1,343 matches
-
Roxana Racaru Binecunoscuta revistă Manuscriptum publică, după cum ne-a obișnuit, în principal fragmente de opere memorialistice și epistolare ale unor scriitori cunoscuți sau redați acum interesului public. Fiind fragmente (oricît de unitare sau de rotund alese în jurul unei teme), nu atît valoarea lor literară în sine atrage atenția, ci atmosfera sau personalitățile portretizate acolo. Descoperim o doamnă cu
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
la "călătoria familiei Dumitriu în R.P. Ungară, R. Cehoslovacă și R.D. Germană" și la plecarea în R.F.Germania.) Cele patru anexe ale cărții, mai cu seamă scrisoarea către Gheorghiu-Dej din 16 februarie 1960, care amintește, păstrînd, evident, proporțiile, de schimbul epistolar dintre Mihail Bulgakov și Iosif Vissarionovici Stalin, constituie partea cu adevărat captivantă a acestei lucrări. Pavel Țugui, Tinerețea lui Petru Dumitriu, Editura Dacia, Cluj, 2000, 168 pag. f.p.
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
limbajul informatic, mica publicitate ca "document lingvistic și sociologic" (de la oferte de serviciu până la anunțurile de vrăjitorie putând fi detectați adevărați "indici" de istorie a mentalităților), reclama și limbajul publicitar, comentariul sportiv, limbajul bisericesc, politic și juridic, precum și despre stilurile epistolare ale e-mail-ului și al mesajelor pe robotul telefonic. Interesant este și limbajul artei și divertismentului de consum (horoscop, modă etc.). De remarcat aici că, deși mai mulți cercetători au scris despre diferite aspecte ale muzicii anilor '90, puțini au realizat
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
a ajuns și la Poliția română al cărei șef s-a supărat pe presă? Sau generalul Sandu s-a molipsit de la ministrul Apărării care a vrut să pună presa la punct printr-un comunicat? Poate că în loc să-și exerseze stilul epistolar în scrisori adresate presei generalul Sandu ar trebui să fie ceva mai atent la cele ce se întîmplă în propria sa parohie în ancheta referitoare la dispariția banilor de la FNI. Citîndu-l pe avocatul Mariei Vlas, Nistorescu conchide: "Nu vreți să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
fascicole ale volumului, care-l fac antologic. Sînt confesiunile lui Pintilie la terminarea filmărilor pentru După-amiaza unui torționar, fragmentele din scenariul filmului și îndeosebi cea mai amplă dintre exprimările sale de pînă acum într-o publicație românească, prilejuită de dialogul epistolar cu Ștefan Augustin Doinaș. Este Cineastul față cu Poetul. Acesta din urmă încă îngrijorat - ca Tudor Arghezi acum 45 de ani, în revista Film - de avatarurile tehnicii și de seculara comparție cu teatrul, dar incomparabil mai receptiv la replica interlocutorului
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
Adrian Niță (care semnează, în afara traducerii, și un studiu introductiv și alcătuiește totodată aparatul de note), acestea sunt grupate în patru secțiuni, dintre care cea dintâi trimite la fecunda și interesanta perioadă pariziană a lui Leibniz. Un al doilea grupaj epistolar îl constituie corespondența purtată cu principesa Sophie de Hanovra și cu Sophie Charlote, principesă de Brandenburg și regină a Prusiei, în probleme precum cele circumscrise teoriei lui Leibniz despre suflet, ori despre substanța simplă. Volumul se structurează mai departe în
O premieră editorială by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15240_a_16565]
-
ferment, rodul sacerdotal de mărturisitor al tovarășilor săi de idei, valorează mai mult decît opera scrisă a lui Noica. Iar filosoful nu s-a limitat la atît: și-a pus ucenicii în legătură directă cu Cioran și cu Eliade (dovadă Epistolarul). Căci, în cele din urmă, nu programul lui Noica utopic și încîlcit a triumfat - mă refer la antrenoriat și la... "cultura de performanță" -, ci refacerea punții și regăsirea sursei originare. Cartea lui G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, este, pe lîngă
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
în care juca, în engleză, Ion Caramitru, descopăr întîi o expoziție ce corespunde vizual spectacolului programat pentru seară. Expoziție consacrată Scrisorilor în școala olandeză. Pe pereți, discret luminate, tablouri, în special cu personaje feminine, care se concentrează toate în jurul motivului epistolar. Aici, prin efectul de acumulare, motivul, dincolo de geniul plastic al artiștilor, își revela puterea literară. Trecînd de la un tablou la altul, ochiul devine progresiv sensibil la varietatea posturilor, la diferența motivărilor. Totul se joacă în jurul scrisorii pe care unii o
