilă în descendența celulară, prin mecanisme epigenetice. Procesul epigenetic poate fi definit ca o modificare a expresiei genice, transmisibilă în descendență, dar care nu implică schimbări (mutații) în informația genetică primară, adică în secvența de nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor și substituția histonelor canonice cu variante ale acestora, remodelări ale cromatinei prin intermediul proteinelor non-histonice, intervenția ARN de intereferență (ARNi). Metilarea ADN este modificarea epigenetică cel mai bine studiată. Metilarea ADN este implicată într-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
primară, adică în secvența de nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor și substituția histonelor canonice cu variante ale acestora, remodelări ale cromatinei prin intermediul proteinelor non-histonice, intervenția ARN de intereferență (ARNi). Metilarea ADN este modificarea epigenetică cel mai bine studiată. Metilarea ADN este implicată într-o mare varietate de procese celulare. La mamifere a fost identificată, clonată și caracterizată gena care codifică sinteza enzimei ADN metiltransferază cu o afinitate bine exprimată față de substratul ADN hemimetilat (Herman
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fost identificată, clonată și caracterizată gena care codifică sinteza enzimei ADN metiltransferază cu o afinitate bine exprimată față de substratul ADN hemimetilat (Herman și colab., 1995; 1998; Thibodeau și colab., 1996; Graff și colab., 1995; 1998; Kane și colab., 1997). Procesul epigenetic acționează ca o alternativă la mutațiile ce fracturează genele supresoare de tumori, alterându-le funcția normală și predispune la apariția de modificări ale activității genice prin inactivarea genelor ce participă prin produșii lor în procesele de reparare a leziunilor din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumori, alterându-le funcția normală și predispune la apariția de modificări ale activității genice prin inactivarea genelor ce participă prin produșii lor în procesele de reparare a leziunilor din ADN, fără a modifica structura acestora (secvența de nucleotide). Studiile de epigenetică au adus clarificări asupra rolului remodelării cromatinei și reglajului genetic în tumorigeneză (Jones și Laird, 1999) și au oferit noi direcții de abordare a strategiilor terapeutice în maladia canceroasă. Există dovezi asupra rolului important deținut de activitățile de remodelare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Amann și colab, 2001). Acestea sunt doar două exemple ale implicării directe a modificărilor cromatinei în inducerea fenotipului oncogenic. De asemenea, este binecunoscut faptul că modificările cromatinei pot altera direct sau indirect profilul de metilare a ADN, un alt mecanism epigenetic care poate iniția silențierea unor gene importante implicate în metabolismul celular, sau chiar poate bloca pe termen lung această stare inactivă a genelor. În ultimii 40 de ani, au fost realizate numeroase studii care au demonstrat că există diferențe majore
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]