901 matches
-
1) p este adevărat; Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, atunci S știe că propoziția p este adevărată în virtutea relației sale epistemice cu faptele lumii externe - convingerea lui S că p “urmează adevărul” (“tracks the truth”) faptelor externe. Relația subiectului epistemic cu lumea externă, funcționează ca un mecanism de producere a unor convingeri adevărate care pot constitui cunoaștere și nu este necesar ca S să fie conștient de funcționarea acestui mecanism. A treia condiție a cunoașterii îi permite lui Nozick să
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
dezvoltarea cognitivă a copiilor. Lev Vygotsky este un alt bine cunoscut psiholog care a fost preocupat de influența mediului social asupra dezvoltării copiilor. Lawrence Kohlberg s-a aplecat asupra dezvoltării moralității. Sigmund Freud a propus stadiile psihosexuale ale dezvoltării (valoarea epistemică a acestora este controversată). Alți psihologi importanți ai domeniului sunt: Jerome Bruner, Urie Bronfenbrenner, John Bowlby, Mary Ainsworth, Erik Erikson, Emmy Werner.
Psihologia dezvoltării () [Corola-website/Science/306180_a_307509]
-
Dezvoltări filozofice Aplicații etice -Logica acțiunii -Logica deontică -Logica comenzilor (a imperativelor) -Logica preferinței și alegerii Aplicații metafizice -Logica existenței -Ontologia lui Leśniewski -Logica constructivistă -Ontologia (disputa nominalism-realism) Aplicații epistemologice -Logica întrebărilor și răspunsurilor -Logica temporală -Logica parte-întreg (mereologia) -Logica epistemică -Logica supoziției -Logica informației -Logica inductivă ••• Logica evidenței și confirmării ••• Logica probabilistă În măsura în care reflecția logic filozofică asupra unui domeniu dat se maturizează, gândirea logică a obiectului trece în aplicații științifice ale logicii. Ceea ce rămâne constant în sfera logicii filozofice sunt
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
din perspectiva feministă în 1995 - "Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană""." În această lucrare, Mihaela Miroiu analizează „alianța și mezalianța” între feminism și filosofie, inclusiv în filosofia românească, argumentând în favoarea reevaluării filosofice a femininului și femeiescului (inclusiv prin experiența epistemic privilegiată a nașterii, perspectivă pe care ea o numește “esențialism local”), în contextul unei culturi încă dominate de dihotomii și de ideea că femeile sunt mai degrabă tratate ca „umbre ale gândului filosofic”. Miroiu analizează limitele distincției sex-gen, natural-cultural și
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
decât pe ipoteze și teorii, l-a determinat să respingă sistemul lui Lavoisier. McEvory mai susține că „Opoziția izolată și singură a lui Priestley față de teoria oxigenului a fost o măsură a preocupării sale pasionate față de principiile libertății intelectuale, egalității epistemice și a cererii critice.” Priestley însuși pretindea în ultimul volum al "Experiments and Observations" că cele mai valoroase lucrări ale sale au fost cele teologice deoarece acestea erau „superioare prin demnitate și importanță”. În ciuda faptelor că Priestley a fost ocupat
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
moștenirea biologică și cea culturală în formarea identității sexuale și în atribuirea rolurilor în societate? De ce activitatea casnică nu este considerată și evaluată ca muncă ? Care sunt diferențele între instituția maternității și sentimentul matern? Experiențele specific femeiești dau un privilegiu epistemic femeilor ? Sub titulatura „studii despre femei” s-a conturat un teren larg de cercetări inter-, trans- și mu1ti-discip1inare în care au fost folosite diverse subiecte, metode și perspective teoretice. Intrând în polemică cu cercetarea și teoriile tradiționale, studiile despre femei
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
la scara atomică, traiectoriile obiectelor pot fi prognozate doar într-un mod probabilist. Nu există consens științific cu privire la ideea că mecanica cuantică ar fi respins determinismul. În timp ce descrierea mecanicii cuantice este indeterministă, nu cunoaștem dacă acest indeterminism este ontic sau epistemic. Intrinsecă dezbaterii privind determinismul este chestiunea primei cauze. Deismul, o filozofie dezvoltată în secolul XVII, afirmă că Universul a fost determinist de la crearea sa, dar atribuie această creeare unui Dumnezeu metafizic sau unei prime cauze externă lanțului determinist. Dumnezeu poate
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - „ceea ce este”, cunoașterea și comunicarea - distribuie în mod categoric disciplinele și problematizările și implicit pe cele ale semiologiei. Privite de pe terenul problematizării a „ceea ce este”, calitatea de lucru a semnului împiedică constituirea lui ca obiect epistemic autonom, ordinea existenței, a gândirii și a rostirii fac una, nu sunt desparțite. Odată cu a doua tematizare, a recunoașterii, „ceea ce este” devine relativ „ceea ce cunoaștem”. Adică ceea ce nu cunoaștem nu există în mod real pentru noi. Semiologia devine o teorie
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
