108 matches
-
Milano, 1971; Scythica Minora. Recherches sur les colonies grecques du litoral roumain de la Mer Noire, București- Amsterdam, 1975; Variații pe teme clasice, București, 1981; Parerga. Écrits de philologie, d’épigraphie et d’histoire ancienne, București-Paris, 1984; Studii de istorie și epigrafie, București, 1988. Antologii: Arte poetice. Antichitatea, îngr. și introd edit., București, 1970; Proză istorică greacă, îngr. și introd. edit., București, 1970. Traduceri: Aristotel, Poetica, îngr. și introd. trad., București, 1940; ed. 2, București, 1965; Fragmentele eleaților, îngr. trad., București, 1947
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
bazate pe principiul fonetic, având ca model limba italiană. Dar limba operei sale prezintă multe inconsecvențe ortografice și un vocabular, parțial rebarbativ, încărcat de cuvinte arhaice și moldovenisme, grecisme și bizare calcuri italo-latinești. Pasionat de istorie și de disciplinele auxiliare: epigrafia, genealogia, arheologia, A. a publicat numeroase broșuri despre figuri istorice românești, biografii ale unor cronicari și un studiu cronologic, dintr-o proiectată istorie a Moldovei (1865), după ce, mai devreme (1832-1833), tradusese Istoria imperiii rosiene de Ivan Kaidanov. În balade și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce punct al Europei vine ultimul ei chiriaș, student în filologie și epigrafie ? O derută încă a mai rămas, ce-i drept, în privirea ei, dar el nu mai are de gând să i-o risipească, nu este nici polonez, din păcate, nici grec, nici sârb nu e, nici ungur, și nici măcar albanez
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În ultimul moment găseai loc, măcar la vagonul-restaurant, unde serveau micul dejun. „Asta vă și doresc“, zisese Agliè. „Bologna, frumos oraș. Dar e-așa de cald acolo În iunie...“ „Nu stau decât două-trei ore. Trebuie să discut un text de epigrafie, avem probleme cu reproducerile“. Iar apoi trăsese În plin: „Încă nu sunt În concediu. Mi-l voi lua În jurul solstițiului de vară, poate mă hotărăsc În sfârșit să... Ați Înțeles ce vreau să spun. Și am Încredere că veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore, din câte se pare. 2 Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ceva timp (ne spunea în 1859 un învățat milanez) îi atribuie latinei paternitatea directă a limbilor meridionale; latina propriu-zisă nu s-a format definitiv decât în secolul lui Augustus; era limba oficială, limba oratorilor, a istoricilor, a poeților și a epigrafiei. Dar poporul nu o vorbea în Italia, în Spania, în Galii; el se servea de un idiom de origine mai veche, cunoscut din timpul lui Cicero sub numele de lingua romanesca 84; un idiom la formarea căruia au participat fără
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
continua (cuvintele sînt lip site de separare fizică) și prezența prescurtărilor. Din punc tul de vedere al prescurtărilor, contrastul dintre epi gra fie și tradiția manuscrisă este net În favoarea in scripțiilor, mai ușor de Întregit. Iată cîteva exemple uzuale din epigrafia latină: Prescurtările medievale sînt Însă adesea incom prehensibile cuiva care nu și-a petrecut mulți ani printre ele. CÎteva exemple, din manuscrisele latinești și grecești: Cea mai veche scriere latină a operelor literare este scrierea capitală, care se distinge În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
explicația că poetul are audiție colorată. După ce i albăstrise versurile lui Arthur Stavri, acest fenomen Neculai Beldiceanu a fost un intelectual român cu activitate cultural-științifică în diferite domenii: poezie, proză, jurnalistică, arheologie. A avut un interes științific deosebit pentru paleografia, epigrafia și istoria civilizației române. Provine dintr-o familie înstărită din Preuțești, județul Suceava. Îndeplinește funcții de comisar de poliție, subprefect și profesor de gimnaziu. Este publicat de reviste importante ale vremii cum sunt Convorbiri literare și Contemporanul. În portretul colectiv
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Europa. În 1884 a înființat la București Institutul Meteorologic. Va deveni membru al Academiei Române în anul 1902. Grigore Tocilescu (1850-1909), jurist, istoric și arheolog, cu studii la București, Praga (doctorat) și Viena. Din 1881 era profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București și director al muzeului național de antichități. În perioada 1881-1885 a funcționat ca secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice, iar din 1885 până în 1890 ca inspector general al învățământului. Din 1877 era membru corespondent al Academiei Române
