197 matches
-
izvor al literaturii medievale, epopeea germană Niebelungenlied (începutul secolului al XIII-lea), întâlnim un alt erou eponim: "ducele (herzoge) Ramunc din țara valahă (Vlachenlant)". A. D. Xenopol considera că "ducele Ramunc" este "numele poporului român dat capului său", așadar un erou eponim, personificând neamul întreg, iar N. Drăganu vedea și el în Epopeea Nibelungilor o "mărturie destul de timpurie despre existența românilor, fie ei din oricare parte". În schimb, N. Iorga vedea în Ramunc "un nume de om (persoană) și anume principele Roman
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conducătorul lor voievod. Pe un alt plan, legenda urmăririi bourului (zimbrului) se integrează în tema "vânătorii rituale", cu o origine foarte îndepărtată, făcând parte din șirul miturilor referitoare la geneza unui neam, oraș sau stat. Anumite asemănări cu legenda strămoșilor eponimi ai hunilor și maghiarilor, Hunor și Magor, au dus la concluzia că ar exista o înrâurire directă a mitologiei ungare asupra narațiunii despre Dragoș. Dar Mircea Eliade, în De la Zalmoxis la Genghis-han, sesizând lipsa de similitudine între tradiția românească și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comis de Remus și, nu mai puțin, caracterul strict magic al hotarului. Pentru că, sărind „peste un loc interzis și consacrat”, „sfânt și inviolabil” - scrie Plutarh -, Remus a vrut să-l transforme într-un „loc profan” (Quaestiones romanae, 27). Romulus, eroul eponim, și-a dublat această crimă rituală și exemplară cu un blestem magic : „Așa să piară de aici înainte oricine va sări peste zidurile ridicate de mine” (Titus Livius, De la fundarea Romei, I, 7). 6. Magia și mitologia hotarului Din perspectiva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
protuberante. Aceste statuete sunt prezente la Kostenki I dar și la Avdeevo, iar un mic exemplar a fost identificat și la Gagarino; statuete de tip Avdeevo: au un profil mai drept, deci unghiuri mai înguste. Acestea sunt prezente în situl eponim, dar și la Kostenki I; statuete de tip Gagarino (fig. 9b): suprafața pieptului și a coapselor este oblică în raport cu axele, ceea ce generează unghiuri superioare la 350. Găsim astfel de statuete la Gagarino, Kotilevo și un singur exemplar la Kostenki. Z
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
devine un județ (nahija) și Crnagora (nume geografic indicând, de fapt, o confederație tribală) debine statul Muntenegrului. Numele strămoșului comun poate sta la originea unei regiuni, a unei așezări. Capitala, de pildă, are o legendă legată de numele unui erou eponim (care dă numele), Întemeietor, ciobanul Bucur. Orașul purta odinioară numele strămoșului la plural, indicând descedenții lui. Cu timpul, s-a uitat legenda de Întemeiere și ,,Bucureștii” (adică descendeții moșului Bucur) au devenit Bucureștiul, nume de așezare În care legătura cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Spunând asta, salut totuși o atare formă asumată public de partizanat (ocazional dezmințită de însuși Ion Bogdan Lefter, în mod inexplicabil), deși sunt departe de a-i îmbrățișa conținutul ideologic. În fond, generația mea - Generația ’80 - și-a petrecut deceniul eponim în confuzia metapolitică și culturală a ceaușismului târziu, inclusiv prin aderența simultană la un postmodernism fără ideologie (și, în orice caz, fără asumarea genealogiei și angajamentelor sale politice de stânga) și la un model pe care abia astăzi îl descoperă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru a nu-i supune pe aceștia oprobriului public. În secolul I, conotația era sută la sută pozitivă. Numele trimite la unul din cei doisprezece fii ai patriarhului Iacob, Iuda, strămoșul eponim al unuia din cele douăsprezece triburi. De asemenea, el trimite la un șir Întreg de comandanți militari naționaliști, patrioți, Începând cu Iuda Macabeul. Numele se Întâlnea frecvent printre zeloți, fără să devină o trăsătură specifică a lor. Reamintesc, pe scurt
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
