92 matches
-
urmare-a disperării, Sunt alegeri pe la noi Și atunci, opinca țării Își alege cizme noi. FAMILIE MUZICALĂ E, poate, cel mai evident Duet din forțe reciproce: Femeia-n casă este VOCE, Bărbatul, doar un INSTRUMENT. Janet Nică Referință Bibliografică: TRIPTIC EPIGRAMATIC,1 / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 973, Anul III, 30 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Janet Nică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TRIPTIC EPIGRAMATIC,1 de JANET NICĂ în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Triptic_epigramatic_1_janet_nica_1377856022.html [Corola-blog/BlogPost/357205_a_358534]
-
Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului CONSTANTIN ENESCU Sunt în vârstă de 79 de ani, de profesie inginer militar și sunt preocupat de poezie, epigrame, aforisme, etc. Sunt menbru al Cercului epigramatic ”Ing.AGIR București, al Cercului literar”Sf.Mihail și Gavril București, al Cecului literar Mircea Eliade (Socetatea Scriitorilor Români), București, etc. Deși sunt pensionar, particip cu dinamism în activități literare la cenacluri, publicații în reviste de profil. Am publicat volumul
CONSTANTIN ENESCU de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Constantin_Enescu.html [Corola-blog/BlogPost/353833_a_355162]
-
această carte:/ fascinației, stranietății, tulburătorului Neînțeles, imposibil/ de-nțeles și explicat cu logica și limbajul unei realități guvernată/ de legi deterministe:/ soției de Acum,/ femeii din Tot(deauna)»; și, la umbrela unui motto cu „lovituri“/ „tangențe“ într-un scut (auto)epigramatic: «Mi-am luat un punct/ ca Arhimede/ de dincolo de eul meu/ și transcendând/ am dat de-un sine/ un terț ascuns/ un Dumnezeu// și-ncerc de-acum/ o cale nouă/ mișcare cuantică.../ i-am zis/ să redescopăr/ mie/ vouă/ un
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
și opera; ● concepția istorică a lui Tucidide; ● valoarea artistică. 17. Menandru ● viața și opera; ● caracterul novator al noii comedii. Epoca elenistică 18. Teocrit ● viața și opera; ● noutatea inspirației; ● limba și stilul. 19. Calimah ● viața și opera; ● caracterul realist al operei epigramatice; ● valoarea artistică a operei. 20. Apolonios din Rhodos ● viața și opera; ● dramatismul poemului Argonautica; ● stilul. 21. Polibiu ● viața și opera; ● caracterul general și pragmatic al istoriei polibiene; ● caracterul științific. Epoca romană 22. Plutarh ● viața și opera; ● caracterul filosofic și moralist
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
și opera; ● concepția istorică a lui Tucidide; ● valoarea artistică. 17. Menandru ● viața și opera; ● caracterul novator al noii comedii. Epoca elenistică 18. Teocrit ● viața și opera; ● noutatea inspirației; ● limba și stilul. 19. Calimah ● viața și opera; ● caracterul realist al operei epigramatice; ● valoarea artistică a operei. 20. Apolonios din Rhodos ● viața și opera; ● dramatismul poemului Argonautica; ● stilul. 21. Polibiu ● viața și opera; ● caracterul general și pragmatic al istoriei polibiene; ● caracterul științific. Epoca romană 22. Plutarh ● viața și opera; ● caracterul filosofic și moralist
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
Cercul de proză de pe lângă Biblioteca Județeană Timiș, Cenaclul de satiră și umor „Ridendo”. Devine membru al cenaclului în 1977, apoi vicepreședinte (1982-1995), iar din ianuarie 1996 este președintele în exercițiu. În timp devine o prezență constantă în cadrul concursurilor și festivalurilor epigramatice, fiind invitat ca membru/președinte în juriile multor manifestări de gen sau ca organizator al secțiunilor. După peste cinci decenii de activitate literar-artistică, are 15 volume de autor și apare în peste 80 de culegeri/antologii de umor. Un nume
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