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
din ultimii ani este o lungă tânguire, cauzată de boală și bătrânețe, de remușcări, preocupat mereu de lucrarea lui teologică Minunea din Drumul Damascului și de gândul unde va fi înmormântat, la Cernica sau la Agapia. O Addenda conține jurnalul epistolar inedit către viitoarea sa soție, din 1901, cu lirismul vârstei foarte tinere, alături de eros, manifestându-se ca prezentă pretimpuria lui dispoziție mistico-religioasă. Ca și în volumele anterioare, și de astă dată, avem un text integral față de ediția cenzurată din 1980
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar, remarcând: cu Mircea Martin și cu Mihai Zamfir, formați un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoțiile șaizeciste de „filologi” bucureșteni. Se pare că Mihai Zamfir vă depășește, în ipostaza de... prozator postdecembrist, cultivând romanul și scrisoarea... exotică, lusitană. Vi-i alătur
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
pentru că, iată, fapte ar mai fi fost pentru alte volume: călătoriile în străinătate (Anglia, Franța, Italia), diversele funcții importante (prim-ministru, ministru de Externe, președintele Consiliului de Miniștri, director general al teatrelor, ambasador la Londra, președinte al Academiei), redactarea „romanului epistolar”, sfîrșitul de la Ghergani). Timpul n-a mai avut, însă, răbdare cu Dana Dumitriu și Prințul Ghica s-a încheiat cu acest al treilea volum. Dana Dumitriu rescrie aici cartea istoriei renunțăînd la modalitatea „lirică”, romantică sau romanțioasă de a aborda
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Nu asta mă interesează însă pe mine acum... Pe mine mă interesează starea unei scrieri asupra căreia vrei să revii cu gândul de a o perfecționa, eventual, de a o aduce la zi... Romanciera franceză constată că micul ei roman epistolar nu numai că nu și-a schimbat „acustica”, dar aceasta se dovedește a fi la fel ca altădată, după cum, într-o sală de concert, executându-se aceleași fantezii beethoveniene, ele răsună în spațiul fizic al sălii precum odinioară. Bagajul meu
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
se refugiase și el - mai întîi în Franța unde a avut parte de o serie de neplăceri cumplite - ceea ce avea să-l determine să părăsească Europa și să se stabilească pentru totdeauna în Australia - de unde a păstrat aproape neîntrerupt legături epistolare și nu numai cu cei trei mari contemporani - Cioran, Ionescu, Eliade - dar și cu patriotul filozof Constantin Noica sau cu Pericle Martinescu, dar mai ales cu Nicu Steinhardt pe care îl numea "Nicu Aureliu"; acesta răspundea misivelor "din inimă, din
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
mai trebui elucidat și cazul Eliade. D.P.: Ai scris despre Cioran, ai scris despre Ionesco, îl mai ai pe Eliade... M.P.: Mai e și Noica, desigur, dar despre el există o bună monografie, a lui Ianoși, care are și un epistolar cu el. În plus, poate că de Noica se vor ocupa cei care i-au fost discipoli și care au toate datele s-o facă. D.P.: Cu Eliade vrei să închei proiectul despre generația ’27? Simți nevoia să duci pînă
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Sorin Lavric Trăim într-o lume în care scrisorile sînt pe cale de dispariție. Și odată cu stingerea genului epistolar pierdem setul de obișnuințe pe care ni l-am creat în vederea unei deprinderi pe care adineauri nimeni nu ezita să o treacă în rîndul literaturii propriu-zise. Iar aici nu e vorba doar de o ambianță psihologică a cărei agitație ne
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
agitație ne fură răbdarea de a mai scrie scrisori, ci de amănuntul drastic că nu mai simțim nevoia să o facem. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar dintre oameni. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice sau telefonice. Toate variabilele psihologice de
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
o scrisoare și încercarea de a anticipa efectul pe care rîndurile ei aveau s-o aibă - toate aceste variabile s-au dus pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
aceste variabile s-au dus pe apa Sîmbetei. Eficiența comunicării din zilele noastre, scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
în care dansatorii se supun celor mai draconice reguli ale disciplinei și bîțîiala spontană a unor ființe care, lipsite de o tehnică a mișcării în spațiu, suplinesc golul printr-o improvizație lamentabilă. Iată de pildă două cărți de autentic balet epistolar avîndu-l ca protagonist pe Noica.
