105 matches
-
de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal bunuri culturale mobile, reprezentative în plan local - municipal, orășenesc sau comunal - pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie. Secțiunea a 2-a Colecții publice de importanță națională, regională, județeană și locală Articolul 10 (1) Colecțiile publice de importanță națională sunt colecțiile publice de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal și bunuri culturale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186924_a_188253]
-
privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal și bunuri culturale mobile clasate: ... a) în tezaur - de valoare excepțională, semnificative în plan internațional și național pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie; ... b) în fond - de valoare deosebită, semnificative în plan național pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie. ... (2) În vederea acordării titulaturii de colecție publică de importanță națională, ponderea în patrimoniul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186924_a_188253]
-
etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie; ... b) în fond - de valoare deosebită, semnificative în plan național pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie. ... (2) În vederea acordării titulaturii de colecție publică de importanță națională, ponderea în patrimoniul muzeal a bunurilor culturale mobile clasate trebuie să fie de cel puțin 15%, din care cel puțin 5% bunuri culturale mobile clasate în tezaur. ... Articolul 11 Colecțiile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186924_a_188253]
-
publice de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal cel puțin 50% bunuri culturale mobile reprezentative în plan regional pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie. Articolul 12 Colecțiile publice de importanță județeană sunt colecțiile publice de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal cel puțin 50% bunuri culturale mobile reprezentative în plan județean pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186924_a_188253]
-
publice de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal cel puțin 50% bunuri culturale mobile reprezentative în plan județean pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie. Articolul 13 Colecțiile publice de importanță locală sunt colecțiile publice de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal bunuri culturale mobile reprezentative în plan local pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186924_a_188253]
-
locală sunt colecțiile publice de drept public sau de drept privat, care dețin în patrimoniul lor muzeal bunuri culturale mobile reprezentative în plan local pentru istorie, arheologie, etnologie, artă, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie. Capitolul III Documentația necesară în vederea acordării titulaturii de muzeu sau de colecție publică de importanță națională, regională, județeană ori locală Articolul 14 Persoana juridică de drept public sau de drept privat ori persoana fizică, în a cărei subordine, respectiv proprietate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186924_a_188253]
-
Sociedade Martins Sarmento este cea mai veche instituție națională din Guimaraes dedicată studiului și conservarea vestigiilor arheologice. Ea are în componență două muzee: Muzeul de Arheologie Sociedade Martins Sarmento, situat la sediul său, cunoscut pentru colecțiile de pre-și protoistorie, de epigrafie latină și numismatica, precum și Museu da Cultură Castreja, situat la Solar da Ponte, în parohia Sao Salvador de Briteiros lângă Citania de Briteiros și Castro de Sabroso, dedicat culturii celtice. Două săli de spectacole principale ale orașului sunt construcțiile culturale
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
ale patriarhului Sofronie sau ale lui Anastasius Sinaita), poezie (în special cea a lui Sofronie și a lui George Pisida), corespondențe, tratate apologetice, manuale militare (în special "Strategikon" începutul secolului al VII-lea) și alte surse non-literare, cum ar fi epigrafie, arheologie sau numismatică. Nici una dintre aceste surse nu conțin vreo relatare coerentă despre oricare campanie musulmană de cucerire, dar unele surse conțin detalii neprețuite care nu apar nicăieri în altă parte.
