87 matches
-
Și încă după ce te-ai uitat de câteva ori în jurul tău". Și mai departe: Obsesia privirii pe stradă au ajuns s-o constituie milițienii. Ai impresia unui oraș sub ocupație, în continuă stare de alarmă". Și în această atmosferă crispată, epistolierul simte că "zilele trec cenușii" și că oamenii, cei mai mulți reduși la o existență mizeră, supraviețuiesc "într-o inerție animalică". Asistent al lui G. Călinescu, Dinu Pillat a fost concediat la 15 oct. 1947. Familia era nevoită să trăiască din vânzarea
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
și uluit, privind cerul, copacii, iarba, tot ce se vede stând sau fremătând sub soare". "Citesc Evanghelia și cred că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul său roman, rămas în manuscris și în arhivele Securității, în așteptarea ceasului de
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
reproduce în revistă fiindcă sînt foarte interesante ca document despre viața cotidiană în timpul Primului Război, ca analiză politică făcută de un conservator filogerman guvernului liberal intrat în luptă de partea Antantei și, nu în ultimul rînd, ca portret psihologic al epistolierului. Aflat în refugiu în Moldova natală, la moșia Lungani, scriitorul în vîrstă de 75 de ani se arată îngrijorat de lucrurile rămase în casa din București, în special de soarta manuscrisului inedit Amintiri de la Junimea. Mai liniștit cînd află că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
lipsit de vehemența polemică și satirică a unui Cezar Bolliac sau C. A Rosetti, e lipsit de angajamentul istoric și retoric a unui N. Bălcescu sau Alecu Russo, nu e nici un la fel de mare memorialist ca Ion Ghica, nici un la fel de bun epistolier ca V. Alecsandri, dar, luate împreună, toate aceste dimensiuni secundare ale scriitorului reușesc să construiască un personaj Bolintineanu de epocă, relevându-i toate partizanatele, ascunzișurile, abilitățile, ezitările, limitele, aspirațiile, eșecurile, pe care celelalte pagini nu le relevă. Ca să mă exprim
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
și la cititorul generic, pe care Mușina îl atacă "pe unde nu se așteaptă". Premisă negativă, premisă pozitivă... și ajungem la "planul Mușina", menit să repună poezia autohtonă în circulație. După expunerea marelui plan, pe puncte, amicul Cis îi oferă epistolierului de la Olănești câteva paragrafe critice de o exactitate ucigătoare. "Lipsește din programul lui Mușina o cointeresare a media, fără de care nu știu ce măsură ar putea avea succes. Firește, nu știu cum se poate face această Ťcointeresareť (...) Desigur că Mușina își sprijină rezonabilitatea propunerilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
2 volume de câte 400 pagini, ieșite în 1999 la Editura Saeculum I.O.). Se mai poate analiză a fragmentarium-ului fără Helmuth Frisch? - Nu se poate, drept pentru care lăsăm la o parte și acest capitol al cărții. Trecem la epistolierul eminescian, în care din nou este căutat omul profund sub faldurile scrisului, dar constatăm că iarăși relația autorului cu eminescologia este... „alterată". Dânsul citează de vreo 5-6 ori un pasaj dintr-o scrisoare a lui Eminescu din 1882 („Aștept telegramele
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
neterfelit". Expertul ideilor își dă mîna cu un raisoneur de cafenea. Stilul pedestru înghite mult din spațiul textual. E drept că, după cum ne atrăgea atenția Leon Bloy, locurile comune pot avea o forță teribilă... Dar care e profilul psihic al epistolierului în discuție? Pînă aci am constatat un echilibru autoritar necesar misiei educative, o chietudine suficientă trebuitoare posturii de consilier și modelator al unei conștiințe încă neformate. Își admite oare Gabriel Liiceanu limite, slăbiciuni, vulnerabilități? Avar cu spovedaniile într-o atare
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
