7,503 matches
-
închisorile aeroportului, să-l trimită în Canada, să-l trimită-n România, să-l lase în plata Domnului? - Și ce înseamnă pentru dumneavoastră această femeie? Vă este mamă, soție, soră, verișoară, amantă, vecină de palier, parteneră de afaceri?... Spânul își epuizase toată rezerva de substantive cu privire la femei și rolul lor presupus pe lângă bărbat și-l privea mulțumit. Să-i spună de-a dreptul că greșise, l-ar fi necăjit fără doar și poate. Atunci domnul Carol s-a uitat în tavan
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
nefavorabil, în plin război, la sfârșitul anului 1943, într-un tiraj redus și la o editură fără prea mare prestigiu, nu va stârni în primele luni interesul prea multor critici, pentru ca apoi, în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente. Când aflăm că și cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Aparent, el este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele spre a atinge un scop pragmatic, visat a fi util celorlalți, scop imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
drept bază manuscrisele sau dactilogramele românești după care s-au efectuat traducerile; aparițiile în România, de după 1990; textele care nu pot fi probate ca autentice, fiindu-le date dispărute manuscrisele originale ori copiile. Deși ideea conducătoare a editorului este să epuizeze tot ce este accesibil, acest tot este, după cum am văzut, trecut printr-o severă sită de acceptare. Se ridică la fiecare pas pericolul imixtiunilor, posibile atât în manuscrise, cât și în ultimele lucrări inedite, problema receptării fiind mereu în atenția
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
ce se târâie jenant în urma tuturor suratelor ex-comuniste, fără nici o garanție că le va ajunge vreodată. În strategia de menținere la putere, securiștii au folosit, începând cu 1989, tactici diverse. Mai întâi, au luat prizonieri o mână de comuniști reformați, epuizați de așteptare, dar ahtiați după putere ca-n prima zi a vieții lor staliniste. Le-au pus hățurile în mână, i-au urcat pe capră, însă n-au catadicsit să atașeze și caleașca. Aceasta, împinsă în porumbiște, a fost lăsată
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
de palier, pensionare total inocente în materie de fotbal). Sursa acestei veritabile manii o constituie comentatorii sportivi, care urmăresc, desigur, să-și demonstreze atotștiința și gradul de intimitate cu vedetele driblingului, fentei, foarfecii și pasei în adâncime. După ce-au epuizat campionatul intern, plin de "Puiu", "Nelu", "Gigi" ori "Gică", au ajuns să joace bambilici și cu jucătorii străini. N-ai să-i auzi pronunțând, nici în ruptul capului, prenumele unui faimos atacant italian, Inzaghi, "Filippo", ci "Pippo", după cum Del Piero
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
-se arbitrajului să opereze exclusiv în baza unor criterii generale de competență interpretativă. Laureații, în majoritatea lor muzicieni deja formați, ne-au asigurat că nu toate talentele noastre ard înainte de a împărtăși căldura, că nu toți copiii noștri minune se epuizează mult prea devreme. Violonistul Eugen Tichindeleanu - premiul I - s-a impus prin disciplina stilului și acuratețea tehnică: cvartetul Renaissance - premiul II - are toate șansele să acopere în perspectivă un mare gol în muzica de cameră românească; Mariana Tudor - premiul III
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
îi include în inventarul său -, ci un artist de fundal, unul care protejează forme și oferă garanții tendințelor multiple, nu prin epuizarea unui anumit comportament, ci prin luciditatea și prin vigoarea enunțului axiomatic. Ea nu dezvoltă eposuri și nici nu epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteza spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocită de a transforma observația în intuiție și intuiția în fapt istoric, evident în- tr-un alt spațiu expresiv
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