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
nu comentăm rezultatele) că este posibilă transplantarea în sol românesc a unui roman celebru - Lolita de Vladimir Nabokov - cu noua sa carte, Se înnoptează. Se lasă ceața (titlu cam romanțios pentru gustul cititorului actual), experimentul se prelungește spre zona literaturii epistolare din epoca luminilor. O convenție literară devenită loc comun (găsirea unui pachet de scrisori) este pretextul devoalării unei "iubiri imposibile" între un profesor român, în vârstă de cincizeci și șase de ani, relativ sărac, al cărui vis este să trăiască
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
suplimentare revelate în corespondența bărbatului cu alte două persoane: prietenul și fostul său coleg Andrei Dumitrescu, stabilit în Statele Unite și fosta sa soție Lidia, revenită în țară după o experiență eșuată în Germania. Și pentru ca tacâmul să fie complet, întregul epistolar este comentat de doi tineri din zilele noastre care se căznesc să pună în ordine scrisorile și să le traducă în limba română pe cele scrise în portugheză de protagoniștii poveștii de amor (Petru Cosmovici și Isabel Nogueira). Dacă acceptăm
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
cu pixul, care să cuprindă toate scrisorile, atât cele scrise, cât și cele primite de oameni aflați pe trei continente: Europa, Australia și America de Nord), nu se poate să nu remarcăm perfecta credibilitate a fiecărei scrisori și felul în care întregul epistolar devoalează, mai bine decât orice analiză, stările de suflet ale personajelor. Citite în succesiunea lor, scrisorile sunt revelatoare ale ființei umane care înregistrează cu maximă precizie stările de surescitare amoroasă, dar și îndoielile, temerile, obsesiile, frământările protagoniștilor. Tonul unei scrisori
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
întretăiate ale celor patru personaje, fiecare contribuind cu o nuanță nouă la creionarea personajului în întreaga sa complexitate. Iar evoluția iubirii dintre Petru și Isabela se citește, realmente cu sufletul la gură. Mihai Zamfir demonstrează cu această carte că romanul epistolar de factură iluministă are încă șansa lui, poate suferi un up date în postmodernitate. Un astfel de roman aduce o fărâmă de sentiment, de căldură umană și de raționalitate în supertehnologizata și standardizata lume contemporană.
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
Cristian Măgura "Și scrisorile înseamnă la mine punctele lucii, în care sunt de o comunicativitate neobicinuită." Așa își descrie Eminescu, într-o scrisoare adresată lui I. Negruzzi prin 1871, dispoziția sufletească ce-l împingea la confesiuni epistolare. Al. Săndulescu împrumută sintagma "puncte lucii" pentru titlul volumului său de comentarii, Acele puncte lucii...Să fie critica un "fascicol de lumină" orientat spre operă, să aibe ea menirea de a limpezi semnificații ascunse într-un text, obscure chiar și
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
de sila de a o mai pîngări și eu". Cum poate un critic, și încă unul cu o operă impresionantă inclusiv din punctul de vedere al cantității, să se lamenteze astfel? Cum se poate înfățișa, fie și-n paginile-i epistolare, care însă chezășuiesc un plus de sinceritate, "cutremurat de sila (chiar așa)" de-a mai citi, de-a mai scrie? Atari stări negative se intercondiționează însă la un nivel de adîncime cu cele de echilibru productiv, interesul față de scrisul Celuilalt
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]