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și înscripțiile vechiului Orient și ale Antichității clasice. S-a păstrat de altfel obiceiul înscrierii pe piatră, pentru păstrarea amintirii marilor evenimente, a formulelor numite pe bună dreptate lapidare; studiul acestor texte, care au o valoare documentară evidentă, se numește epigrafie. Dar nu am ajuns încă acolo în studiul domeniului cărții; inscripțiile monumentale nu sînt deloc ușor de mînuit și de transportat. Fără îndoială, primul suport al cărților adevărate a fost pădurea; cuvintele care desemnează cartea în greacă, biblos, și în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Unite și al României întregite, învățământul geografic la acest nivel se conturează greu și, așa cum ne încredințează prof.Ioan Donisă în documentatul istoric ocazionat de centenarul geografiei la Universitatea din Iași, în faze tranzitorii precum: crearea Catedrei de Istorie Antică, Epigrafie și Geografie (1864) în cadrul Facultății de Filozofie și Litere, instituirea Secției de Istorie-Geografie în sânul aceleiași facultăți (1898), sau a Catedrei de Geografie (1904) din cadrul Facultății de Științe, cu primul ei doctor în geografie Ștefan Popescu, specializat anume în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ale Magazinului istoric, și nu ale exigențelor științifice, academicianul D.M. Pippidi a preferat să-și dea demisia. Fapt și mai remarcabil: întregul colectiv al acestui volum s-a solidarizat cu șeful său. Acad. Pippidi o autoritate internațional recunoscută în domeniul epigrafiei greco-latine n-a acceptat, și spre onoarea sa, rolul de activist istoric pur propagandistic. Soarta tot mai precară a o serie de valoroase publicații literare și științifice, subminate, dezorganizate, nepopularizate, abia tolerate, dovedește același clivaj existent între cele două culturi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Al.N. Vițu, zoologice; David Emanoil, algebră superioară; Facultatea de Litere: B.P. Hasdeu, decanul Facultății; I. Zalomit, filologie comparată; B.P. Hasdeu, istorie română; Ep. Francudi, literatură greacă; I. Cernătescu, istorie universală; N. Quintescu, literatură latină; Gr. Tocilescu, istorie veche și epigrafie; D.I. Crăciunescu, psihologie; G.I. Frolo, literatură neolatină; T. Marinescu, logică; Facultatea de Drept: Ar. Pascal, decanul Facultății; Ar. Pascal, drept civil; C. Boerescu, drept civil; G. Cantili, drept penal și procedură; Al. Vericeanu, economie politică; Al. C. șendrea, procedură civilă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple, obiecte de cult, texte avestice și pehlevi - toate aceste documente în căutarea cărora pleacă organizat noii savanți europeni fac treptat obiectul arheologiei, epigrafiei și numismaticii, al analizelor lingvistice și exegezelor religioase, al viitoarelor studii de istorie a religiilor. Se inaugurează treptat catedre, în Anglia, Franța și Germania. Mai târziu, după modelul acestora, și în Scandinavia. Aceasta ar fi minima istorie care prefigurează, începând
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Paris, 1973, lucrare dedicată memorieicelor doi discipoli ai săi, Marijan Molé și André Maricq, dispăruți prematur. Vezi și J. de Menasce, Une encyclopédie mazdéenne, le D¶nkard, Paris, 1958. Specializat nu doar în teologie și filosofie, ci și în istorie, epigrafie, paleografie, papirologie, numismatică, și-a completat formația inițială în studii juridice, analizând dreptul sasanid în micromonografia publicată sub titlul Feux et fondations pieuses dans le droit sassanide, Paris, 1964. În această disciplină inaugurată de Anquetil Duperron, De Menasce a devenit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de mai mult de o sută de ani, intenția arheologilor de la Școala Biblică și Arheologică Franceză de pe Nablous Road. Această scrupuloasă croitorie de lux, în care eșecul e mai frecvent decât îmbinarea fericită, impune cunoștințe de arameeană, de ugaritică, de epigrafie semitică etc. pe care nu le am și nu le voi avea niciodată. E