oprește. Poate că s-a defectat deja. Salvator, Coppelius intervine și învîrte cheia, destinzînd resortul prea întins. Poate chiar o mîngîie pe creștet și/sau îi șoptește o amenințare. Iar Olympia n-are încotro. Cîntă toată aria, chiar dacă efortul o epuizează integral. Dar cînd termină, nu e decît o jucărie care s-a stricat iremediabil. Așa scrie în libretul clasic. Asta e interpretarea cea mai simplă. Evident, posibilă. Dar mi-e greu să nu mă întreb ce se petrece, în realitate
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
dar cu siguranță vor sări mulți care să spună că dreptatea este în altă parte. Așa încît, în lipsă de altceva, trebuie să acceptăm sensul, destul de vag, indicat de Iordan Chimet: ";Trecutul, în orice ipostază l-am privi, și-a epuizat virtualitățile, nu va rămîne pentru istorie decît o experiență colectivă definitiv consumată. Schimbarea nu poate fi gîndită decît după reperele, mai mult sau mai puțin clare, ale viitorului către care, vrem-nu vrem, ne îndreptăm" (p. 238). Iordan Chimet realizează cîteva
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
De aici, probabil, lipsa de armonie a interpretărilor și prea multele chei personale, stridențe netăiate, în care se joacă. În distribuție sînt actori importanți, aleși cu inspirație pentru fiecare rol, cu nas, cum se spune. Ideile par să se fi epuizat în această operațiune. Rămîn din Alchimistul de la Odeon cu un moment actoricesc emoționant și tușant, cel din final, al actorului Marius Stănescu (de remarcat turul de forță pe care îl face timp de două ore; părerea mea de rău că
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
care o minimă discriminare intelectuală ar arunca-o la coș. Nimic nu-l oprește pe dl Borbély să parieze pe critica multiculturală de tip american. Ea are deja reprezentanți notorii și la noi. Și e departe de a-și fi epuizat resursele. Problema este dacă dl Borbély a auzit ce i-a spus, la simpozion, în alți termeni, dna Cordoș: nu poți pretinde multiculturalism unei cronici literare. Ar fi o prostie. S-ar muta greutatea aprecierii de pe estetic pe ideologic, cultural
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
se face nu după zeci de ani, ci după numai patru, cum este cazul cu Dicționarul de științe ale limbii (pentru economie de spațiu îl vom indica mai departe prin D), publicat pentru prima dată la Editura Științifică în 1997, epuizat repede și retipărit în 2001 la Editura Nemira. Această nouă ediție, impresionantă încă de la prima vedere prin cele peste 500 de pagini ale sale, ne prilejuiește cîteva reflecții. Colectivul de autoare - toate membre ale Catedrei de limba română a Facultății
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
două cîte două, elementele acestei mulțimi de patru. Pe stradă, D'Artagnan merge, de regulă, cu Athos, iar Porthos îi dă brațul lui Aramis. Temporara lor separare (Athos-Aramis și D'Artagnan-Porthos) din timpul Frondei simbolizează războiul civil. Vicontele de Bragelonne epuizează posibilitățile combinatorii. Aramis și-l asociază pe Porthos, pentru a-i servi de adjuvant în conspirații, în timp ce D'Artagnan și Athos se întîlnesc în întreprinderea restaurației lui Carol al II-lea, iar apoi în dizgrația lui Louis XIV. Astfel, Vicontele
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
abia schițate la începutul ciclului. În plus, la finele romanului, Athos și Porthos mor aproape simultan, iar D'Artagnan se întîlnește, patru ani după aceea, pentru ultima oară, cu Aramis. Și astfel, toate combinațiile posibile de 2+2 au fost epuizate. Așa cum s-au epuizat și combinațiile 3+1. În acest ultim sens, e semnificativă și fraza absolut finală a romanului: " Dintre cei patru viteji, a căror viață am povestit-o aici, mai rămînea acum un singur trup. Dumnezeu le luase
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
ciclului. În plus, la finele romanului, Athos și Porthos mor aproape simultan, iar D'Artagnan se întîlnește, patru ani după aceea, pentru ultima oară, cu Aramis. Și astfel, toate combinațiile posibile de 2+2 au fost epuizate. Așa cum s-au epuizat și combinațiile 3+1. În acest ultim sens, e semnificativă și fraza absolut finală a romanului: " Dintre cei patru viteji, a căror viață am povestit-o aici, mai rămînea acum un singur trup. Dumnezeu le luase la sine sufletele". Aramis
