273 matches
-
În curs de apariție). Cei care vor citi ambele texte vor observa diferența dintre sensul pe care Îl dă Nussbaum termenului „tehne” și cel pe care i-l dă Marglin. Din punctul de vedere al lui Nussbaum, tehne este analog „epistemei” („E/Cunoaștere). Am ales să adopt terminologia clasicistei Nussbaum deoarece m-a convins că semnificația pe care o atribuie ea conceptului este mult mai strâns legată de cea din textele originale ale lui Platon și Aristotel. În sprijinul acestei terminologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
convins că semnificația pe care o atribuie ea conceptului este mult mai strâns legată de cea din textele originale ale lui Platon și Aristotel. În sprijinul acestei terminologii vine și Pierre Vidal-Naquet: „După cum corect observă G. Cambiano, În sens platonician, episteme, dynamis și tehne includ un sistem de concepte care se Întăresc reciproc. Republica, de exemplu, pune sub controlul matematicii o unitate compusă din tehnai, dianoiai și epistemai: competențe. Procese intelectuale și științe” (The Black Hunter: Forms of Thought and Forms
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și al psihologiei cogniției. Vezi, de exemplu, Gilbert Ryle, Concept of the Mind, Barnes and Noble, New York, 1949 (a cărui distincție Între „a ști cum” și „a ști ce” seamănă cu distincția pe care o fac eu Între mētis și epistemă) și Jerome Bruner, On Knowing: Essays for the Left Hand, Belknap Press, Harvard University Press, Cambridge, 1962. O mișcare importantă de baschet poate fi reprezentată sub formă de diagramă și chiar predată, Însă capacitatea de a o executa În timpul unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
avantajele sistemului de producție era riscul scăzut de greve industriale la scară largă și de defectare a echipamentelor. Taylor, citat În ibid., p. 220, n. 3. După cum notează Marglin, „numai o trecere În revistă a cunoștințelor lucrătorilor, sub forma unei episteme la care să aibă acces doar conducerea, ar oferi firmei o bază solidă pentru controlul managerial” (ibid., p. 247). David F. Noble, Forces of Production: A Social History of Automation, Oxford Press, New York, 1984, p. 250, citat În ibid., p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
oficiale și a unui nou tip de axiologie prin fișa postului și alte documente colaterale, prin care profesorul este evaluat nu numai ca practician la catedră, ci și ca teoretician și cercetător al fenomenului didactic, duce personalitatea profesorului spre altă epistemă, calitatea de om de știință fiind probabil un ultim bastion de cucerit. Important de subliniat că o evaluare reală a muncii la catedră a profesorilor este imposibil de realizat, toate celelalte forme evaluative propuse și aplicate fiind subterfugii ale evaluării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
ea și am Început să vorbim despre valoarea simbolică, arhetipală, politică, socială și așa mai departe, tocmai pentru că nu putem numi o valoare estetică „pură”. Aceasta ar fi o primă dificultate. Pe de altă parte, altă dificultate vine din societatea (epistema) actuală, În care tindem să nu mai diferențiem esteticul de alte zone și ajungem la Întrebarea pur pragmatică: ce mai poate face esteticul pentru identitatea noastră? Or, aici, toată hermeneutica ce Începe cu Heidegger și trece prin Gadamer mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
această neutralitate de principiu: În primul rând, pentru că discuția despre oricare nou concept care Își revendică identitate postmodernă rămâne, indiferent de bunăvoința participanților la dezbatere, În zona destul de sterilă a diferențierii modern/postmodern, a deja obositoarei dispute Între paradigme și episteme, o dispută fără sfârșit sau cu sfârșit convențional, pentru că totul depinde până la urmă de decupajul bibliografic cu care operezi, ce tabără Îți alegi, argumentele distribuindu-se destul de egal și În una, și În cealaltă. Se vede, de altfel, și din
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din masa noastră rotundă, că adeseori discutarea anarhetipului este sufocată de partizanate personale, firești, dar neproductive. În al doilea rând, nu cred că acest concept este unul care să descrie postmodernitatea, pentru că postmodernitatea este totuși puternic nostalgică și acceptă efectele epistemei fragmentarului și a pulverizării mai mult ca pe o fatalitate, și nu ca pe un câștig (de altfel, este simptomatic faptul că operele despre care vorbești stârnesc mai degrabă reacții de nedumerire și respingere decât de adeziune, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
