87 matches
-
asupra mediului ce poate apărea imediat și/sau cu întârziere ca urmare a interacțiunilor directe și indirecte dintre PSMG și organismele non-ținta, ținându-se seama, de asemenea, de organismele care interacționează cu organismele-ținta, incluzând impactul la nivel populațional al compețitorilor, erbivorelor, simbionților, paraziților și/sau patogenilor; 6. posibilele efecte negative asupra sănătății umane ce pot apărea imediat și/sau cu întârziere ca urmare a interacțiunilor directe și indirecte dintre PSMG și persoanele care lucrează, intră în contact sau se află în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/196906_a_198235]
-
următorul text: "De asemenea, animalele trebuie crescute în conformitate cu normele stabilite în prezenta anexă, folosindu-se furaje din unitate sau, dacă nu este posibil, din alte unități sau întreprinderi care intră sub incidența dispozițiilor din prezentul regulament. În plus, în cazul erbivorelor, cu excepția perioadei anuale de transhumanță, cel puțin 50% din furaje trebuie să provină de la unitatea agricolă însăși sau, dacă nu este posibil, furajele trebuie produse în cooperare cu alte ferme care practică agricultura ecologică."; (f) punctul 4.8 se înlocuiește
jrc6237as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91409_a_92196]
-
august 2005, în cazul în care fermierii pot demonstra satisfăcător autorității sau organismului de control din statul membru că nu pot obține furaje exclusiv din producția ecologică. Procentul maxim de furaje convenționale autorizate pe an este de 10% în cazul erbivorelor și de 20% în cazul altor specii. Aceste cifre sunt calculate anual ca procent din materia uscată a furajelor de origine agricolă. Procentul maxim autorizat de furaje convenționale în rația zilnică, cu excepția perioadei anuale de transhumanță, trebuie să fie de
jrc6237as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91409_a_92196]
-
cheltuielile cu pensiunea animalelor și utilizarea pășunilor comune, a terenurilor pentru pășunat neincluse în SAU, dar și cheltuielile de închiriere a suprafețelor furajere neincluse în SAU. Așternuturile și paiele cumpărate fac și ele parte din furajele cumpărate. Furajele cumpărate pentru erbivore sunt împărțite în furaje concentrate și nutreț brut (inclusiv prețul pensiunii animalelor, cheltuielile de utilizare a pășunilor comune, a terenului pentru pășunat și a suprafețelor furajere neincluse în SAU, precum și așternuturile și paiele cumpărate). Rubrica "Furaje concentrate" include în special
jrc5382as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90552_a_91339]
-
polari. Nu există reptile sau amfibieni autohtoni. Din punct de vedere , Islanda aparține provinciei Arctice a din cadrul . Circa trei sferturi din insulă sunt zone sterpe, fără vegetație; cea mai mare parte a plantelor o constituie iarba pășunilor consumată regulat de erbivorele domestice. Cel mai des întâlnit copac autohton din Islanda este mesteacănul nordic ('), care în trecut forma păduri ce acopereau mare parte din țară, alături de plopi tremurători, sorbi ('), ienuperi și alți copaci mai mici, mai ales sălcii. La începutul colonizării umane
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
trag probabil celelalte placentare. Carnivorele au început cu forme primitive în Paleogen (cum ar fi strămoșii hienei), ajungând până la forme evoluate, ca Machairodus, cel mai temut dușman al erbivorilor, ce avea colți ca niște baionete de o jumătate de metru. Erbivorele au început tot cu forme primitive, pentru ca, pe la mijlocul Paleogenului să se diferențieze cele trei ordine importante ce cuprindeau proboscidienele (de exemplu elefanții), animalele cu copite perechi, paricopitatele (de pildă caii) și cele cu copite nepereche, imparicopitatele (rumegătoarele s.a.). La toate
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
dezvoltă rapid după ce apar condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante spinoase. Exemple: "Avena sativa" ovăz, "Salvia officinalis" salvie, "Obione verrucifera" colilie, "Eryngium planum" spinul vântului, etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
fiind foarte rare. Ceea ce se cunoaște cu siguranță este evoluarea lor dintr-un grup de reptile. Acum 200 de milioane de ani, în perioada Triasică a Mezozoicului au apărut aceste ființe evoluate. Dimensiunile lor erau reduse (unele de câțiva cm), erbivore sau frugivore, fapt relevat din studiul molarilor fosili prevăzuți cu tubercule. Astfel, grupul primește numele de "Multituberculata". Aceste prime mamifere păstrau numeroase caractere reptiliene, care au dispărut treptat. Multituberculatele se aseamănă cu monotremele. Monotremele sunt cele mai vechi și mai
