252 matches
-
de ce ei au făcut așa și nu altfel. Și azi primim din galaxii mesajele navelor cosmice lansate de oameni, Înaintea cataclismului planetar și nu le putem descifra. Și azi repetăm, copiem utilajele și instalațiile ce le-am găsit În documentele epigrafice lăsate În siguranță de strămoșii noștri umanoizi. Suntem mulți, vorbim aceeași limbă de la un capăt la celălalt al planetei, dar suntem atât de puțin atenți cu noi Înșine. Ne Închipuim mereu, că dacă noi am scăpat din cataclism suntem superiori
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
carte poartă un titlu, în fond o capcană pentru cititorul curios: în fiecare pom e-o nimfă, despre scrierea inexistentă, vietățile pustiei, dreapta cea dreaptă și stânga cea sinistră, iubiri antice, adevăruri și curtezane, litere călătoare, dovleacul de leac, căsătorii epigrafice, insularii lui Pericle, despre trireme, curiozități de mirare etc. Ultimele 50 de pagini ale volumului propun o strategie bine chibzuită de a îmbina rigurosul cu plăcutul, de a îmbia un public cu interese de lectură cât mai diverse și în
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
o dovadă peremptorie a participării culturii românești la fondul mondial de valori. Este meritul unanim recunoscut al lui Viorel Cosma de a fi pus în lumină prezența muzicii în cadrul străvechii culturi autohtone, evocând în acest sens mărturii iconografice, istoriografice și epigrafice; de a fi relevat aspecte ale manifestărilor muzicale cu caracter sacru sau laic în Evul Mediu românesc; de a fi actualizat interferențe muzicale în plan românesc și universal în epocile Renașterii și Reformei, Clasicismului, Romantismului și de construire a școlilor
Viorel Cosma, la ceas aniversar by Vasile TOMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83124_a_84449]
-
Mărginenii toți [...] și Breaza toată, cu muntele ei de la Florei și de la Negraș[...]". Tot din anul 1510 datează și o inscripție descoperotă pe piciorul mesei din altarul bisericii ctitorite la Podu Vadului mult mai târziu, în anul 1810. Acest izvor epigrafic menționează: anul 1510, numele unui oarecare Popa Gheorghe și numele localității Breaza. Coroborate, datele oferite de cele două izvoare istorice ne determină să afirmăm că în primii ani ai secolului al XVI-lea, la Breaza se afla o comunitate umană
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
să arate apusul, unde nu se vede nici o mare, ci doar începutul ramblei. Oricum, l-au adoptat și îl venerează, considerându-l fiu al lor, deopotrivă Spania și Catalonia, dar numai catalanii se implică aici, în capitala lor, în omagiul epigrafic de pe monument: Honrando a Colona, Catalunya honra a sus hijos predilectos. Cât se poate de explicit. De fapt, ei nu-l omagiază aici doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
ei nu-l omagiază aici doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am remarcat această nobilă propensiune peste tot aici, cu precizarea că, doar cu rare excepții, în toate aceste înscrisuri epigrafice, dar chiar și în epitafurile din catedrale, cuvântul honor e nelipsit în sintagme ca onoarea Spaniei, onoarea Catalunyei, onoarea națiunii. Onoarea și recursul la onoare sunt poate expresiile cele mai frecvente prin care se manifestă patriotismul spaniol. În eseul amintit
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Daciei de către romani( 101- 102 și 105-106) arată începutul unei epoci noi în istoria teritoriului Țării noastre. Prin unele cercetări sistematice întreprinse între 1960-1961 la Gornea, Moldova-Veche, Pojejena, Varadia, Surduc- Banat, Berzovia, Jupa, Zavoi, Lăpușnicel etc., dar și prin mărturiile epigrafice și numismatice descoperite aici se dovedește că teritoriul județului a făcut parte din provincia Dacia romană. În apropierea vechilor așezări geto-dacice- Gornea, Pojejena, Jupa, Berzovia au fost întemeiate noi așezări romane de tip rural și urban, au fost ridicate clădiri
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
au identificat numele Pericle inscripționat sub una dintre toartele pocalului, alături de numele altor cinci bărbați, printre care și cel al fratelui mai mare al lui Pericle, Ariphron, scrie Agerpres. "Numele Ariphron este foarte rar", explică Angelos Matthaiou, secretar al Societății Epigrafice elene. În plus, specialistul elen în înscrisuri vechi a precizat că este sigur în proporție de 99% că este vorba despre Pericle și fratele său pentru că numele Ariphoron este gravat deasupra celui al lui Pericle, așa cum se obișnuia între frați
O cupă de vin a lui Pericle, descoperită de arheologi by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79123_a_80448]
-
în sat, bucăți mari de piatră frumos cizelate și chiar purtând înscrisuri chirilice pe alocuri au fost demontate din „crucile de piatră” de pe marginea unor drumuri de acces sau de la răspântii, unele chiar troițe cu valoare utilitar- religioasă - adevărate monumente epigrafice de mare valoare istorică și au fost găsite în gospodăriie oamenilor pentru anumite folosințe: trepte pentru praguri, piatră de fundație la case, grajduri, garduri la curți și grădini, etc. Mai la deal, pe aceeași direcție de mers - suntem în regiunea