oceanul pe care îl pusese între noi, cei trei bărbați necunoscuți pe care îi avusese între timp, poate și mai mulți, miile de ore de iubire din mii de nopți în care eu fusesem absent" (p. 127). Spre finalul romanului, epistolierul de vocație care fusese Petru renunță la schimbul regulat de scrisori prin intermediul cărora a reușit să-și afle un echilibru în viață și, după consumarea celor câteva episoade reale de dragoste cu Isabel, rămasă în continuare în Australia, privește totul
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
abisul propriei filozofii. Dan C. Mihăilescu va cita o suită de fragmente din scrisorile caracteristice pentru această reasumare, încheind cu cea mai impresionantă pagină din corespondența inedită. E o pagină în care marele poet și filozoful autodidact, gazetarul public și epistolierul privat, scriitorul din om și omul din scriitor apar deodată, sub o sutură perfectă și cu o coerență insuportabilă: "Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Știam
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
cu cuvinte de crezut spunem”. Prin Etica sau învățătura obiceaiurilor este unul dintre primii reprezentanți ai filozofiei românești printr-o operă tradusă, dar care are meritul efortului adaptării unor termeni filozofici în limba română. Tot o revelație a volumului este epistolierul Samuil Micu - prin scrisorile amicale sau scrisorile-memoriu către episcopii Ignatie Darabant și Ioan Bob sau către canonicul Ioan Corneli de la Oradea, inaugurând în literatura Transilvaniei un gen literar în care se vor ilustra marii cărturari blăjeni de mai târziu, de la
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
câtă vreme unele dintre scrisorile publicate aici sunt trimise de Marin Sorescu, iar altele sunt primite. O minimă separare a respectivelor epistole, pe criteriul primite/ expediate, era obligatorie, mai ales că Sorescu, grăbit ca toți oltenii, nu a fost un epistolier sistematic, astfel încât cronologia să ne ajute la reconstituirea contextelor unor corespondențe cum a fost, bunăoară, cea dintre Ion D. Sîrbu și Virgil Nemoianu. De asemenea, în mod straniu, editorul nu operează o minimă departajare calitativă a acestor documente. Obligatorie și
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
pentru că scriitorul Timotei Cipariu este încă puțin cunoscut. El a fost relevat prin seria „Restituiri” a Editurii Dacia prin anii ’80 ai veacului de curând încheiat, când ni s-au dezvăluit patru ipostaze ale scriitorului: prozatorul memorialist, poetul, oratorul și epistolierul. Cuvântările (Discursurile) și predicile sale îl desemnează ca pe unul din cei mai de seamă reprezentanți ai oratoriei românești. Despre arta oratorică a lui Timotei Cipariu a vorbit, mai întâi, Ioan Rațiu, primul său biograf - „În adunările Asociațiunei, Cipariu a
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
lui Soljenițîn, la Stockholm: "Un ecrivain n'est pas le juge indifferent de șes compatriotes et de șes contemporains. Îl est le complice de tout le mal commis dans son pays ou par șes compatriotes". Cuvinte ce i se par epistolierului potrivite pentru a și le însuși drept o deviza proprie. Cum arata partitura lui Adrian Ălui Gheorghe? Ea se armonizează cu cea susținută de interlocutorul d-sale printr-o multitudine de reacții similare: "Ce eram noi, astfel, într-o societate
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
pur și simplu, mărturisesc. Despre ce este vorba? Un capitol din carte i-l dedică Ion Brad lui Ion Horea, vechi confrate și prieten, poate cel mai vechi dintre prietenii săi în viață. Sunt acolo mai multe scrisori de la „zgârcitul epistolier" Ion Horea, dintre care prima, „cu scrisul lui ca niște cărări de furnici prin iarbă", datează din îndepărtatul an 1954. Sunt și alte schimburi de mesaje între cei doi, unele sub forma dialogului liric, prin poezii ale unuia cărora celălalt
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
a II-a singular (de care am mai vorbit), întâlnim numeroase scrisori și ciorne. În lipsa unor indicații cu privire la acestea din urmă, nu putem avansa afirmația că jurnalul a fost și „bancul de probă” al scriitorului. E mai probabil că autorul, epistolier impenitent, a dorit să nu (se) piardă șirul unor corespondențe valoroase, nu numai în peisajul său sufletesc, ci și în dezbaterea de idei din literatura momentului. Însă rezultatul „arhivării” este impresionant și ne lasă să întrevedem posibilitatea ca Aurel Dumitrașcu