al treilea al studiului său „Epigrama În literatura română” că literatura noastră a avut 3 reprezentanți de seamă ai epigramei și anume pe Ion IonescuQuintus, Cincinat Pavelescu și Al.O. TeodoreanuPăstorel. În vastul său studiu, autoarea citată consacră vieții și operei epigramatice a lui Păstorel, nu mai puțin decât 52 de pagini, mai multe decât oricare alt autor. După cum arată George Petrone, În ce privește epigrama, deși mulți Îl consideră pe Păstorel un fenomen care a intrat În legendă Încă de pe când era În
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
de mai contra Iorga Nicolai, cu o scrisoare inedită de la Dante Aligheri” În anul 1931 și o a doua „Vin și apă” În 1936. Ambele cărți au fost elaborate datorită unui impuls anume, epigramistul propunându-și să atace cu săgeți epigramatice o anumită persoană sau situație. (continuare În numărul viitor)
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
compuneți și va urez din toată inima să luați în anul viitor premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie. Monica Pillat 10 [Domnului Petre Păscu, Strada Negustori, nr. 19, Sectorul 3, București, 23]. * [București, 6 octombrie 1971] Călduroase mulțumiri pentru noua atenție epigramatica. Dinu Pillat [Domnului Petre Păscu, Strada Negustori, nr. 19, București] Note * Originalele celor patru epistole ale lui Dinu Pillat, necunoscute până acum, se află la Muzeul Național al Literaturii Române - București și au următoarele numere de inventar: 20542, 26680/2
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană. Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea. Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul "Poems" ("Poezii"). a crescut în sânul unei familii protestante și foarte conservatoare. Tatăl său, Edward Dickinson, care era un om
Emily Dickinson () [Corola-website/Science/317689_a_319018]
-
Russian Revolution, Oxford University Press, Oxford, 1982, p. 119. Termenul de „gigantomanie” se folosea, cred, și În Uniunea sovietică. Eșecul final al celor mai multe dintre marile proiecte ale URSS este În sine o poveste importantă, a cărei semnificație a fost surprinsă epigramatic de către Robert Conquest. Acesta observa că „sfârșitul Războiului Rece poate fi văzut ca o Înfrângere a Magnitogorsk-ului de către Silicon Valley” („Party in the Dock”, Times Literary Supplement, 6 noiembrie 1992, p. 7). Pentru o istorie industrială, culturală și socială a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
era totuși de o extraordinară pătrundere în materie de artă și aproape tot ce a scris despre artiști s-a confirmat și rezistă). Caricatura, care era pentru Ion Sava o vocație primordială și o funciară pasiune, nu era la el „epigramatică”, ea reprezenta o dimensiune patetică a existenței. E adevărat că a făcut și el o mulțime de caricaturi de tip epigramatic, așa cum, la un colț de masă, pe o listă de bucate sau o cutie de țigări, a scris și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și rezistă). Caricatura, care era pentru Ion Sava o vocație primordială și o funciară pasiune, nu era la el „epigramatică”, ea reprezenta o dimensiune patetică a existenței. E adevărat că a făcut și el o mulțime de caricaturi de tip epigramatic, așa cum, la un colț de masă, pe o listă de bucate sau o cutie de țigări, a scris și Al. O. Teodoreanu nenumărate catrene. (E adevărat, de asemenea, că în expoziția recentă au fost în număr prea mare, în raport cu restul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu) (2003), sau poezia trubadurescă, de celebrare a visului și a eternului feminin, ca în Dragoste la vârsta întâi, dragoste la vârsta a treia (2001), care cuprinde, totuși, multe versificări facile, ori, în fine, disponibilitatea umoristică, epigramatică din Imaginara paranghelie (2002). SCRIERI: Baladă pe rug, București, 1971; Motive istorice, București, 1973; Cercul perfect, București, 1979; Ștefăniță-Luminiță, București, 1981; Arborele de sânge, București 1986; Cartea cu ferestrele deschise, București, 1988; Coșmarurile din carcera comună, București, 1992; Dragoste la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
