44,517 matches
-
lor. Dar acestea sunt probleme tangente cu literatura, care nu au nimic propriu-zis în comun cu scrisul, cu literatura. Dar, referitor la dezbaterile de aici, eu nu cred că este adevărat că azi se citește mai puțin decît în alte epoci. Dimpotrivă. Niciodată nu s-a citit mai mult ca acum în toată istoria umanității. Se citește bine sau se citește prost, se citește tot ceea ce este mai bun din ceea ce se scrie sau se citesc mai degrabă cărțile-basura (Ťgunoiť, în
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
pe care a condus-o Ortega y Gasset; sau ce ar fi fost la literatura din America Latină fără reviste ca EL ojo pródigo sau fără Vuelta sau Plural, revistele editate de Octavio Paz. Sînt reviste care au marcat profund o epocă literară, care au adunat în jurul lor scriitori înrudiți ca mod de gîndire, care împărtășeau aceleași idei estetice sau politice și care au însemnat enorm pentru a stimula dialogul și dezbaterea intelectuală. Așa că revistele literare trebuie încurajate să apară, pentru că sînt
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
tumultuoase. Flora Tristán șí Paul Gauguin Într-un interviu acordat la 6 mai 2000 ziarului La Nación din Argentina, Mario Vargas Llosa vorbește despre proiectul de a scrie un roman despre Flora Tristán, a cărei biografie cu totul deosebită pentru epoca în care a trăit (prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea) îl fascina încă din anii studenției cînd citise cartea ei autobiografică Peregrinările unei paria. De atunci - spune scriitorul - subiectul îi tot dădea târcoale și, după ce a trăit mult timp în
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
deloc observate și fructificate de către alții, punând nuanțat noi accente, la ceilalți a urmărit, cum singur spune, ,recitirea unor scrieri marginalizate și uitate, cu intenția de a identifica ori sublinia, pe de o parte, locul lor în tabloul general al epocii, iar, pe de alta, inițiative prin care acestea introduc și exersează teme, subiecte, personaje aduse apoi la nivelul capodoperei de marii creatori". Mai exact, calitatea de anticipare, idee urmărită sistematic de N. M., alături de relația clasicism-romantism, de parodic și parodie
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
știința titlurilor, mai totdeauna - expresiv-elocvente) ni se atrage atenția asupra întoarcerii în comic a eroicului, a caracterului parodic al ,poemaționului", fapt ce i se pare uimitor pentru literatura română începătoare, întrucât, remarcă el, pe bună dreptate, parodia ,este rodul unor epoci de maturitate și chiar de saturație, când temele și stilurile au atins punctul de la care începe decadența". Mai târziu, Grigore Alexandrescu, prin critica clișeelor poeziei arcadice, patriarhale din Epistole, ,anticipează parodiile pe aceeași temă ale lui Caragiale și ofensiva moderniștilor
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
duce la performanțele celor mai mari poeți ai literaturii române (Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu)". ,Pe toți aceștia Ion Prale îi anticipează în efortul lor de a turna în formă nouă limba cea de obște". Din aceeași epocă, Barbu Paris Mumuleanu, cu poemul Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțumirii streinilor ce au dărăpănat-o, plin de imprecații, anunță lunga serie a ,blestemelor" de la Bolintineanu la abia amintiții Arghezi și Ion Barbu. Asemenea observații privind recurența unor teme, subiecte
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
căruia ,libertățile de simțire și de imaginație ale romanticului se văd contrapunctate de convențiile clasicului și nu o dată poetul se află în starea de confuzie a drumețului ajuns la răscruce". în urma analizelor lui N. M., împletirea clasicismului cu romantismul pentru epoca începuturilor literaturii noastre literare și nu numai, unanim cunoscută, este examinată mai aplicat, mai explicit, trecându-se în chip decis dincolo de enunțul general, de o formulă cvasi-abstractă. în Argumentul pe care l-am citat, autorul făcea o adevărată profesie de
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
este Mariana Sârbu, prima violină a cvartetului, este o artistă a cărei faimă de virtuoz al expresiei violonistice era acreditată încă din perioada anilor de studiu petrecuți la Conservatorul bucureștean, că formația deține un excepțional set de instrumente italiene de epocă. Am fost atras în importantă măsură de alegerea judicioasă a programului, anume, lucrări ale romanticului secol XIX, creații majore ale secolului trecut, lucrări semnate de Dmitri Șostakovici, de asemenea de compozitorul Lucian Mețianu, actualmente stabilit la Lausanne. Lucrarea domniei sale, Cvartetul
