501 matches
-
au avut ondularea aceea "mândră, tandră și provocantă" cum o definea Liszt, născută dintr-un raport special cu timpul "furat" (faimosul "tempo rubato" chopinian de o mare subtilitate. În fine, Balada a III-a, acvatică, străvezie, mai mult atmosferă decât epos. Punctul culminant a fost fără îndoială seria celor 12 Studii op. 10. Plasate în câmpul magnetic al unei virtuozități extreme, ele au fos translate de Goerner în cel al poeziei: o succesiune de poeme de o diversitate inepuizabilă legate totodată
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
vrea să întemeieze o lume nou: aspirația lui către originar trebuie legată de aceasta. Nașterea unei națiuni înseamnă nașterea unei lumi noi. Slavici - ca și ceilalți autori importanți ai Ardealului - poate fi comparat nu doar cu creatorii de epic, de epos, ci chiar cu întemeietorii de religie. * Lumea în care trăim nu e cea mai bună cu putință. Ea poate fi însă îndreptată, corijata prin efort modelator. Popa Tanda da șansa unei colectivități de a ieși din inerție. El e Moise
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
de azur din aventurile lui Burattino, care mai tîrziu devine o iubită capricioasa și fascinantă. Din lumea să real-imaginară, Cosimo duce o sumedenie de vieti real-imaginare: se îndrăgostește și trăiește o poveste de dragoste în cea mai bună tradiție a eposului cavaleresc, trece prin peripeții nemaiauzite, îmbătrînește, își pierde vigoarea, devenind umbră propriei sale amintiri, și moare, cum altfel?! dispărînd pentru totdeauna din fața oamenilor, în chip straniu și niciodată înțeles. Ceea ce e tulburător într-o asemenea lume real-imaginară este ca o
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
lui Jean-Claude Carrière, povestașul nostru, ca să folosesc un cuvînt nimerit pentru subiectul în chestie, există o ciudată combinație de livresc, chiar de oaresice aroganță a cunoscătorului (explic îndată cum e concepută cartea) căruia nu i-a scăpat nimic din domeniul eposului popular sau chiar cult, de pe întreg pămîntul, si ingenuitate bulversantă. Carrière e un erudit, înainte de orice, pentru că a fi capabil să istorisești snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
de un orgoliu, în sens bun, fără seamăn: căci poveștile adunate de el în acest volum te fac, cu adevarat, să uiți de Anna Karenina și de Mizerabilii, numai pentru că în final să iți reamintească puternic de ele. Purtîndu-ne prin eposul fondator, cel al snoavelor și basmelor, Carrière ne călăuzește, de fapt, spre literatura. Poate că aceasta este o interpretare profund egoistă, a literatului frustrat, o pledoarie pro domo. Dar cred, totuși, ca virtuțile tămăduitoare ale povestirii, bine știute și pomenite
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
că avem, în sfârșit, în Recviem pentru nebuni și bestii, "marele român al tranziției", formulare din care numai prima jumătate îmi pare că stă în picioare. Un mare român se poate susține că este acesta pe care il discutăm, prin epos, prin miza ideatica, dar unul al tranziției numai dacă folosim termenul în accepțiunea lui jurnalistică și pur convențională. Altfel, prin toată desfășurarea, este un român care dă seama mai curând despre lichidarea tranziției sau, dacă vrem, despre împotmolirea ei într-
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
își alcătuiește discursul din frînturile unui real malaxat de rutină, însă care-și recîștigă prospețimea tocmai datorită pierderii coerenței sale realiste, a fiabilității sale. Încetînd a fi utilitar, se deschide de la sine poeziei. Gratuitatea îi acordă șansa senzaționalului. E un epos static al "micilor invenții" ce se înregistrează spontan prin juxtapunerea particulelor realului sfărîmat, pulverizat pînă la putința recompoziției sale întru mister, aidoma unei "tristeți nucleare": "Am ieșit din camera încălzită/ prin pereții ei șoareci decalcifiați de iarnă/ omătul pe tufe
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
nisip, cu o țigară-ntre degete și răspunzîndu-i cu un gest imprecis bărbatului care venise din spate: "Încercam să aranjez stelele. Sînt puse aiurea"" (Nea Gică șfile de jurnalț). Din suprapunerile, uneori violente, ale visului cu realitatea se încheagă un epos ce depășește orizontul miticist, cantonat în planul automatismelor de comportament și limbaj. Lirismul programatic sabotat reînvie. Nălucește o viață înzestrată cu un destin. Mijloacele sînt, așa cum remarcă Mircea Martin, editorul cărții, ale unui "cititor atent al lui Marquéz". Fantasticul nereținut
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
melci, scoici, prezervative uzate, hârtie igienică roz, știrile de ieri, sinucigașii de mâine...". Complexitatea tematică a prozei lui Miller acoperă deopotrivă temele mari ale creației, iubirii, morții și trecerii timpului, colorate de un stil variat și discontinuu, urmărind conturarea unui epos american al marilor anonimi 'megalopolitani' ("băieți care mai târziu vor muri cu scăfârliile retezate de ghiulele, cu măruntaiele hăcuite de baionete - băieți ca Alfie Letcha, Tom Fowler, Jhonny Dunn, Harry Martin, Louis Piroso...", dar și al descripțiilor poetice și înalt
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte identități, ci în Neant. Singurul drum ce i se deschide în față e drumul Neantului. Îl atrage magnetic și-l îmbrățișează în cele din urmă eposul Absenței, capabil a sparge, doar el, "tiparele suferinței", a îndepărta iluzoriile soluții mîntuitoare ale originarului. Post-creatul este echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul, farmecele iuibitei ce vine din eres, din epos și legende. Capricioasă și magnetică, luxuriantă și sălbatică precum marea, nelipsitul motiv-obsesie. În tandem cu creanga înflorită de salcâm, cu scaiul, colina ș.a. Repere și provocări ale unei gesticulații poetice nedezmințite. Copilul etern, ce are încă "nostalgia raiului pierdut", dă