născut. Numai că, probabil, nu știm noi să-l apreciem cum trebuie. Partea puternică a Întregului text elaborat de Corin mi s-a părut a fi transdisciplinaritatea. În ce sens? Este evident că - acum rostesc un termen modern foarte mare, epistema - noi trăim Într-un anumit mediu epistemic. Acest mediu epistemic este Însă extrem de eterogen, iar această eterogenitate poate fi la un moment dat chiar ierarhizată, pentru că, de pildă, limbajul de exprimare al computerelor, limbajul de exprimare al realității virtuale În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
produse logice, manifestări speciale ale funcției logice”, „artificii” sau „concepte auxiliare”, „având un caracter magic, aproape «misterios»”1. Perspectiva lui Vaihinger mi se pare vitală pentru modul În care o nouă cosmologie, ficțională, Își spune tot mai apăsat cuvântul În epistema actuală: am văzut În modelul cosmologic configurarea metaforică a unui univers cu observator inclus, pe care nu Îl articulează nici mitologia, nici meditația teoretică sau canonul științific modern. Faptul că Vaihinger imaginează biologia ca sursă a activității ficționale, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
România, Înțelegerea unei situații precum noua conexiune Între real și ficțiune este Încă deficitară, În special pentru criticii tradiționali, care din diverse motive nu reușesc să Înțeleagă ce-i cu postmodernismul. Majoritatea nu realizează faptul că există niște schimbări de epistemă, niște schimbări de paradigmă. Așa Încât contextul nostru local are nevoie de un asemenea text și de asemenea precizări - dar dincolo de asta, e nevoie de mai mult, de individualitatea unor decizii, de creativitate chiar conceptuală. Ceea ce mie mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vadă partea noastră (care ține de lotul uman) de activitate ficționalizantă, felul În care reușim să modificăm și să transformăm realitatea ca și cum ar fi reală. Pentru aceasta, Mihaela preia sau construiește o baterie de concepte care, toate, susțin această nouă epistemă. Mă gândesc În primul rând la conceptul de observator implicat, care este solidar cu cel de cercetare participativă și de implicare a subiectului În obiect, derivând din teoremele de indeterminare ale lui Heisenberg. Un altul este cel de forme diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lucru de Mihaela e cel de organizare plurilineară, fragmentată și deschisă, care mă trimite la anarhetip. Tipul acesta de organizare pulverizată, În care nonlinearul sparge Închistările linearului, e un concept la care ader și care cred că definește Într-adevăr epistema de după naufragiul poststructuralismului, de după erodarea marii ipoteze că totul este doar relativ, aleatoriu și nesemnificativ (sau egal În semnificație și deci În nonsemnificație). În noua epistemă care Începe să se contureze se Încearcă regăsirea unui hipersens care să adune la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
linearului, e un concept la care ader și care cred că definește Într-adevăr epistema de după naufragiul poststructuralismului, de după erodarea marii ipoteze că totul este doar relativ, aleatoriu și nesemnificativ (sau egal În semnificație și deci În nonsemnificație). În noua epistemă care Începe să se contureze se Încearcă regăsirea unui hipersens care să adune la un loc și să facă să coabiteze, fără să le distrugă reciproc, sensuri care Într-o paradigmă poststructuralistă se anihilau reciproc. Noua idee este că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
statut ontologic; nu o lasă la nivelul banal al creării unei alternative cotidiene. Corin Braga: Aceasta este opoziția mare Între un poststructuralism care reduce ontologia la texte, la semne, la imagini sau la scenarii explicative, și o nouă (sau veche) epistemă, o paradigmă reconsiderată, În care, dimpotrivă, textele și semnele sunt cele care capătă o densitate ontologică. E vorba de un proces invers celui de textualizare sau de reducere a lumii la semne. Semnele sunt văzute ca instituind realități. Cornel Vâlcu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fundaționalismului de a produce certitudinea absolută, au îndepărtat cunoașterea și cultura social-politică de menirea comunitară și finalitatea terapeutică. Desigur, această situație este explicabilă prin "moștenirea modernă" a cărei pretenție de obiectivitate și raționalitate universală a devenit din ce în ce mai inoperantă pentru o epistemă dominată de antifundaționalismul, failibilismul, contingența, diferențierea și pluralitatea spiritualității postmoderne (Rorty 2000), dar și de deschiderile onto-teologice, ecumenice și ecosistemice ale transmodernității (Carpinschi 2008). În aceste circumstanțe socio-culturale, cred că se impune remodelarea eco-sistemică și comprehensivă a conceptului modern de
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
subtilă îmbinare de perspectivă filosofică și studiu comparatist. Trei faze sunt identificate în acest proces: primul modernism, definit printr-o poetică dominată de aspirația spre cunoașterea științifică, modernismul târziu („înalt”) și postmodernismul, care validează în plan literar o transformare de epistemă, de la un model al totalității la unul al pluralității. Cu eseurile din Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni (1998) P. revine la o cercetare „sectorială” a prozei românești. Diagrama prozei transilvane, de la Ioan Slavici și Liviu Rebreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