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
tip a genului "Bagheera", care mai include o altă specie, "B. prosper". "B. kiplingi" e notabilă pentru dietă să ciudată, care, unica pentru un păianjen, este în cea mai mare parte erbivora. Nici un alt paianjen cunoscut nu are o dietă erbivora așa de consistentă. Numele genului e derivat din Bagheera, Pantera neagră din Cartea junglei scrisă de Rudyard Kipling, numele specie onorându-l chiar pe Kipling. Alte genuri salticide cu nume ale personajelor lui Kipling sunt "Akela", "Messua" și "Nagaina". Toate
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
mai canibalizează ocazional alți "B. kiplingi". În ciuda consumului ocazional de carne, țesutul păianjenului prezintă o semnătură izotopică tipică pentru animale erbivore, implicând faptul că cea mai mare parte a hranei lor provine din plante. În timp ce au o dietă aproape exclusiv erbivora în Mexic unde populează mai mult de jumătate din copacii acacia collinsii, populații din Costă Rica, unde mai puțin de 5% din acacia sunt populați de B. kiplingi, fac acest lucru într-o măsură mai mică. Cu toate că acesta specie e
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
Pentru ocrotirea elementelor rare de floră și fauna, pe teritoriul Chinei există peste 100 parcuri naturale. Printre animalele ocrotite, cel mai cunoscut este ursul panda. Fauna pădurii este rară și adaptată frigului: mamifere cu blană deasa, mai ales ursul brun, erbivore care vin iarnă din tundra, păsări care sosesc vară din sud, multe furnici și multi țânțari vară. Taigaua e bogată în animale cu blană că: samurul, veverița, vulpea, hermina. Ea mai e și casa ursului, șobolanului cu miros de mosc
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
condiții climatice excesive: În taiga viața animală este bogată, în cea nord-estică întâlnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă; reptilele și batracienii sunt extrem de rări. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici și cămilă cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, și ea parte componentă a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni și ursul panda uriaș (în munții
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
de a digera atât carne cât și plante, cu tendința metabolică de a se adapta, ceea ce le dă nevoi nutriționale satisfăcute de nutriente animale și vegetale. Alte argumente sunt cele care precizează că anatomia omului este mai asemănătoare cu a erbivorelor, cu tracte intestinale lungi și dinți neascuțiți, spre deosebire de omnivore și carnivore. Dinții umani, cu tot cu caninii relativ tociți, sunt mai asemănători cu cei găsiți la animalele cu diete erbivore. Experții în nutriție cred că primii oameni neevoluați au ajuns să mănânce
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
le (Camelidae) este o familie de erbivore rumegătoare de talie mijlocie sau mare cuprinzând cămila, dromaderul, guanaco, alpaca, vicunia și lama răspândite foarte distanțat unele de altele, cămilele și dromaderul în Africa, Asia, celelalte în America de Sud. Sunt animale digitigrade cu picioare didactile. Degetele III și IV au
Camelide () [Corola-website/Science/306689_a_308018]
-
rhododendronii pitici ("Rhododendron anthopogon", "R. setosum") și ienupărul. În pășunile alpine se găsesc plante din genurile "poa", "meconopsis", "pedicularis", "primula" și "Aconitum". În anotimpul de creștere care durează patru luni, cresc cu abundență rogozuri și plante medicinale care acomodează insecte, erbivore domestice și sălbatice, cinteze și ciocârlii. În Sanctuarul Alpin Kyongnosla se află orhidee de pământ rare și rhododendroni răspândiți printre ienuperi înalți și brazi argintii. Nu există așezări umane permanente de-a lungul trecătorii, dar un număr mare de militari
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
sau cu ajutorul firilor de mătase pentru fixarea și răsucirea frunzelor în formă de tub sau con. Deși păianjenii sunt în general considerați ca carnivori, păianjenul săritor "Bagheera kiplingi" este unic prin faptul că are o dietă în proporție de peste 90% erbivoră, trăind în simbioză cu furnicile. Juvenilii unor păianjeni din familiile Anyphaenidae, Corinnidae, Clubionidae, Thomisidae și Salticidae consum uneori nectarul plantelor. Studiile de laborator arată că fac acest lucru în mod deliberat și pe perioade lungi. Acești păianjeni preferă soluții de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