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
de menționat că toți aceștia au scris în limba română, cu formulări apropiate de cele de azi; dovezi ale unei limbi românești bine închegată și folostă în scris, înainte de atestarea documentară a școlii rucărene. Aceeași mărturie rezultă inscripțiile de pe monumentele epigrafice din Rucăr, adevărate cronici istorice în piatră, unele datând de peste trei secole. După cum am arătat, școala de la Rucăr este cu mult mai veche, dar atestarea ei documentară o fixează acum aproape trei sute douăzeci de ani un document scris în anul
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
la pag. 1063: „Limba Geților era, după Ovidiu, o limbă barbară, însă, o limbă barbară latină”. Și atunci, mă întreb: unde este influența limbii latine asupra limbii daco-geților? Cine are dreptate? „Erudiții” latiniști sau N. Densușianu? Din lipsă de dovezi epigrafice sau documente scrise în limba geto-dacilor, nu pot ști cum au vorbit și au scris strămoșii noștri. Dar tăblițele de la Tărtăria, mai vechi cu peste o mie de ani decât inscripțiile sumeriene nu sunt o dovadă că strămoșii noștri știau
FRAGENT 2 DIN ESEUL LIMBA ROMÂNILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349383_a_350712]
-
originea necunoscută! Ca să vezi! Nu au acceptat să le spună că au originea în limba geto-dacilor, pentru că, nu-i așa, limba ăstora dispăruse ă-hăă! demult. Răspunsul domniilor lor este foarte pertinent, doar sunt oameni de știință. Dacă nu există dovezi „științifice”, epigrafice sau texte scrise, înseamnă că această limbă nu a existat, sau a dispărut. Și dacă a dispărut, evident că este... necunoscută. Concluzia? Românii vorbesc o limbă „carcalete”, formată din cuvinte „auzite” pe la toate neamurile care i-au „călcat”, precum și niște
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
și de secretar. Articolul 60 Secția de specialitate poate decide, la propunerea consiliului științific, înființarea unui consiliu de administrație, în condițiile legii. Articolul 61 Institutele și centrele de cercetare care dețin piese de patrimoniu, și anume colecții arheologice, numismatice, filatelice, epigrafice, de ierbar, mineralogice, paleontologice și de biodiversitate vegetală și animală, documente, cărți rare, tablouri, piese de interes etnologic etc., obținute prin cercetări, donații sau achiziții, au datoria, în vederea conservării și valorificării lor științifice, să asigure evidența și protecția acestora
HOTĂRÂRE nr. 4 din 13 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299319]
-
puține sunt plângerile unor rucăreni privind înșelarea lor prin "zapise mincinoase". Și astfel, spre a nu mai fi înșelați au fost, în mod firesc, interesați să învețe carte. Mărturii ale unei limbi române închegate rezultă și din inscripțiile de pe monumentele epigrafice din Rucăr, adevărate cronici istorice în piatră, datând de peste trei secole. Școala de la Rucăr a fost, cu siguranță, mult mai veche dar nu s-a găsit încă documentul care să o ateste, concluzia rezultând indirect și implicit din realitățile vremii
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
c) se modifică și va avea următorul cuprins: c) bunurile clasate în patrimoniul cultural național mobil, în categoriile tezaur și fond, cu valoare arheologică, istorică, etnografică, artistică, documentară, științifică și tehnică, literară, memorialistică, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale și spirituale ale evoluției comunităților umane, ale mediului înconjurător și ale potențialului creator uman, de valoare excepțională pentru umanitate sau cu valoare deosebită pentru România; ... ... 2. La articolul 10, alineatul (2) se modifică și va avea următorul
ORDONANȚĂ nr. 23 din 31 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/278751]
-
era cu cca 4-6 m mai jos decât în prezent acum cca 1600-2000 ani - rezultând în vestigiile construite submerse cunoscute ale orașelor antice Callatis, Tomis, Histria, Orgame/Argamum - cartarea acestor vestigii ar trebui continuată; ... – traficul naval comercial și militar antic - documentat epigrafic și iconografic în această parte a țării - a generat complexe arheologice închise de tip epavă (unele dintre acestea fiind confirmate prin cercetări arheologice sau evidențieri de altă natură); ... – procesul geologic de formare al Deltei Dunării conduce la ipoteza că există
PLAN din 9 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276243]
-
și desene în creion sau peniță cu imagini și portrete din Rucăr, donații ale creatorilor de artă plastică (Maria Bănică, Maria Drăcea, Marius Popescu, Victorian Stăncescu, Maria Jinga). Pe rafturi separate se păstrează fotografii ale Crucilor din Rucăr, importante monumente epigrafice construite din piatră de Albești, în secolele XVI-XVIII. În final socotesc necesara a reproduce scurte extrase din impresiile consemnate de diferiți vizitatori ai acestei bogate colecții a profesorului Gheorghe Pârnuță, dintr-un caiet intitulat „File de cronică”, alcătuit de poetul