În domeniul contabilității, privitor la tipurile de cercetare, Colasse (2005) propune o prezentare tridimensională: cercetare contabilă fundamentală, cercetare contabilă aplicativă, respectiv cercetare contabilă normativă, ceea ce reprezintă tot atâtea căi către cunoaștere. Cunoașterea Științifică, epistemologia, își are originile în lumea greacă, episteme = cunoaștere adevărată, de profunzime, iar logos = Știință. Platon realiza o delimitare a lui episteme de doxa, care nu era altceva decât cunoașterea superficială a faptelor empirice. Mijlocul de realizare a lui episteme este rațiunea, singura capabilă să aibă acces la
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
cercetare contabilă fundamentală, cercetare contabilă aplicativă, respectiv cercetare contabilă normativă, ceea ce reprezintă tot atâtea căi către cunoaștere. Cunoașterea Științifică, epistemologia, își are originile în lumea greacă, episteme = cunoaștere adevărată, de profunzime, iar logos = Știință. Platon realiza o delimitare a lui episteme de doxa, care nu era altceva decât cunoașterea superficială a faptelor empirice. Mijlocul de realizare a lui episteme este rațiunea, singura capabilă să aibă acces la lumea pură a ideilor, adică a conceptelor, principiilor, teoriilor. Dimpotrivă, lucrurile concrete sunt observabile
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
Științifică, epistemologia, își are originile în lumea greacă, episteme = cunoaștere adevărată, de profunzime, iar logos = Știință. Platon realiza o delimitare a lui episteme de doxa, care nu era altceva decât cunoașterea superficială a faptelor empirice. Mijlocul de realizare a lui episteme este rațiunea, singura capabilă să aibă acces la lumea pură a ideilor, adică a conceptelor, principiilor, teoriilor. Dimpotrivă, lucrurile concrete sunt observabile de oricine, ele sunt efemere Și relative în fața Științei. Obiectul de studiu al epistemologiei, Știință a cunoașterii, nu
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
după ei, a zâmbetului zeilor, simplu și inesențial accident. Acești mari artiști au creat geometria și filosofia, dar au ignorat "arta" ca temă autonomă. Nu aveau cuvântul ca s-o numească, fiindcă nu aveau nevoie. Da, "pentru știință se spune epistemă", căci grecii au inventat aici și obiectul, și cuvântul. Numărul pi este necunoscut în Babilon sau Teba. În asta constă "miracolul", în emanciparea unui sistem, în emergența unei ordini logice independente de mituri și valori. Dar nu a existat o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a cincea. Redescoperirea lucrurilor inteligibile și a imaginației / 238 3.6.6. Meditația a șasea și redescoperirea omului / 241 Concluzii. Bucla modernă a imaginarului / 247 Bibliografie / 257 Abstract / 265 Résumé / 269 Introducere Lucrarea de față reprezintă componenta "aplicativă" a unei episteme fundamentată pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, am considerat că trebuie reevaluată dezvoltarea universului cognitiv în relație cu modalitatea în care se construiește imaginea despre lume. Relativizarea cunoașterii la imaginea despre lume introduce în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale. În 2001 într-o lucrare de sinteză, Philososphie des images 1, Jean Jacques Wunenburger corelează ideea de imaginar, imaginii surprinzând
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și culturii umane având în interiorul său spicuite cele mai importante momente, într-o structură care să reliefeze ideea principală a cărții. Capitolul al II-lea Cenzura imaginarului și începutul modernității identifică elementele specifice cenzurii imaginarului elemente care declanșează transformările de epistemă prin care se face trecerea de la gândirea renașterii la cea de început de modernitate. Prima și cea mai complexă formă de cenzură este cea religioasă care se manifestă în diferite forme, ca reacție și contrareacție la gândirea medievală și la
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
altă construcție sub forma unei cărți de mici dimensiuni De imitatione Dei (2004). Dar toate aceste avanpremiere nu prejudiciază cu nimic noutatea cărții deoarece aceasta este determinată, în primul rând, de întregul ei și modul în care conturează modificările de epistemă de la începutul modernității. În aceeași măsură ideile individuale capătă în noul context alte valențe și sensuri. Multe elemente au fost reanalizate, restructurate reinterpretate, ceea ce face ca, în ciuda faptului că anumite texte au mai publicate, finalitatea să fie alta. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]