43 matches
-
un pătrar, Ci, de mult sunt hoinar... Prin prefaceri fără sfârșit, de-nceput, Cum am vrut, cum n-am vrut... Va mai fi o zi sau o seară, Un răstimp, dintr-un timp ce nu-l am, Ca un stins epitalam... O apă, ori pământ dăruit să-ncolțească, O plantă încetul să crească... Ori noaptea-n adânc, mușcată de lună, Doar floarea aceea...de mătrăgună... Un suflet rebel cătând adăpost Probabil c-am fost, sau poate...n-am fost...
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Imponderabilitate: "Eram numai omul pur / Din ceea ce sunt / Cum să vă spun!" Jubilație fără rezerve: "Că-n fiecare tânăr eu însumi par a fi / Și fiecare fată mi-o socotesc mireasă" (Autoportret). O declarație tandră, în treacăt, e frântură de epitalam: "Eu duc pădurile toate cu mine, / În ceru-nstelat și o zare" (Reveniri). Stare reiterată în poemul titular (Cum să vă spun), confesiune antologică numărând aproape două sute de versuri: Casa noastră-atârnă albă în prelungirea fântânii, Ți-am adus din câmp
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aduce în scenă cupluri litigioase ce nu ezită să dezbată locuri comune obsedante de istorie și literatură națională, persiflate în cheie erotică. Eroul, acest Don Juan intramilenar, în timp ce explorează catalogul de eșantioane feminine, se vindecă de incontinență înălțând imnuri și epitalamuri pe adresa femeii adorate, ca alternativă la episoade de depravare, violență și deznădejde. Departe de a fi doar simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
despre Catullus că despre un spirit congenial, de care se simțea apropiat deoarece trăia, ca și acesta, cu teamă copleșitoare de moarte: Catullus care ne interesează pe noi, afirmă el, era cel din elegii (nu cel din imnurile sau din epitalamurile de factură alexandrina), în care durerea să umană atinge o coardă eternă, în care nu îl influențează Calimah, ci spiritul sau latin, disperarea omenească a tânărului care știe că este sortit morții. Scriitorul ermetic a ales 41 de compoziții în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de orice duhoare, de orice josnicie. Ea se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită amantului infinit, care o aștepta de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i se aruncă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se sugerează, este devastată de religia lui Satan și de propagatorii acesteia, Voltaire, Rousseau, Gibbon, Hume etc. În comparație cu idiomul profetic al viziunii cvadruple, limbajul tuturor acestor philosophes pare prea mecanic și artificial. Cântecul Mielului este unul dintre cele mai sugestive epitalamuri din întreaga poeziei blakeană, imitând tonul patriarhal din Pentateuh (unul dintre elementele definitorii este procedeul enumerației substantivale). Întocmai cum YHWH mai întâi își ceartă, apoi își mângâie poporul ales, Isus deplânge suferințele lui Jerusalem, promițându-i un viitor strălucitor. Figură
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Comentarius exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om politic, consul în anul 11, an în care Ovidiu îi dedică un epitalam (Pontica 1, 2, 133). 21 "Introduction" la Ovidius, Tristia, Oxford, 1924, p. 33. 22 S. D'Elia, "L'esilio de Ovidio ed alcuni aspetti della storia Augustea" în Annali delle Facolta di Lettere e Filosofia dell'Universita di Napoli, 1955
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă foarte mult poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosferă), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare în impersonal
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o muzică misterioasă a lirelor. Parnasienii abordează problema Îmbogățirii rimelor, (re)descoperă forme prozodice fixe din: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glossa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism, de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare În impersonal, „În zone statice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
câteva rime: nefastă, nevastă, el, chel, și poetul improviza: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am luat pe el. Morală: Avantajul d-a fi chel! Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile sale nu sunt lipsite de grație și chiar de o undă de poezie simpatic infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței. Autorul
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
a fost distins cu Premiul Perpessicius al revistei „Manuscriptum”. Editând varianta B a Țiganiadei, F. abordează o multitudine de probleme privind stabilirea textului de bază (ortografia, geminarea, iotacizarea, punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal al autorului, textele de literatură română veche care au intrat în
FUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică. Ele contrabalansează caracterul excesiv livresc al unei bune părți din versuri. În poemul dramatic Șun sau Calea
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
și imediat la Hristos și Biserica Sa. Să nu se creadă că în toate frazele și cuvintele se cuprind misterii”; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean, Pr. Prof. N. Neaga și colab., op. cit., p. 322. 13 Teodor vedea în Cântare un epitalam compus în onoarea celebrării căsătoriei lui Solomon cu fiica faraonului. El așează Cântarea Cântărilor între cântecele erotice profane; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean, Pr. Prof. N. Neaga și colab., op. cit., p. 320. Vezi și Marvin H. Pope, op. cit., p. 119
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva foarte mult poezia cu forma fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]