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
sau arheologia industrială); în funcție de tehnica de cercetare (de exemplu arheologie subacvatica sau arheologie experimentală), sau in functie de probleme specifice (de exemplu arheologie urbană). În funcție de materialul studiat se apelează și la alte discipline auxiliare ale istoriei (de exemplu numismatica sau epigrafie).. Cel mai răspândit tip este periegheza. Aceasta reprezintă cercetarea cu atenție a terenului, a unei zone bine definite și colectarea materialului descoperit la suprafața solului. De obicei periegheza se face după arătura atunci cand zona cercetată face subiectul unei exploatări agricole
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
director al Muzeului Național de Arheologie, înainte de a fi numit director al Accademia di România din Romă (1941-1947). În 1947, autoritățile comuniste de la București au închis Accademia di România. La solicitarea Universității din Lisabona, profesorul , a plecat la catedră de epigrafie de acolo, unde și-a continuat și încheiat carieră. După ce a plecat în exil în Portugalia, fugind de regimul instaurat în România comunistă, Scarlat Lambrino a colaborat la principalele reviste de specialitate portugheze: "Arqueólogo Português", "Revista da Faculdade de Letras
Scarlat Lambrino () [Corola-website/Science/307201_a_308530]
-
Rossi. La Roma a luat legătura cu Bartolomeo Borghezi, mare cunoscător al antichitații romane, de care se apropie cu admirație și căruia îi va rămâne îndatorat pentru îndrumările date. În 1846 a poposit la Venafra pentru o primă recunoaștere a epigrafiilor latine. Atunci a citit pentru prima oară Tabla Aquaria (descoperită la Cosmo De Utris), iar ulterior a publicat-o la Leipzig, în 1852, în „"Inscriptiones Regni Neapolitani latinae"”. În anul 1847 se reîntoarce în țară, după studii și cercetări rodnice
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
Macedoniei în provincie romană. Organizarea politică a Macedoniei era piramidală pe trei trepte. În vârf era regele și națiunea, la bază erau organizațiile civile (orașele și "éthnē"), iar, între cele două, districtele. Studierea acestor instituții diferite a fost reînoită grație epigrafiei, care ne-a oferit posibilitatea să recitim indicațiile date nouă de sursele literare natice precum Livy și Polybius. Această cercetare a demonstrat că organizarea macedoneană era asemănătoare cu cea a statelor federale grecești (Liga Etoliană și Liga Aheană) a căror
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
enciclopedice, s-au înfiripat concepțiile sale iluministe sub influența unora dintre profesorii universității și a cunoscut literatura poloneză și literatura clasică română, care se vor simți în creațiile sale literare. Apoi studiază astronomia și cadastrul la Viena (1805-1808), arheologia și epigrafia la Romă (1808-1812), unde citește literatura italiană și scrie sonete. Publică primul său sonet în limba italiană în "Giornale di Campodoglio" în 1811. Primul poem în limba română, "Cătră Italia" a fost scris în același an. În 1812 revine în
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
în 1977 desființată; din 1990 revine la Institutul de Istoria Artei. Istoriograf, eseist, istoric de artă, estetician, traducător. Profesor doctor docent. Din 1980, membru al Uniunii Scriitorilor. S-a ocupat de aproape toate aspectele culturii și istoriei lumii greco-romane: numismatică, epigrafie, gliptică, sticlărie, podoabe, monede, toreutică, statuete de bronz și de teracotă, fildeșuri (arte miniaturale), istoria artei antice, filosofie. În mai 1976 s-a căsătorit cu Viorica (n. Nedelcovici) n. pe 16 aprilie 1938, la Brașov. Licențiată a Facultății de Filologie
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
(n. 28 iunie 1937, București - d.14 mai 2004) a fost un eminent profesor, istoric și numismat român, cercetator al Institutului de arheologie "Vasile Pârvan", cu o vastă activitate în domeniul arheologiei, epigrafiei și numismaticii românești. Între anii 1954-1959 a fost student de excepție al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. Încă de atunci i s-a precizat opțiunea pentru studiul istoriei antice, cu precădere a antichității clasice. A urmat în anii
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
congrese internaționale de studii asupra frontierelor romane (1972, 1976 și 1979) și a devenit membru al Comisiei Internaționale de Arheologie de la Roma, a fost colaborator statornic al publicațiilor "Bulletin analythique d'histoire romaine" (Strasbourg) și "Fasti archaeologici" (Roma). În domeniul epigrafiei, interesul său s-a împletit cu preocuparea pentru istoria economică a cetăților pontice. A studiat intens amforele ștampilate, domeniu în care a adus contribuții importante (de pildă în aplicarea statisticii la acest domeniu), apreciate și peste hotare, și a contribuit
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