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist (deci la o modernitate revolută), Ion Bogdan Lefter e prospectiv, invocând necesitatea asumării postmodernității de către societatea românească. Discuția angajează mai multe paliere și probleme, pe care încerc
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
postmodernismul românesc și cel occidental nu trebuie să obtureze specificul celui dintâi, nici să supraliciteze importul și sincronizarea mimetică, ci să privească din interior succesiunea firească a unor vârste culturale (p. 58); 3. Rolul dinamizator al conflictului dintre cele două epoci (modernitate și postmodernitate) îl deține ,bătălia canonică" (p. 73-76; 88-93); 4. De aceea, Ion Bogdan Lefter insistă pe renunțarea la criteriul biologic al generațiilor (trei într-un secol), pentru o tensiune generalizatoare între doi poli ideologici, reductibili în fond la
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
dă un studiu închegat și impecabil articulat despre postmodernism, ci preparativele lui. Are față de sine un exagerat respect documentar. În sfârșit, să mai remarc depășirea unei discuții stricte despre un postmodernism literar spre o dezbatere mai amplă despre postmodernitate ca epocă istorică și societate post-industrială. Globalizarea înăbușă naționalismele și consacră cosmopolitismul. Un democratism euforic decretează o iluzorie (după părerea mea) egalitate între culturile mari și culturile mici. Privilegiul unui centru dispare, înlocuit de un pluralism creator. Puritatea și gratuitatea valorilor sunt
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
geniu cum sunt Purcell sau, mai târziu, Haendel. Creațiile lor, creațiile de gen ale contemporanilor, i-au servit lui Bach drept model în elaborarea acestui spectaculos grup de suite. Sunt lucrări ale maturității târzii. Geniul bachian a fost omniprezent în epocă, a fost la curent cu tot ce se petrecea în epocă; iar aceasta, se știe, în ciuda faptului că, în timpul vieții, nu a depășit teritoriul statelor, al landurilor germane, că opera sa a avut o circulație modestă în epocă. Tocmai acest
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
de gen ale contemporanilor, i-au servit lui Bach drept model în elaborarea acestui spectaculos grup de suite. Sunt lucrări ale maturității târzii. Geniul bachian a fost omniprezent în epocă, a fost la curent cu tot ce se petrecea în epocă; iar aceasta, se știe, în ciuda faptului că, în timpul vieții, nu a depășit teritoriul statelor, al landurilor germane, că opera sa a avut o circulație modestă în epocă. Tocmai acest aspect privind nota engleză a acestei muzici, a acestor lucrări, a
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
omniprezent în epocă, a fost la curent cu tot ce se petrecea în epocă; iar aceasta, se știe, în ciuda faptului că, în timpul vieții, nu a depășit teritoriul statelor, al landurilor germane, că opera sa a avut o circulație modestă în epocă. Tocmai acest aspect privind nota engleză a acestei muzici, a acestor lucrări, a fost admirabil luminat în performanța muzicienilor formației ,King"s Consort"; farmecul fabulos al bogăției timbrale l-am regăsit și în realizarea celor șase Concerte brandemburgice, iar aceasta
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
continuo, primo, fondamentale moto immobile (unbewegte Ur-und Grundbewegende), tempo perpetuamente presente che rivela îl suo moto senza dover essere "prima" e senza profilarsi rispetto a un "dopo", comunque determinabili. Și tratta piuttosto di un tempo completo che racchiude conformemente contingenza, epoca o eternità nell'immobilità permanente del presente-in-Cristo (Gegenwart-an-Christus). Da questo presente-in-Cristo risorge, quale fulcro di grazia, la salvezza dell'uomo nella sua dimensione priva di tempo, mă da cui accade per l'uomo îl bagliore dell'amore fatto salvo în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
può significare cercarne le tracce all'interno dei singoli autori e testi; prassi anch'essa non esențe da una serie di questioni problematiche: quali concreți segni, di tipo ideologico e linguistico, poter considerare come indicatori identitari? a partire da quale epoca e în che modo essa și manifestă în letteratura? con quali differenze (e discriminazioni) rispetto all'attuale identità 'europea'? Già questa serie di interrogativi, neppure esaustivi, mostrano l'incombere di questioni dalla portata ancor più radicale. A partire da un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