LA RUCĂR-MUSCEL, UN MUZEU PARTICULAR MAI PUŢIN CUNOSCUT ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371262_a_372591]
-
în tainele acestui clarobscur mileniu o datorăm unor mari istorici și cărturari români, autori ai unor lucrări fundamentale pe care vrem să le prezentăm cititorului încă din prefață. Menționăm, în primul rând, lucrarea marelui cărturar și istoric V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman. Cartea istoricului P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, este indispensabilă cercetătorului acestei perioade acoperind întreaga perioadă, de la plecarea legiunilor romane la întemeierea statelor românești. Apoi, N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II și III, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării.12 Populația autohtonă în Dacia post-romană Continuitatea daco-romanilor în nordul Dunării este indisolubil legată de etnogeneza românilor. Scriitorii antici menționează în Dacia, după 275, numai pe migratori și ignoră cu totul populația autohtonă, dar izvoarele directe (arheologice, numismatice și epigrafice) oferă date referitoare la continuitatea daco-romanilor în fosta provincie. În Transilvania, Oltenia și Banat, teritorii componente ale Daciei romane, populația autohtonă este atestată prin numeroase vestigii arheologice (așezări, cimitire, obiecte, monede). Populația din vechile orașe ale Daciei a mai dăinuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
într-un fenomen cultural istoric de dimensiune universală și reprezintă o mărturie solidă a dăinuirii masive în Dacia postromană, după 275. Primul învățat român care a abordat integral studiul creștinismului daco-roman într-o lucrare temeinică a fost Vasile Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman (1911). Examinând critic informațiile deținute, el a ajuns la concluzii importante privitoare la originea, vechimea, caracterul general și terminologia creștină. Pârvan susținea că începuturile creștinismului în Dacia romană datează din secolele II-III, noua religie fiind adusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
neconvertiți la noua credință aici, ci veniți deja creștini. Cele două puncte de vedere, ale lui Pârvan și Daicoviciu, nu se opun, ci sunt oarecum complementare.1 Vasile Pârvan, unul din primii cercetători ai creștinismului, spunea în cartea sa, Contribuții epigrafice...: "Către anul 300, creștinismul în forma sa latină ajunsese biruitor până la Dunăre, pe toată întinderea ei, până la Noviodunum (Isaccea) inclusiv. Dincolo de Dunăre, în nordul ei, goții primiseră creștinismul, prin Wulfila, în forma orientală, ariană și greacă. În anul 325, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consideră îndeobște că, deoarece credința nouă nu s-a impus de "sus" , ci a crescut organic de "jos", nu s-ar putea stabili o dată certă. Istoricul și cărturarul V. Pârvan a încercat să ajungă la un răspuns documentat (vezi Contribuții epigrafice...). Astfel, din examinarea istoric-culturală a termenilor creștini de origine latină, el ajunge la concluzia generală că abia după 350 d. H. sunt situate începuturile creștinismului nostru, ca și credință generală a poporului român. Cuvintele fundamentale ale creștinismului românesc s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în studiul "Papa Formosus în tradiția noastră istorică" (în Scrieri istorice, 1968) a pus problema jurisdicției scaunului roman în spațiul românesc, care se exercita prin vicariatul de Thessalonic. Ideea este reluată, în 1911, de V. Pârvan, în Contribuții..., cu argumente epigrafice, literare, arheologice, și apoi reluată de alți istorici, precum A. Sacerdoțeanu.24 În sud-estul Europei, între 325-381, s-au impus două scaune episcopale: Heraclea și Sirmium, pentru diocezele Illyricum, Dacia și Macedonia. Dar, în 381, prin conciliul (sinodul) II Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sancta" din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (Sancta Diana), figura centrală a folclorului românesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra). Astfel, spune Pârvan, dianaticii (adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba română pe "zănateci", nebuni, rătăciți (vezi Contribuții epigrafice... p. 120). Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată deoarece transformarea s-a produs într-un mediu popular, rural (campestru și silvestru). Dar nu ne putem aștepta la un proces similar în ceea ce-l privește pe Zalmoxis, deoarece cultul său
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia traiană din sec. II-III?, în AISC 2, 1936, p. 119-124; idem, În jurul creștinismului din Dacia, în Studii 1, 1948, p. 122-127; A. Iordănescu, Observații asupra originii creștinismului daco-roman, în Revista clasică 11-12, 1940, p. 193-204. 2. Vasile Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, Editura Socec, 1911, p. 73. 3. Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. II, București, 1936, p. 79; Idem, Istoria Bisericii Românești, vol. I, București, 1928, p. 11-15. 4. N. Iorga, Istoria Românilor, op. cit., p. 82-83; idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]