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
unor corespondențe valoroase, nu numai în peisajul său sufletesc, ci și în dezbaterea de idei din literatura momentului. Însă rezultatul „arhivării” este impresionant și ne lasă să întrevedem posibilitatea ca Aurel Dumitrașcu să fi fost unul dintre cei mai mari epistolieri din literatura noastră. Blocat la Borca - de unde nu va reuși să plece decât cu puțin timp înainte de moarte -, descurajat de cenzura care îi întârzie și îi amputează volumele, el va practica intens corespondența. Epistolele devin o formă de samizdat și
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
noi chiar repetă, în mic, matricea nivelului esențial. Căci indolența nu e, și nu va fi niciodată, una dintre speciile de bază ale nihilismului. Cu aceasta, revin la broșura lui Dan C. Mihăilescu. Teza serialului editorial consacrat de el marilor epistolieri din cultura română (începută cu Eminescu, continuată cu Cioran și ajunsă, acum, la borna Caragiale) este aceea că, dincolo de metodele critice de sondare a operei, numai corespondența revelează corect și complet natura sufletului unui scriitor (în particular: „pentru sufletul caragialian
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
intitulate Poiana lui Iocan a căror structură e strict confesivă. Ele conțin fragmente, uneori de numai câteva zeci de cuvinte, alteori puțin mai lungi, semnate de diverși cunoscuți ai lui Preda (sau chiar de Preda însuși, în ipostază de tânăr epistolier). De la prietenul din copilărie Minică Roșu până la poeta Aurora Cornu și de la fiii scriitorului până la nepotul scriitor și el. Legea de funcționare a acestei „rubrici” e deplina libertate. Aici, montajul contează mai presus de orice. (Apropo de cei indexați în
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
Nicolae Scurtu Note și însemnări, știri și polemici, informații prețioase, precum și o însemnată sumă de date și aspecte esențiale pentru biografia și bibliografia poetului, gazetarului, memorialistului și epistolierului George Topîrceanu (1886-1937) întâlnim în literatura epistolară, foarte bogată, a colegei și prietenei sale, Otilia Cazimir (1894-1967), care a adunat și a restituit unele dintre cele mai semnificative mărturii privitoare la autorul Baladelor vesele și triste. În corespondența sa, expediată
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
Nicolae Scurtu Biografia prozatorului, memorialistului și epistolierului Ion Vlasiu (1908-1997), insuficient cunoscută, necesită minuțioase investigații în arhive și biblioteci publice și particulare, precum și în presa literară și nonliterară de la mijlocul secolului trecut și până astăzi. Astfel de cercetări, extrem de necesare, contribuie la rescrierea biografiei fizice și creatoare
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
jumătate de secol, s-a impus în alt spațiu cultural. Publicistica să literară și nonliterară se cuvine a fi investigată și publicată în întregime întrucât, pentru cei mai mulți dintre contemporanii săi, este complet necunoscută. Virgil Ierunca a fost și un excepțional epistolier, autor al câtorva mii de epistole, trimise familiei, prietenilor și scriitorilor din țară, din Europa și din alte părți ale lumii, și în care se găsesc, întotdeauna, prețioase informații de istorie literară, culturală, socială și politică. Revelatoare sunt epistolele trimise
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
Nicolae Scurtu Poet, jurnalist, traducător si epistolier 1 Nicolae Labiș (n. 1935 - m. 1956) reprezintă un caz insolit în literatura română, așa cum G. Călinescu, Ser-ban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu intuiseră. Biografia și opera, la jumătate de secol de la dispariția sa fizică, rămân insuficient cunoscute atât
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]