44 matches
-
talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică. Ele contrabalansează caracterul excesiv livresc al unei bune părți din versuri. În poemul dramatic Șun sau Calea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de orice duhoare, de orice josnicie. Ea se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită amantului infinit, care o aștepta de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i se aruncă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o funcție de "aplicație". O. Nimigean nu mai teoretizează acum poezia: o face, pur și simplu, ca o demonstrație că liricul este încă posibil. Nu-ți garantează nimeni nimic e un poem puternic, dar încă dominat de retorică. Zoom, Didactica vetula, Epitalam semnalizează însă direcția pe care talentul indiscutabil al lui O. Nimigean ar putea-o fructifica într-o fază ulterioară de creație. O singură mostră: "eu muream aproape fericit/ eu aproape plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur/ în liniștea murmurândă/ aproape fericit/ aproape la pândă" (Epitalam). Poemele elementare: nu spun că aceasta e Calea, dar, oricum, ieșirea din rețetă și rețea.
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
și imediat la Hristos și Biserica Sa. Să nu se creadă că în toate frazele și cuvintele se cuprind misterii”; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean, Pr. Prof. N. Neaga și colab., op. cit., p. 322. 13 Teodor vedea în Cântare un epitalam compus în onoarea celebrării căsătoriei lui Solomon cu fiica faraonului. El așează Cântarea Cântărilor între cântecele erotice profane; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean, Pr. Prof. N. Neaga și colab., op. cit., p. 320. Vezi și Marvin H. Pope, op. cit., p. 119
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
implică senzații auditive și olfactive care exclud însă contactul direct, „departele” având acum toate valențele unei substanțe afrodisiace. În felul acesta, bărbatul sfârșește prin a dobândi toate atributele departelui, iar absența constituie sursa fascinației erotice, care atinge aici limpiditatea unui epitalam spiritual, îngânat peste moarte și împotriva acesteia: „Te-ai depărtat de mine ca o stea / plecată din livezile bătrîne / și crești pe cer, departe, undeva, / și știu, și numai asta îmi rămâne. Te-ai depărtat de mine, ca un zbor
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
haz... a bea șezând. Iată autocenzura! Și mai zicem că cenzura... Nunta se încinge, fără popă, fără religie, care mai mult încurcă. Ascultând cântările, specialiștii de la subsol își dau cu părerea. Filologos, de exemplu, se vede obligat să explice că Epitalamul e o cântare clasică de nuntă și că Nasone nu-i altul decât Ovid, Poetul roman izgonit pe malul Mării Negre, etc. Erudițianul merge și mai în profunzime... "Și toate aceste cântări - ne spune el - le-am aflat unsuroase, adică cu
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un pătrar, Ci, de mult sunt hoinar... Prin prefaceri fără sfârșit, de-nceput, Cum am vrut, cum n-am vrut... Va mai fi o zi sau o seară, Un răstimp, dintr-un timp ce nu-l am, Ca un stins epitalam... O apă, ori pământ dăruit să-ncolțească, O plantă încetul să crească... Ori noaptea-n adânc, mușcată de lună, Doar floarea aceea...de mătrăgună... Un suflet rebel cătând adăpost Probabil c-am fost, sau poate...n-am fost...
AM FOST... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83741_a_85066]
-
în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele sufletului! O senzualitate diafană, discretă, dar fermă răzbate de-a lungul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
a fost distins cu Premiul Perpessicius al revistei „Manuscriptum”. Editând varianta B a Țiganiadei, F. abordează o multitudine de probleme privind stabilirea textului de bază (ortografia, geminarea, iotacizarea, punctuația, apostroful, spiritele, accentele, cratima, metrul poemelor, Cântecul lui Arghir, Cântecul bahic, epitalamuri ș.a.). El nu se rezumă la cercetarea limbii poemului, ci studiază și restul operei lui Budai-Deleanu, manuscrisele filologice, Lexiconul cu ciornele sale, Gramatica în latină și română, graiul natal al autorului, textele de literatură română veche care au intrat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
câteva rime: nefastă, nevastă, el, chel, și poetul improviza: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am luat pe el. Morală: Avantajul d-a fi chel! Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile sale nu sunt lipsite de grație și chiar de o undă de poezie simpatic infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Comentarius exegeticus ad Ovidii Tristia. Excurs I. De tertia Ovidii uxore, Budapest, 1913, pp. 129-132. Acest exeget neagă însă pertinența ipotezei. Fabius Maximus a fost orator, poet, om politic, consul în anul 11, an în care Ovidiu îi dedică un epitalam (Pontica 1, 2, 133). 21 "Introduction" la Ovidius, Tristia, Oxford, 1924, p. 33. 22 S. D'Elia, "L'esilio de Ovidio ed alcuni aspetti della storia Augustea" în Annali delle Facolta di Lettere e Filosofia dell'Universita di Napoli, 1955
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o muzică misterioasă a lirelor. Parnasienii abordează problema Îmbogățirii rimelor, (re)descoperă forme prozodice fixe din: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glossa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism, de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare În impersonal, „În zone statice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]