A luat parte la numeroase șezători literare ținute la Cluj, Oradea, Brașov, București. Era cunoscut și apreciat de scriitori și epigramiști de frunte, precum Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Ion Minulescu, I. C. Popescu-Polyclet, cu unii dintre ei purtând incitante dueluri epigramatice. Și-a adunat catrenele din periodice - „România”, „Flacăra”, „Societatea de mâine”, „Dacia”, „Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
se înscriu printre paginile cele mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei moldovene, și evocarea lirică, referința la operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea alături de mărturisirile celor evocați, înregistrate într-o prezentare policromă, predominant lirică, de reală frumusețe. Peste două sute de figuri ieșene (și nu numai), în primul rând scriitori, dar și actori, pictori, regizori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
prima carte, Pasărea paradisului (1939), culegere de versuri care inaugurează o colecție îngrijită de G. Călinescu, se bucură de aprecierile criticii și reprezintă, poate, vârful valoric al scrisului lui P. Vocația lirică e dublată de aceea de umorist, în genul epigramatic; numit în 1945 redactor-șef al ziarului constănțean „Cugetul liber”, dar stabilit un an mai târziu la București, va deține mai bine de două decenii funcția de redactor la revista „Urzica” (1952-1974). Următoarele două volume, Arca lui Noe (1968) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
alegorie se manifestă și în culegerile de embleme care se publică din timpul Renașterii și care au devenit un gen literar prin Alciat (a cărui lucrare a fost adesea editată din 1531). Aceste cărți realizează uniunea imaginii cu un text epigramatic; ele furnizează modele diverselor arte decorative, de la mobilier pînă la orfevrărie. Posteritatea acestor culegeri se extinde chiar în domeniul nonfigurativ al devizelor, gen care a avut atîta succes în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, și chiar și
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
românesc, vol. I: Epigrama clasicilor, București, 1998; Mihai Sălcuțan, Viața ca o epigramă, pref. George Corbu, București, 1999; Versuri pentru fiecare despre soare și ninsoare, București, 1999 (în colaborare cu Liana Pârjol-Săvulescu); En garde! (Antologie de dueluri, șarje și comentarii epigramatice), pref. George Corbu, Ploiești, 2001 (în colaborare cu Valerian Lică); Versuri pestrițe pentru grădinițe, București, 2001; Cei trei magnifici: Cincinat, Ion și Mircea Pavelescu, Râmnicu Sărat, 2002 (în colaborare cu George Corbu și Mihai Sălcuțan); Epigramiști români contemporani (1970-2001), Ploiești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
tipuri de influențe culturale pe care le-a propus: una ,,catalitică’’ (Gheorghe Lazăr - Kogălniceanu - Maiorescu - Eminescu - Coșbuc) căreia i se opune una de inducțiune franceză, ,,modelatoare’’ (Alexandrescu - Bolintineanu - AlecsandriMacedonski). După părerea lui Blaga, Caragiale este situat ,,între linii’’ spiritul său epigramatic fiind peninsular, ,,venind neapărat de la Sud, prin rasă’’. Pentru aceasta este notată aici și admirația lui Caragiale pentru muzica germană (deși admirația oricărui meloman, de pe orice meridian, pentru Beethoven sau Mozart nu poate căpăta semnificația unei influențe culturale indiferent cum
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-le, el a transferat în prezent încărcătură lor enigmatica. Oreste Macrì afirmă că există un principiu de continuitate între varianta quasimodiană din melicii greci (1940) și Antologia Palatina (1968), de data mult mai târzie, acesta fiind preferință traducătorului pentru stilul epigramatic ce se reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina, aceasta summa a genului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]