pentru revigorarea ritualuri de stat vechi, unii dintre colegii lui Shen au avut o abordare similară în studiul arheologic. Contemporanul său, Ouyang Xiu (1007-1072) a compilat un catalog analitic cu milaje după antichități din piatră și bronz, pionierând idei de epigrafie timpurie și arheologie. În secolul al XI-lea, oamenii de știință Song au descoperit un vechi altar al lui Wu Liang (78-151 AD), un erudit al dinastiei Han (202 î.Hr. - 220 d.Hr.); au produs mulaje ale sculpturilor și basoreliefurilor
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
asupra evoluției celui de-al doilea război mondial, p. 23-28. 12. Lucian Valeriu LEFTER - Atitudinea țăranilor față de legea agrară din 1945. Studiu de caz - sate din județul Vaslui, p. 29-33. RECENZII ȘI PREZENTĂRI 13. OCTAVIAN BOUNEGRU, MARIUS ALEXIANU, Introducere în epigrafia greacă, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2002 (Dimitrie-Ovidiu BOLDUR), p. 34-36. 14. GHEORGHE I. BRĂTIANU, Studii bizantine de istorie economică și socială, Polirom, Iași, 2003 (Constantin DUMITRU), p. 36-39. 15. PETRE OTU, AUREL PENTELESCU, Gheorghe I. Brătianu. Istorie și
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
Gheorghe Alexianu. Născut în București, la 12 ianuarie 1874 1894: octombrie, licență în litere cu tema "Istoria Legiunii a XIII Gemina" 1895: licență în drept cu tema "Depozitul neregulat" 1896 - 1899: reîntors la Paris, urmează cursuri de istorie română și epigrafie latină la Sorbona, la Școala de Înalte Studii și la College de France; în același timp urmează și încheie în 1899, sub îndrumarea profesorului E.Cuq, studiile doctorale cu teza "Organizarea Daciei române" 1899 - 1900: se reîntoarce în țară fiind
Paul Negulescu () [Corola-website/Science/307243_a_308572]
-
a lucrat în învățământul superior ca profesoară de istorie antică la Facultatea de Istorie. A fost pe rând preparator (1961-1968), asistent (1968-1978), lector (1978-1990) și apoi profesor universitar (din 1990) la aceeași facultate, predând cursuri de istorie a lumii antice, epigrafie greacă și latina, istorie a civilizațiilor din Antichitate. În anul 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza "" Formarea ideologiei democratice în Grecia antică"", conducător științific fiind prof. dr. acad. Dionisie M. Pippidi. A deținut apoi funcțiile
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
care s-a discutat, în istoriografie, despre gradul de apropriere între graiurile ilirice și cele tracice, este precumpănitoare concluzia că au fost pronunțat deosebite. Izvoare: scrise romane și grecești (Appian - Ist. romană; Strabon; Pliniu cel Bătrân, Iordanes, Polyainos, Cassius Dio), epigrafie (din perioada romană), toponime, materiale arheologice. Despre formarea triburilor ilire și evoluția lor generală există mai multe teze, care se pot sistematiza în două direcții. Una autohtonistă, care susține că pentru locuitorii teritoriului dintre Adriatica și râul Sava, în timpul epocii
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
contribuit, în timp, la conturarea unui portret cu totul inadecvat și greu, foarte greu de acceptat. Instruit și format în metropole culturale europene, precum Paris, Roma și Atena, ascultând cursurile și prelegerile universitare ale unor celebrități în domeniul istoriei antice, epigrafiei și arheologiei, frecventând cu asiduitate biblioteci, muzee și arhive de specialitate, Oreste Tafrali s-a impus, mai întâi, în Occident, unde a fost apreciat, cu justețe, și apoi, în România. Lecțiile temeinice, pe care le-a ținut cu punctualitate, la
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
poate să impuie părerea și voința sa, eu mă văd respins de la un loc, unde aș fi putut face atâtea lucruri bune pentru știință și pentru țară! Acum, după moartea lui Pârvan, a rămas vacantă catedra de Istorie Antică și Epigrafie pentru care sunt pregătit și am atâtea lucrări. Lumea toată crede că o voi ocupa ușor. Eu sunt foarte sceptic. Transferarea mea depinde de voturile profesorilor Facultății de Litere din București și ale membrilor senatului universitar de acolo. Nimeni nu
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
Numele "Crenides" (Κρηνίδες) înseamnă, în greaca veche, „izvorașe” sau „fântânele” și este explicat de istoricul Appian prin existența a numeroase surse naturale de apă în jurul colinei învecinate (κρῆναι εισὶ περὶ τῷ λόφῳ ναμάτων πολλαὶ). Acest nume nu este atestat de epigrafie, ci apare doar în textele literare antice, unde domnește și o oarecare confuzie pe această temă. Astfel, în pasajul citat mai sus, Appian menționează că cetatea și-a schimbat numele în "Datos", după "Crenides" și înainte de a deveni "Philippoi". Diodor
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
era așezat în două terase pe ambele părți ale drumului principal, fiind construit în diferite faze între domnia împăratului Claudius și cea a lui Antoninus Pius. Teatrul a fost lărgit și modificat pentru a primi jocuri romane. Există o abundentă epigrafie - inscripții latine - care depun mărturie despre această prosperitate a cetății. Cetatea Filippi a avut un rol semnificativ în creștinismul primar și timpuriu. Conform "Noului Testament" aceasta este primul oraș din Europa care a fost evanghelizat de Apostolul Pavel, cam în
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]