polemicamente la domanda: perché avete continuato a scrivere, perché non avete taciuto, anzi, perché non siete morți! Gli oppositori di questa teși ritengono che essa è nella sostanza comunistă, poiché presuppone la piena vittoria del comunismo all' interno della sua epoca, anzi perfino adesso, al di fuori di essa. Che questa teși sia sostenuta da molti comuniști, non deve provocare stupore, mă che essa sia fatta propria anche dagli anticomuniști, ecco questo può generare un grande stupore. La teși che sarebbe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a quelle del popolo albanese. Infatti, îl sottinteso razzista della teși è: è del tutto sopportabile che questo popolo abbia vissuto senza arte per oltre cinquant'anni, mentre sarebbe apparso inconcepibile che la vită culturale e artistică della Francia, all'epoca dell'occupazione nazistă, si arrestasse per rendere evidente la brutale violenza del regime nazionalsocialista. Altra opinione è quella per la quale la letteratura deve essere giudicata secondo leggi che le sono proprie, valide în ogni tempo ed în ogni luogo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
una e ne innalza l'altra, moltiplicandone la forza. Una volta vittorioso, l'antifascismo non sconvolge îl terreno morale e politico sul quale è cresciuto. Approfondisce la crisi dell'idea democratică, fingendo di averla risolta. É la grande illusione dell'epoca". E infine: "Noi ne siamo appena usciti (Furet scrive questo nel 1995), e più per forza di cose che per virtù intellettuali 4". Ho riportato îl passaggio lungo di Furet per ricordare appunto quanto popolare fosse l'idea comunistă durante
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Furet per ricordare appunto quanto popolare fosse l'idea comunistă durante i regimi comuniști o almeno da quali posizioni di vantaggio ripartisse essa în Europa, subito dopo la fine della seconda guerra mondiale. Quindi îl mancato coraggio civile în un'epoca în cui era possibile andare în prigione anche per una sola boutade di sapore sovversivo va, purtroppo, di pari passo con la certezza di una buona parte degli intellettuali dell'Est e dell'Ovest di stare dalla parte giusta. Se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
corrispondere (îl contatto) con îl mondo libero. Îl mondo libero occidentale, nelle sue metropoli, a Parigi, New York, Berlino, Romă, Londra, improvvisamente legge e apprezza una letteratura creată în una paese-prigione, îl paese più sfortunato dell'impero comunistă. L'Albania all'epoca produceva solo buio, noia e notizie che ți facevano rabbrividire. E, improvvisamente, produce letteratura che, non solo è distribuită rapidamente, mă piace come se fosse del mondo non comunistă. Questo rappresentò per me e per tutte le persone una prova
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl tentativo di eludere tale normă venivano indagate în primă battuta dall'editore. Nel caso - raro - che riuscissero ad eludere tale passaggio, allora venivano interpretate dai critici, gli uomini del partito, perfino dai lettori ormai abituati alla letteratura standard dell'epoca 8". Poi Kola passa alla definizione di questa letteratura: "Mă în questo caso non abbiamo a che fare con una separazione, tanto meno con un'opposizione premeditată e dichiarata, che abbia îl carattere estetico e letterario del dissenso, fosse anche
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mă non risponde a nessuna sovranità politică. Vanifica e irride i tentativi che comunità nazionali e subnazionali compiono per costruire un proprio sistema di vită o per decidere del proprio destino, rendendoli simili a quelli delle comunità di sudditi în epoca feudale, all'alba dell'età modernă"10. Gli Stați, nonostante i loro attributi di sovranità, non possono determinare îl proprio destino, perché unico arbitro dei destini generali è questa "forza cieca" del capitale "liberato" e capace di assumere l'intero
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
frontieră che chiude e preclude îl passaggio e îl contatto - segnando l'orizzonte ultimo del nomos - derivă da una difficoltà ancor più radicale, ovvero quella di tenere insieme democrazia e sovranità. Se pensiamo ai processi storici di democratizzazione registrati nell' epoca modernă în Occidente, ci risulta impossibile separare îl risultato di quei processi - l'attuale democrazia inclusiva e pluralistă - dagli Stați nazionali nei quali essi și sono realizzati; mă lo Stato nazionale a sua volta è impensabile senza îl concetto di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
albori dell'età modernă. Di particolare rilievo, a suo giudizio, le cosiddette "linee d'amicizia" che vengono fissate da accordi tra le potenze coloniali già fra îl XVI e îl XVII secolo. La loro stessa esistenza dimostra che în quell'epoca era stato stabilito "îl principio che i trattati, la pace e l'amicizia [concordați fra potenze europee] și riferiscono solo all'Europa, vale a dire al vecchio mondo, al territorio al di qua della linea" (Ibidem, p. 91). Al di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]