De aici și contraeforturile de introducere în sfera publică a opțiunii decoloniale și a internaționalismului regional est-european, care furnizează instrumente de lucru și un teren de luptă atât împotriva modernizării capitaliste, cât și împotriva naționalismului etnocentric. În prezent, fără eforturi epistemice și organizaționale dedicate unei turnuri revoluționare, vom lăsa cale liberă reproducerii în masă, la scară mai mică, în cotidian, a situației tragice a comandantului Mozgovoi de pe frontul ucrainian, micul afacerist liberal care s-a trezit prins într-un război în
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
principiului speranței, deși e, într-un sens, precum romanul dintr-o frază al scriitorului Augusto Monterroso, din Guatemala: „Când se trezi, dinozaurul era tot acolo”. În această dimineață a spiritelor, gândirea decolonială a luat deja distanță față de dinozaur, prin experiențe epistemice și politice ale liberării politice, nu doar teoretice. Recompoziția stângii independente are loc prin valorizarea istoriei rezistenței, a memoriei afective și a locurilor în care se construiesc solidarități ale condiției, mai degrabă decât ale muncii: inter-clase și inter-sectoriale. În ciuda multiplelor
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
dominația, o stângă al cărei exercițiu critic se îndreaptă aproape exclusiv asupra analizelor hegemonului dominant sau ultimelor avangarde, și ale cărei percepții și sensibilități nu sunt mai niciodată centrate pe rezistență și liberare. Gândirea decolonială e contestatară, pretinde o turnură epistemică, însă nu cere un atașament exclusiv de experiențe nonoccidentale: „Sudul Global” e un concept, nu o arie pur geografică, cuprinzând o multitudine de aliați occidentali. Este o diferență enormă între importul și colonizarea locală din teritoriul ideologiilor hegemonice, pe canale
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
ideologii politice, Ciprian Lupșe constată că ”analiza dialecticii, a „balansului“ contemporan între teologie și ideologie, între religios și secular, indiferent de conjunctură axiologica în care sunt plasați acești termeni, o reușește Sandu Frunză cu acea detașare metodologica specifică discursului intenționat epistemic. În recomandarea pe care o face cărții, Nicu Gavriluță se afirma că ”"Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor" este o carte excepțională scrisă de Sandu Frunză, unul dintre cei mai buni specialiști români în știință comparată a religiilor. În
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
sine nu este dependentă logic de nici un obiect fizic, și că sufletul nu ar trebui văzut în termeni relativi, ci ca pe o substanță oferită primordial. Această afirmație a fost rafinată și simplificată mai târziu de René Descartes în termenii epistemici când spunea: "Pot abstractiza din supozițiile tuturor obiectelor externe, dar nu din supoziția propriei mele conștiințe." Avicenna în general sprijinea ideea lui Aristotel că sufletul originează din inimă, în timp ce Ibn al-Nafis pe cealaltă parte respingea această idee, și argumenta în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
idealism metafizic. Nu toți idealiștii metafizici sunt în acord asupra naturii idealului; pentru Platon, entitățile fundamentale au fost forme abstracte non-mentale, pe când pentru Leibniz ele au fost monade proto-mentale și concrete. Ca o regulă, idealiștii transcedentali precum Kant susțin partea epistemică a idealismului fără a fi încredințați că realitatea este până la urmă mentală; idealiștii obiectivi ca Platon susțin baza metafizică a realității, în real sau abstract, fără să-și restrângă epistemologia la o experiență obișnuită; iar idealiștii subiectivi ca Berkeley susțin
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
În secolul al 18-lea, filozofi din regatele de Vest ale Europei au elaborat un sistem de gândire care a inversat poziția Nordului pe axa tradițională a cunoașterii. Din acest proces de transformare epistemică a luat ființă ideea de Occident ca identitate structurală, născută pe ruinele Renașterii și întemeiată pe cunoaștere, cultură, civilizație, etcetera. Concomitent cu aceasta, dispoziția imperialistă a Iluminismului a creat o a doua Europă - Europa de Est - funcționând de atunci ca un dublu
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
deschiderea Estului la piața capitalismului global în termenii unei întoarceri la Europa sau la normalitate, după un lung hiatus comunist. Alăturarea aceasta aparent spontană între Europa (a se citi Occident) și normă reprezintă una din cheile de boltă ale agresiunii epistemice mascate în discursul occidentalist (care nu concepe decât o singură civilizație și o singură modernitate). Dar ea suprinde atunci când e auzită venind de pe buzele unui intelectual din Est. De ce oare de atâta vreme grupuri de intelectuali tot atât de variați ca zapadnikii
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
privilegiat din care-și enunță, adică preamărește, singularitatea, reducând rasismul, comerțul cu sclavi, exploatarea asimetrică a resurselor pe glob, colonialismul, la simple excepții de la regula de aur a progresului civilizator. Timpul nostru: mereu în urmă Dintre toate instrumentele de dominare epistemică cu care privirea occidentală operează, Timpul s-a dovedit cel mai eficace. În modernitate, Timpul nu este ceea ce pare - o metodă de măsurare a devenirii sau a trecerii - ci o grilă a valorii, o modalitate de alocare a pozițiilor dominante
