KorAP: Find »[drukola/base=eremit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

196 matches

Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365

cluburilor unde se jucau cărți, mare șahist și jucător de table. Abia la bătrânețe, a adăugat Forster, a fost nevoit să lase baltă distracțiile și orice fel de dezmăț, ca să se dedice promovării și difuzării operei sale. Devenise, spunea, un eremit care, reamintindu-și anii trecuți, transsubstanția decăderea în artă. În timp ce-mi vorbea, avea spatele întors spre patul bolnavului, spre deosebire de mine, care nu numai că-l vedeam pe Kavafis, dar urmăream și fiecare grimasă și schimbare a expresiei. Ochii

Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr (2005) [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit, încă, nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi de zis? Sau despre Erou? Poate Darling e ceva mai la locul ei, dar la ce te mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează-le imaginea unei puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui Filozof degenerat și a unui Eremit păcătos. Nici un erou pozitiv. Oarecum, Darling. Pentru că e bătrână, obosită și neesențială în economia romanului. Și, nițel, Eroul, dar numai pentru isprăvile sale trecute, pe care nici nu le amintești: consideri că vor fi subînțelese. Ai conturat, deja, un Romancier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cineva aduce vorba - râde și evită tema. E puțin necăjită, și-a pierdut o parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus Cristos și mă răstigniseră. După primul leșin, m-am uitat, amețit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus Cristos și mă răstigniseră. După primul leșin, m-am uitat, amețit, după Maria Magdalena. Am zărit-o înghenuncheată. Poate că plângea, nu-i vedeam chipul. Ar fi putut să nu vină. Biblia e plină de cazuri de infidelitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de mii de bărbați, aproape epuizați; nu s-au hrănit bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
și siguri pe ei; totdeauna un ins surescitat va fi și suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde contur. Al doilea capitol, Eldorado, e scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
din preajmă. E un fel de care pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Actorul fiindcă nici un rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
îmbrăcat nespălat. Ți-ai luat mașina de ras și ai plecat fără să zici o vorbă. Știi să taci. Ești plecat de două ceasuri. Te vei întoarce și vei continua să scrii romanul; cei din Stațiune încă nu știu cine e asasinul Eremitului, iar dispariția Astrologului constituie un alt mister; în vremea aceasta, Romancierul îi pregătește Magistratului o nouă supriză; se vor petrece o mulțime de lucruri, le-ai hotărât. Îți vor veni și idei noi, Stațiunea se poate aștepta la orice. Peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
o altă persoană. Câinele nu devine mai încrezător doar pentru că s-a schimbat ciomagul. Ai o legătură, nimic sigur. Ești liber. MAGISTRATUL. Uneori, victima este mai vinovată decât criminalul! Veninoasă, gura lumii zice că eu l-aș fi răpus pe Eremit. Din ordinul meu ar fi... Nimeni nu are habar de nimic. Numai colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au perfecționat-o. Și-au însușit-o. Au făcut din ea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
mi s-a năzărit chestia cu iepurii și câinii... Mai pământean, Romancierul a schimbat vreo trei femei - acum se ține după Caravella - de aceea și arată atât de tânăr. O să-i tragă și lui cineva un glonte-n cap, precum Eremitului. Sau o să fie internat. Chestia cu rabia nu s-a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
într-o țesătură de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai tânjesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
toată ziua visează să călărească o femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cu mintea, nu cu foarfeca și cu acul. Filozoful; ar imprima mulțimii o ideologie. E confuz, uneori, ramolit de tot mâine-poimâine. Actorul e mai potrivit: a fost, pe rând, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Robespierre, îi va fi ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea repede; e bine să pui în fruntea mulțimilor un răspopit. Romancierul nu: el trebuie să scrie! O singură carte poate lăsa în memoria lumii mai mult decât șapte Magistrați. Și cel mai neînsemnat poet are un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125

un concept dificil, criptic, de care m-am apropiat mai târziu. Atunci însă, Doamne, cu ce ardoare visa adolescenta întârziată și stângace, de o sensibilitate catastrofică, care eram, viața lui Nietzsche! Desigur că nu cunoșteam, în acea iarnă-primăvară moscovită, viața eremitului de la Silvaplana. Mai târziu, am devenit mai atentă, după cum am mai scris undeva, cu visele mele, mai ales după ce acestea se împlinesc. E adevărat că și acum, la cei 46-47 de ani, visez acea frază apoftegmatică, scrisă de Nietzsche: «A

OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576

fel? Iar acum din vârf de culme, Te comporți ca un mișel! Bârna ce în ochi te-nțeapă Ți-a orbit sufletul tău, Te crezi prințul de la curte, Dar cerșești un rol în hău! Te trezește dar' făptură, Zvârle rolul eremit! Că nu ești decât un vierme, Ce scobești pe cel rănit! imagine internet Referință Bibliografică: PAIUL DIN OCHI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate

PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839

simplă Taină, vehicol de comunicare a harului. Relația monahismului cu actul central al cultului creștin - Euharistia - va ilustra această evoluție. Inițial regula a fost participarea călugărilor la Euharistia Bisericii. În același timp, sunt indicații foarte timpurii despre păstrarea darurilor de către eremiți și despre împărtășirea cu ele. „Căci toți câți viețuiesc ca monahi în pustiu unde nu este preot țin Cuminecătura acasă și se împărtășesc ei înșiși. Iar în Alexandria și Egipt, spune Sf. Vasile, chiar și fiecare laic are, cum au

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
ascetică particulară. Odată inclusă în tipic, regula monastică a căpătat un caracter liturgic.[50] Așadar, primirea Împărtășaniei a fost separată de ritmul Bisericii și a intrat în ritmul vieții ascetice individuale. Am menționat deja exemplele timpurii de împărtășire idividuală de către eremiți din Sfintele Daruri păstrate pentru acest scop și, de asemenea oficierea unor liturghii private, dacă se pot numi așa, în chiliile anahoreților care nu doreau să întrerupă singurătatea. O dată cu stabilirea monahismului în orașe și dezvolatarea Tipicurilor monahale, ambele practici au

CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616

facem vreo iluzie, El, Norodul, chiar ESTE dispus să-i ia, ca un prim avertisment, la omor, pe acești toți domni generoși neprieteni ai lui! Căci Intelectualul, spre deosebire de Cărturar, care are avere doar cel mult un pseudonim sau heteronime ca eremiții asiatici, din teama cameleonică a popândăului să nu se finanțeze cumva vrăji în contra sa, - e altceva, el stăpânește mai mult decât un nume, deține statutul de vip sau de vipoi, își bazează axial cariera creierului pe un renume asurzitor pă

POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534

doar atât. Critica elitistă, de care Eugen Dorcescu beneficiază cu prisosință, pune acest itinerar într-o ramă mistică, un drum inițiatic, cu o argumentare religioasă amplă, pornind de la perceptele Sfântului Augustin și continuând cu apostolatul Sfântului Pavel. Sensul dat călătoriei eremitului sau scribului este cel de înalt standard duhovnicesc. Eu, simplu cititor, l-am întrevăzut un parcurs amplu, liricizat în limbaj modernist, un traseu spiritual de purificare, în sensul cunoașterii etapelor sale. L-am interpretat într-o glisare arhetipală a călătoriei

EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
siderale, în acest limbaj eteric, propriu spiritualității. Itinerarul e scrisul în sine, este cuvântul fără de moarte, care pornește din oceanul gândurilor și devine circumferință, un parcurs închis, finalizat în voința lui Dumnezeu. Călătoria este destinul scribului, în triada, poet, scrib(eremit) și drum, ca elemente de analiză ale acestui parcurs: Omul Poet, Spiritul lui(eremitul) și evoluția lui(drumul). Spiritul lui(eremitul) și evoluția lui(drumul). În simbolistica aceasta, reflexiile, întrepătrunderile de sensuri și concluzii trasează crezul filozofic demonstrat al autorului

EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]