jumătatea de capac de roată care e piața din centru, cu spițele bulevardelor Bagley, Washington, Woodward, Broadway și Madison pornind ca niște raze de la ea. Asta-i tot ce-a rămas din faimosul Plan Woodward. Conceput În 1807 de magistratul eponim, mare băutor. (Doi ani mai devreme, În 1805, orașul arsese complet, casele de cherestea și fermele de pe marginea așezării fondate de Cadillac În 1701 fiind mistuite Într-un interval de trei ore. Acum, În 1969, cu ochii mei de vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost dintotdeauna „tatăl” lui Isaac și „bunicul” lui Iacob? Isaac și Rebeca sunt „dintotdeauna” părinții lui Iacob și Esau? Iacob a fost dintotdeauna tatăl celor doisprezece fii care au dat numele lor celor douăsprezece triburi ale lui Israel (adică strămoșii „eponimi” ai celor doisprezece triburi)? Răspunsurile la aceste întrebări, ca și în cazul altora, rămân, obligatoriu, foarte vagi. Există cu adevărat un „fundament” în patrimoniul popular al ceea ce a devenit „poporul lui Israel”, dar nu este posibil să regăsim ușor dedesubtul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lumea cu o legiune de vrăbii. Cu un singur poem), poetul are sentimentul de a fi eșuat pe acest țărm, printre șobolani și barbari, dar apărat permanent de prezența sacrului: Noroc cu Maica Domnului care mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul nu neapărat al artistului scârbit de o societate în care totul se exhibă prin intermediul camerelor de luat vederi, care fac până și din suferință spectacol (la întoarcerea trupurilor soldaților uciși în „teatre de operațiuni” departe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
autentic în tradiția creatoare orală.” (G. Munteanu, Istoria literaturii române). Ceea ce este uimitor la modul de creare a basmului lui Creangă este plurivalența simbolisticii cu care își înzestrează personajele, asociindu-le categoriilor fundamentale dimensionale: spațiu și timp. Chiar numele personajul eponim al basmului implică valențe metaforice și parabolice ale acestor categorii, dacă avem în vedere faptul că ,,Metafora este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin, și, ca atare, ea solicită
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
facultate și de patimi penitenciare. Se detașează, prin plusul de simpatie investit, portretele literare Ovidiu Cotruș, George Manu, Ion Covrig Nonea și Domnariu. Despre acest profesor de limbă și de literatură română spune că ar merita să fie al doilea eponim al liceului din Dumbrăveni, primul fiind Timotei Cipariu. Despre alt profesor de română, anume Horia Teculescu, aflăm că de câte ori ținea prelegeri despre Eminescu Începea astfel de lecții cu termenii liturgici „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Al cincelea dintre cei șase copii ai lor a văzut lumina soarelui În ziua de 1 februarie 1929. Acest fiu este botezat cu prenumele Sfântului Grigore Teologul, unul dintre cei trei ierarhi sărbătoriți la 30 ianuarie și totodată, unul dintre eponimii Bisericii Trei Ierarhi din Iași, despre care turiștii japonezi nutresc convingerea că-i cel mai frumos locaș ecleziastic din lume. Ceilalți cinci copii ai soților Caraza au primit numele de botez, Alexandrina, Marioara, Gelu, Silviu și Olguța. Grigoraș (așa este
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
oraș și am luat parte la acea Întâlnire, ținută În sala mare a Teatrului Tineretului. Prezentându-i cât mai elogios pe cei doi redactori de la Radio Europa Liberă, Liiceanu, fără să roșească și, ignorând regula care prevede acordarea cinstei de eponim unor personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin În Capitală, două bulevarde cu numele Virgil Ierunca și Monica Lovinescu.” Auzind aceasta, Îmi veni așa de mare greață că era
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Ridicați masca masei, dinainte vă va apărea conducătorul. În această vreme a mulțimilor, relația a căpătat forma modelui solar, dominînd-o în toate privințele. În centru se află conducătorul. El este întruchiparea și substitutul unei idei de națiune, libertate etc. eroul eponim, așadar singurul individ care are nume și îi numește pe ceilalți. De la distanță, mulțimea ne apare ca o adunătură de persoane anonime, înconjurînd un singur om, gata oricînd să îi primească sugestiile. Toată puterea de seducție iradiază înspre ea și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
liderul adulat, "mica biblie roșie" era înălțată înspre cer de mii de brațe, milioane de voci repetau sfaturile înțelepte, preceptele practice, sloganurile politice înscrise în ea. Acolo, ca și în orice alt spațiu, formula magică și-a dovedit puterea: șeful eponim se înconjoară de o masă anonimă. II Psihologia mulțimilor a determinat și continuă să determine istoria noastră modernă pentru un motiv care se cere repetat iar și iar. Ea extrage faptul hipnozei din ambientul strict medical, îl decupează din lanțul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unei noi religii care și astăzi, după numele lui, este cunsocută ca mozaică"477. Ne aflăm incontestabil în fața unui conducător, propagator al unei idei, al unei credințe, a celui