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
pe care de 200 de ani o purtăm pentru un loc sub soare - un loc la banchetul universal al națiunilor, cum zicea Bălcescu - este pierdută. Când, în secolul 19, culturile noastre se formau la adăpostul noilor state-națiune, toată această hartă epistemică având ca vârf de lance Timpul a fost încorporată în aparatul de stat - universități, școli tehnice, spitale, garnizoane militare, etc. - și internalizată de frageda identitate colectivă a popoarelor noastre. Cultura înaltă în Est poartă cu sine până astăzi trauma acelei
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
seamă în ceea ce privește rolul și locul teoriei. Contribuția Manuelei Boatcă la numărul de față este consecința acestei întâlniri mijlocite de entuziasmul unor organizitori că Valeriu Simion Cosma, care ia în considerare posibilitatea dedicării conferințelor de la Telciu din anii următori problematicii colonialității epistemice și estetice și antiimperialismului economic.</spân></p> </p> Articolele publicate aici oferă o perspectivă asupra posibilităților teoriei și practicii decoloniale în contextul românesc. În același timp însă, ele deschid căi de întovărășire regională reunind sub aceeași coperta grupuri politice radicale
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
de identități în interiorul Europei.<a href="http://artapolitica.ro/?p=2702" target=" blank"> Amplă analiza efectuată</a> de </spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"><b>Ovidiu Țichindeleanu</b></spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"> atrage atenția, între altele, asupra pericolelor (epistemice, politice) tranzitologiei: gândire-capcană care a dominat viziunea asupra postsocialismului, lăsându-ne singuri pe un drum înfundat. În <a href="http://artapolitica.ro/?p=2759" target=" blank">interviul </a>acordat </spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"><b>Laurei Avram</b></spân
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
să profeseze, să cerceteze și să se impună prin conferin- țele, articolele și cărțile sale unui important segment al intelectualității europene. O caracteristică fundamentală a complexei personalități a lui Alexandru Ciorănescu o constituie, așa cum rezultă din memorialistica sa, o curiozitate epistemică, rar întâlnită la intelectualii noștri. Pentru dascălul și îndrumătorul său, inegalabilul N. Iorga, pe care l-a venerat și de la care a învățat enorm, a manifestat întotdeauna o autentică prețuire intelectuală și o recunoștință pe care numai spiritele alese și
Noi contribuții la bibliografia lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5149_a_6474]
-
filozofia științei. Contribuția ei în acest domeniu a fost legată de dezvoltarea teoriei obiective și standarde puternice pentru obiectivitate. Teoria obiectivă este definită ca revendicările de a reprezenta lumea dintr-un anumit punct de vedere social care poate pretinde privilegiu epistemic sau autoritate. Cu alte cuvinte, teoria obiectivă se referă la următoarea situație: „din punctul meu de vedere acest lucru este ceea ce am înțeles și cum am înțeles”, iar rezultatul va fi „cunoscătorii situației vs. experți”. Sandra Harding a fost consultant
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
consideră că pragmatismul holist trebuie să implice o abordare metodologică monistă 3. În esență, White susține că etica este o "instituție a culturii", asemenea logicii, științelor naturale, esteticii, religiei etc4. Prin plasarea lor la același nivel, el respinge orice distincție epistemică strictă între etică și celelalte "instituții" ale culturii. În etică, demersul lui White are un scop foarte ambițios: demonstrarea faptului că teoria dreptății a lui John Rawls reprezintă o variantă a pragmatismului holist. "Echilibrul reflectiv" reprezintă, în sens larg, finalul
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Astfel, White evidențiază faptul că ideea determinării în mod empiric a sinonimiei și analiticității a fost corelată cu teza că o parte importantă a filosofiei este empirică. Totodată, White realizează o analiză subtilă a credinței că este necesară depășirea obstacolului epistemic conceput a exista între (a) analizele filosofice apriorice ale enunțurilor aparținând cunoașterii științifice și/sau cunoașterii comune și (b) investigațiile aposteriori ale altor "instituții" ale culturii 32. În urma analizei detaliate a tezelor lui Goodman, Stich a evidențiat faptul că întemeierea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
întemeiere propus de Goodman "reguli inferențiale evident invalide se dovedesc a fi întemeiate"36. Concluzia la care ajung Stich și Nisbett este aceea că expunerea lui Goodman este greșită, iar pentru a o corecta este necesară folosirea noțiunii de "autoritate epistemică"37 și relevarea "aspectului social al întemeierii"38. Criticile formulate de Stich și Nisbett sunt dezvoltate de Harman și Kulkarni. Aceștia arată că diferite erori (e.g. "eroarea pariorului", erorile de regresie, analiza eronată a covariației 39) pot trece de exigențele
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]