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite, învinse. Poetul se străduiește a alcătui un epos al anodinului, a înscena un senzațional al banalității moralmente reciclate, introduse într-o "metafizică a cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ca și-n ansamblul organizat cu răbdare, din fragmente (semn de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
Gheorghe Grigurcu Alexandru George e un tip, foarte caracteristic, de intelectual meridional. Volubil, curios, gata a aborda o multitudine de subiecte, e un extrovertit stăpînit de dorința comunicării. E un antiliric atras de spectacolul social, captat de eposul fascinant al lumii ("liberalismul" d-sale, ostentativ proclamat, fiind, înainte de toate, reverberația unui temperament). Discursul eseistului pare infatigabil, pornind din punctele cele mai felurite spre a ajunge la concluzii în genere imprevizibile, picante, precum un mod de-a întreține atenția
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
Fată Morgana este această viziune. E prea arid peisajul. Dealul. Pietrele. Trebuie adusă o completare. Lipsită de iluzii, femeia devine ea însăși o iluzie a dealului de piatră. O lume născută de privire În esență, în povestirea lui Ion Agârbiceanu eposul este, am putea zice, vizual. Această lume aridă este născută de privire, nu de cuvînt, de intuiție. La început a fost privirea, putem afirma în cazul de față. „Dis-de-dimineață o vezi (s.n.) pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru”. Așa începe
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Am arătat altădată (Anuarul de Folclor 1981, p. 108-113) că preferința pentru decapitare, ciudată la prima vedere, are funcția de a da mărturie că victima a fost ucisă fără vină, asemeni martirilor creștinătății. Noi argumente se găsesc, între altele, în eposul medieval. În Cantar de mio Cid, infanții de Carrión vreau să-și omoare soțiile în bătaie, dar acestea îi imploră: mai bine tăiați-ne capetele, vom fi martire. Mauri și creștini vor trece zicând că nu am meritat-o (lesa
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
Nevrând să deformeze adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului (...). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea secțiunilor romanului învederează etapele mișcării insesizabile
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
Nevrând să deformeze adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului (...). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea secțiunilor romanului învederează etapele mișcării insesizabile
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
dintre autorii cei mai fecunzi ai literaturii române, reprezentant tipic al realismului liric, antropologic și etnografic, prin tematică, și al romantismului, prin sentimente și unele subiecte’’ (Marian Popa), descinzând din linia cronicarului Ion Neculce, a lui Ion Creangă și din eposul popular. Neastâmpărul creator al Marianei Didu se regăsește din plin în volumele sale ,,Stele în fântânile dorului’’ (2008, eseuri, reflecții, maxime), ,,Teatru’’ (2010), ca și în insolita carte de graniță: ,,Jurnal despre limitele existenței’’, care poate fi considerată, în egală
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
suplimentar că mitologia totalitară persistă dincolo de "spațiul vital" ce îi este hărăzit, într-un soi de încăpățînare de-a părăsi scena, facilitată de inerțiile în peisaj ale unei programări tendențioase. Aceasta din urmă are o durată ce depășește deseori delimitările eposului politic, mustind într-o dezolantă stagnare. Prin urmare prăbușirea genialului cîrmaci și a celor mai apropiați dintre acoliții săi n-a dus și la amuțirea corului protocronist ce-i înălța, măcar indirect, deși de cele mai multe ori și direct, impudice osanale
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
1937), Bârladul cultural (1938), Făt-Frumos. Contribuții istorico-literare (1938), Gândirismul (1940), Emil Gârleanu (1941), Folclorul. Obiect, principii, metodă (1947), Balada populară română (1966), Folcloristica română (1968), Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii (1970), Structura poetică a basmului (1975), Retorica folclorului (Poezia) (1978), Eposul popular românesc (1983), Poetica Mioriței (1984), Proza populară românească (1986). Premiul răsplătea o operă bogată, dar, în mod cert, a avut în vedere și alte considerente, și anume că profesorul Vrabie făcuse, în tinerețe, studii de etnografie, etnologie și romanistică
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
Berthoud, Robert Wildhaber, Dim. B. Ikonomidis, Max Lüthi, Bela Gunda, acesta apreciind, în 1971, că "Gh. Vrabie este folcloristul de frunte al zilelor noastre". Câteva cărți ale sale, esențiale și înrudite prin tematică, Structura poetică a basmului, Retorica folclorului (Poezia), Eposul popular românesc, Poetica Mioriței și Proza populară abordează, dintr-o perspectivă modernă, sistemele și mijloacele poetice ale creației populare românești, aduc un nou mod de a înțelege acest domeniu, studiul global cedând aici privirii îndreptate spre fiecare categorie a ansamblului
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
clarificarea ideii poetice. Și chiar spre a sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
-i neagră / de smoală / și goală // cîntă / umblă pe lîngă fîntîni / foșnește grădina / șoptește chemare / la ospățul de taină / sub iarbă // și rămîn ciobit / de idee" (Prin pereți). Un gen de romantism ermetizat în pasta căruia găsim cioburi ale unui epos simbolic divulgă elanurile originare, disciplinate însă cîtuși de puțin radiate: "lumini moarte pe geam șarpele cernea / în limbi legate cu inel fluorescența / interioară de picioare sortite să alunece / pe ele însele cînd a atins pardoseala era / un bărbat tînăr neînceput
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]