din urechea medie de multe ori sunt sudate între ele. La unele marsupiale, spre exemplu, la furnicarul cu pungă ("Myrmecobius fasciatus") și tarsier ("Tarsipes rostratus") limba este foarte lungă și poate fi scoasă departe din gură. Glandele salivare la marsupialele erbivore sunt bine dezvoltate. Unele marsupialele au saci bucali. Numărul și amplasarea cutelor palatine ("Plicae palatinae") este foarte variabilă și are un caracter sistematic. Stomacul, de regulă alungit, este prevăzut cu una sau mai multe compartimente, în legătură cu natura alimentației. Stomacul la
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
cu una sau mai multe compartimente, în legătură cu natura alimentației. Stomacul la marsupialele neerbivore este de obicei sub forma unei pungi simple, iar la speciile erbivore este lung și seamănă cu intestinul gros. La marsupialele neerbivore intestinul subțire, iar la cele erbivore intestinul gros reprezintă cele mai lungi părți a tractului intestinal. Cecul este de obicei prezent. Ficatul multilobular, cu o vezică biliară. Dentiția marsupialelor este heterodontă (diferențiată în dinți incisivi, canini și măsele) și incomplet monofiodontă, adică dinții de lapte se
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
de pe maxilarul inferior (mandibulă) pot deveni orizontali cu orientare anterioară. Suprafața de masticație a dinților jugali este tuberculosectorială (secodontă). Molarii sunt trituberculați sau secodonți. Speciile erbivore sau frugivore au molari cu o suprafața de masticație lată ca și cei de erbivore sau rozătoare euteriene. Cea mai primitivă și mai răspândită dentiție întâlnită la marsupiale este dentiție de tip insectivor, așa cum se găsește, spre exemplu, la dasiuride și didelfide: cu incisivi tăietori, canini conici, puternici și mult mai înalți decât ceilalți dinți
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
primitiv, dentiția la diferite familii de marsupiale s-a modificat în raport cu regimul alimentar la care s-a adaptat ulterior. Mai puțin modificată în raport cu tipul insectivor primitiv a rămas dentiția marsupialele carnivorelor și mai mult s-a modificat cea a marsupialele erbivorelor. În aparatul circulator la cele mai multe marsupiale sunt prezente canalele lui Cuvier și vena azigos. Temperatura corpului este mai mică decât la mamiferelor placentare, și poate varia ușor în funcție de schimbările temperaturii mediului ambiant; în mod normal, aceasta variază de 34 la
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările climatice (glaciațiunile au determinat întinderea ghețarilor peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își puteau găsi hrană) și vânarea de către oameni, la care s-ar fi adăugat eventual, o răspândire a unor boli grave în populațiile deja împuținate ale marilor mamifere.
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic o cantitate de frunze
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
craterului cresc ierburi joase de savană și crânguri de salcâmi Populația de animale din crater se cifrează la ca.25.000 raportată la numărul total de animale, aici trăiesc cel mai mare număr de animale de pradă din Africa. Dintre erbivore mai numeroase sunt zebrele, bivolii ca și antilopele și gazelele. Printre animalele de pradă predomină leii și leoparzii. Printre celelate animale mai trăiesc aici elefanți, rinoceri și hipopotami. <br>
Ngorongoro () [Corola-website/Science/314199_a_315528]
-
serie de semnale sau avertismente: Dacă aceste avertismente nu-i descurajează pe intruși, aceștia sunt provocați la luptă sau alungați de către proprietarul teritoriului. Câinii, uneori și pisicile își marchează teritoriul urinându-se pe stâlpi, trunchiurile arborilor, colțurile caselor, pietre, etc. Erbivorele sălbatice, ovinele și caprinele domestice posedă niște glande cutanate specializate în jurul ochilor a căror secreție este depusă pe vârful lăstarilor, tufișuri sau pe pășune. Teritoriile animalelor reprezintă niște segmente de spațiu ocupate fie de un individ, de o pereche sau
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]
-
ocupate fie de un individ, de o pereche sau de un grup de indivizi și care e marcat și aparat împotriva altor indivizi din aceeași specie. Dimensiunea teritoriului este variabilă în funcție de specie și este mai mare la carnivore comparativ cu erbivorele. Teritoriile pot fi sezoniere sau temporare (de obicei pentru construirea cuibului și hrănirea puilor la multe specii de păsări) sau permanente, pentru vânătoare și pentru trai (la felinele mari). Teritoriul animalului unei specii cuprinde două diviziuni: Diferitele tipuri de teritorii
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]