în stare să aprindă energiile maselor și să devină eroul său eponim. Freud era dus parcă de un fel de instinct spre marile cauze, spre problemele fundamentale. Privind lucid și necrutățor cele ce se întîmplau pe scena vremii lui, pe care evoluau atîția șefi de națiuni și atîtea mulțimi, el percepe în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vieții publice intersectează sfera preocupărilor private, dar întotdeauna acestea primesc prioritate. Descoperirea conceptului de răgaz sau de timp liber (gr. schole) este corelativă acestei preocupări pentru sine (epimeleia heautou sau cura sui) care marchează începuturile filozofiei grecești (cu Socrate în calitate de eponim al acesteia)2. „Grija” sau „atenția față de sine” este o temă care va reveni, deși preschimbată, și în literatura asceților creștini 3. Așa cum am remarcat deja, Foucault preferă să sublinieze linia de continuitate între epoca clasică și era creștină. De
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
numai interne sferei proprii, dar care se extind la toate câmpurilor sociale exterioare, cu intricații succesiv remaniate: etnologia este astfel invitată să se aplece asupra unei tulburări structurale globale și asupra legăturilor acesteia cu formele inedite de enunțare al căror eponim ar fi vocabula "întreprindere", și tocmai efectele reciproce ale acestor două paliere ale realității sociale se dovedesc a fi cu prioritate cele mai pertinente pentru o analiză antropologică. Să subliniem, pe de altă parte, că viziunile de participare comunitară în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
idei de "participare fuzională" și de construire prin manipulare a adeziunii la întreprindere, care hrăneau toate variantele "managementului cultural", devin dintr-odată demodate, ca și studiile care s-au străduit să le justifice. Prin urmare, dacă întreprinderea este edificată ca eponim al "dezvoltării" și economia asimilată "regimului de adevăr" fără altă alternativă, chiar în sânul straturilor antreprenoriale dominante sunt voci care se ridică împotriva acestei globalizări purtătoare a excluderii la toate nivelele ierarhice. În acest fel, modurile anterioare de sacralizare a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fi însă actualizat pe deplin decât dacă pune în joc, alături de o exemplaritate salutată unanim, un acuzat cultural; scena astfel aranjată presupune de fapt trei parteneri: spectatorul-actor al întreprinderii aparținând țărilor cu o veche industrializare și în căutare de inspirație, eponimul indigen triumfând asupra hazardurilor pieței și eternul perdant rătăcit în meandrele etnoculturale ale propriului particularism și asumând poziția de mediator al procesului. Această trecere de la un "management cultural" perimat al întreprinderii la o culturalizare a pieței îl poate plasa pe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
noțiunea de statut aplicată indivizilor și grupurilor sociale. Alt aspect al lichidității economice, al lichidităților statutare se schițează (depășindu-l cu mult pe cel al muncii), influențând în mod predominant edificările societale. Expansiunea unui mod de dominare economică al cărei eponim este piața se lasă surprinsă așadar într-un ansamblu de inițiative (și de lecturi ale acestora) care urmăresc tocmai să le destituie prin reabilitarea schimbului, a trocului și a subansamblurilor economiei solidare 81. În al treilea rând, noile piețe ale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fapt o incapacitate specifică de a mânui acest ustensil care, ca orice ustensil prost mânuit, poate deveni ucigător. Și nu sânt oare scriitorii ― "poeții", s-a spus ― singurii care știu să țină în mână acest ustensil? Numai că spre deosebire de eroii eponimi, de salvatorii legendari ai unei comunități, care o dată cu soluția dispun și de mijloacele accesului la ea, eroii verbului sânt salvatori neputincioși: forța de a deschide un drum nu e însoțită și de aceea de a-i pune pe ceilalți pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teribilă este forța codului în filozofie se vede lesne în congresele și colocviile de filozofie dedicate unui gânditor. Sala unui colocviu este proiecția în spațiu a unui soi de pitacism superior. Mai mult, gânditorul celebrat seamănă cu "strămoșul", cu eroul eponim căruia i se reproduc, ritualic, faptele (gesta). Însă cum isprava strămoșului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat, ritualul repetitiv este unul esențialmente lingvistic. Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiție cu valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]