vexant, dar asta n-are importanță, atâta vreme cât mă aleg și eu cu câteva fărâme, cât să-mi încropesc un parcurs în necunoscut... Fratele Sigrist, care predă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1897-1900) și bibliotecar la Fundația "Ferdinand" (1909-1930); membru onorific al Academiei Române (1948); 73. Nicolae Beldiceanu, (1844-1896) poet, a fost subprefect al Ținutului Suceava, comisar de poliție, profesor de limba română și latină la Fălticeni, Iași, Botoșani; autodidact, cu preocupări de epigrafie, arheologie, numismatică, membru fondator al Societății Științifice și Literare din Iași; 74. Emil G. Racoviță, (1868-1947), savant; licențiat în drept (1889) și în științe naturale (1891) la Sorbonna; doctor în științe la Paris (1896); în 1897-1899 participă la expediția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Iași) să-și liniștească profesorul [242] deoarece nu mă voi amesteca în niciun fel în chestiunea care-l privește pe Lambrino, iar dacă mi se va cere avizul îmi voi declina competența, eu fiind specialist în arheologia preistorică, nu în epigrafie grecească. De altfel Lambrino nici n a figurat pe lista celor revizuibili, deoarece nu se amestecase în niciun fel în chestiunile politice, iar la Universitate își făcea întreaga datorie, ceea ce nu l-a împiedicat să răspândească zvonul că aș fi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Ca urmare, specialistul trebuie să aibă în atenție „originea” și devenirea unei forme religioase. riscul ar consta, după M. Eliade, în reducerea actului hermeneutic la un travaliu pur istoriografic. Ca urmare, cercetarea sacrului s-ar pune pe același plan cu epigrafia, cercetarea vestigiilor, literatura etc. Istoria religiilor și-ar pierde astfel autonomia. Pettazzoni va înțelege acest risc, iar spre sfârșitul vieții va admite complementaritatea istoriei religiilor cu fenomenologia, antropologia, etnologia și sociologia religiilor. Acest model complementar de analiză și interpretare se
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de mare talent, un novator în literatura românească și un arheolog dintre cei mai distinși. El singur, fără sprijinul vreunei societăți științifice sau al guvernului, a făcut cele mai importante descoperiri preistorice în România. În același timp el cultivă paleografia, epigrafia și istoria civilizației române. E un om extrem de conștiincios în toate cercetările sale, convins de înaltele datorii ale investigatorului, nu se plictisește niciodată și pentru observațiile psihice are darul de a se analiza cu o extremă finețe și fără milă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
română” (1867- 1868). La Universitatea din București urmează literele, studiază dreptul (licența în 1874) și filosofia. Obține titlul de doctor în filosofie la Praga, unde se specializează și în limbile slave. În 1876, la Viena, dobândește cunoștințe temeinice în domeniul epigrafiei și arheologiei. Revenit în țară, este trimis de Guvernul român pentru cercetări științifice în Bulgaria, Rusia și, mai târziu, în Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
târziu, în Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa și manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, pe care o editează, publică numeroase documente și lucrări de istorie, arheologie, epigrafie, studii și materiale de literatură populară. Conferințele și comunicările ținute la Paris, Roma, Londra, Dresda l-au făcut cunoscut, fiind cooptat membru în multe societăți științifice de peste hotare. S-a numărat printre directorii Marelui dicționar geografic al României. În calitate de parlamentar
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
remarcabilă, începând cu cercetarea și publicarea de documente și terminând cu studii de mari proporții. Autor al lucrării Monumentele epigrafice și sculpturali ale Muzeului Național de Antichități din București (I-II, 1902-1908), publicată sub auspiciile Academiei Române, el este considerat întemeietorul epigrafiei românești, iar ca arheolog s-a remarcat prin cercetările referitoare la monumentul de la Adamclisi. Pentru sinteza Dacia înainte de romani (1880) i s-a acordat Premiul Academiei Române. Dintre manuscrisele lui D. Cantemir, descoperite în bibliotecile din Rusia, editează în 1901 Hronicul
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]