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
în parte. A fi văzut la t.v. e deja probă de notorietate: rari sînt cei care știu în ce emisiune ai fost văzut, cu ce profil, ca să nu spun că aproape nimeni nu știe ce ai spus. N-am epuizat bine contraargumentele și îmi vine în cap un contra-contraargument: lumea noastră este, în esența ei, instabilă și multiplă, așa că e firească această comportare a telespectatorului. El nu e omul unei singure, era să spun cărți. Așa e făcut el. După
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
literar), Françoise Choquard a fost remarcată și în lumea literelor românești, unde i-au fost traduse până în prezent trei romane (Centaurul rănit, Drumul spre Lipari și Iarna lucidă) și câteva proze scurte. Cărțile semnate de Françoise Choquard sunt de mult epuizate în Elveția, ultima dintre ele, o culegere de nuvele (Mes mots), aflată și la București la expoziția organizată de țara invitată de onoare, a avut parte de două ediții într-un an, fapt destul de rar în lumea literelor elvețiene. Am
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
dintre foarte puținii artiști români în măsură să onoreze o astfel de propunere și el ar putea, la rigoare, să deschidă nu doar două expoziții simultan, ci chiar să umple toate spațiile specializate din București și încă nu și-ar epuiza resursele. în condițiile în care mulți artiști plimbă aceleași lucrări de la o colectivă la alta, de la un salon la altul, Boca are capacitatea rară de a fi mereu în dispoziție creatoare și într-o continuă stare de efervescență mentală. Dar
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
cât a fost. Problema e greșit pusă din rădăcină. Din punctul de vedere al criticii literare, universul operei nu are cum să fie altfel decât complet, încheiat pe "despre ce"-urile pe care "le-a vrut poetul". Adevărul literaturii nu epuizează datele realului, cum face sau cum pretinde că face adevărul istoriei, ci le reinventează după un proiect original. Întrebarea este cum ajungem la ele, dacă ne pricepem să le discutăm ca funcție a formei. O altă prejudecată, legată de prima
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Papadat-Bengescu sub steaua neagră a Răului: "Există în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu o fascinație a răului, a răului mereu victorios, inevitabil și dureros, o captivantă etalare de personaje predispuse la compromisuri și o neînchipuită inventivitate în a le ilustra, care nu epuizează formele de expresie. Întrebată de ce își privește cu atîta severitate personajele, scriitoarea a răspuns: "Nu asupresc, dar nu acopăr. Deoarece mi-am propus adevărul. Adevărul se cercetează la lupă și la microscop. E bine de știut că în acest fel
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
necunoscut, Mitul eternei reîntoarceri. Avem, de pildă, editată clandestin, întreaga operă a lui Jan Patoèka, în 22 de volume, fiindcă autorul nu se publica oficial. De cele mai multe ori, cărțile se copiau și circulau în samizdat atunci cînd ediția legală se epuizase sau fusese retrasă în urma unui scandal sau a unei interdicții. În general, nu autorii erau interziși, ci cărți. Altele erau multiplicate fiindcă, apărute în străinătate, ajunseseră la Praga în- tr-un număr mic de exemplare. Era vorba de regulă de manuscrise
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
cu ceilalți doi traducători precum și cu prietenii români. Este de regretat că această primă ediție chineză a operei lui Eminescu a avut un tiraj de numai 6.500 de exemplare, puține în comparație cu alte cărți de pe vremea aceea, și s-a epuizat într-un timp scurt. Cartea rămâne mulți ani sursă principală de selecții pentru antologii de literatură universală. Eminescu, apreciat drept cel mai reprezentativ liric român, este inclus în mod firesc în diverse antologii de poeți universali editate în China timp
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită, fără titluri. La un moment dat, Andrei Peniuc face și el un timid pas înspre ideea utilitaristă a lui Urmanov. Discursul poetic încearcă să întrețină
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]