416 matches
-
Îndreptate ca flintele spre cei ce-au să vină. Doamne! Ai strâns și vâlcelele și munții-n ulcelele Unde stau ascunse cuvintele sfinte, nesfintele. Dar acuma mi-e sete și-am să rup o pecete, Să le sorb înțelesul, cumințenia, eresul
AI STRÂNS, DOAMNE..... In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_456]
-
maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e că fiara cea cu șapte capete de care scrie în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei, ne deslușește ce e Tragă Șerpilor din Pădurea Boancelor: un fel de sălaș negru al duhurilor necurate, un labirint de viroage și smârcuri bântuite de Ucigă-l toaca, de stârvuri și târâtoare sub care s-
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
consonanță cu țărănescul". Caracteristicile ei, scoase dintr-un rezervor imemorial al satului, ar fi următoarele: Continuitatea dulce dintre fire și spirit; prelungirea firii în spirit; angajarea spiritului în zonele întunecoase, neștiute, hrănitoare, niciodată răzvrătite ale firii". Accentul lor "nelatin", tracic, "eresul" și "mioritismul" lor sînt frapante. Urmează o trecere în revistă a principalelor noastre creații filosofice, convergente în acest continuum misterios, în acest echilibru relativ, în această insubordonare compensată, izvorînd dintr-un strat primordial, în adîncurile căruia "lumina și întunericul se
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
anumit determinism (de stil), pecetluind toate creațiile unui grup cultural omenesc, pînă și creația științifică". Un alt aspect etnic al nostru ar fi păgînismul, deci spiritualitatea precreștină: "O vedem bine în mitologia noastră populară, iar credințele noastre sînt pline de eresuri, care ne încîntă pe plan de cultură și care, în definitiv, nu ne supără nici în perspectiva bisericii. Dimensiunea noastră păgînă a fost tolerată de biserică și chiar asimilată într-un sens. Creștinismul a avut prin aceasta un conținut mai
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul, farmecele iuibitei ce vine din eres, din epos și legende. Capricioasă și magnetică, luxuriantă și sălbatică precum marea, nelipsitul motiv-obsesie. În tandem cu creanga înflorită de salcâm, cu scaiul, colina ș.a. Repere și provocări ale unei gesticulații poetice nedezmințite. Copilul etern, ce are încă "nostalgia raiului
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
raporta la Dumnezeu, la reprezentările mitologice, natură, societate, obiecte - într-un cuvînt, la lume. În el sunt selectate etno-texte din seria de 39 de volume numite Din viața poporului român. Iar pentru aceia care nu cred deloc în superstiții și eresuri textele merită citite măcar pentru a recupera extraordinara lor valoare poetică. Și: Nu mînca cu cartea deschisă, că uiți ce ai învățat. Irina Nicolau/Carmen Huluță, Credințe și superstiții românești după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu, Ed. Humanitas, București
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
Din perspectiva scientistului Rădulescu-Motru un asemenea reproș e, poate, valabil. Dar Blaga, într-o anumită secțiune a operei sale (cu deosebire în Trilogia culturii), s-a folosit și de mitologia populară, așa cum se dezvăluie ea prin folclor. Așadar, iată că eresurile mitologiei populare au interesat și un filosof român de incontestabilă profunditate a cugetării. Și n-are sens să intepretăm aceste credințe populare, cele mai multe într-adevăr eresuri de-a binelea, prin filtrul științei de azi sau de dinaintea noastră. Privite prin această
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
folosit și de mitologia populară, așa cum se dezvăluie ea prin folclor. Așadar, iată că eresurile mitologiei populare au interesat și un filosof român de incontestabilă profunditate a cugetării. Și n-are sens să intepretăm aceste credințe populare, cele mai multe într-adevăr eresuri de-a binelea, prin filtrul științei de azi sau de dinaintea noastră. Privite prin această oglindă a toate luminătoare, aceste credințe populare constituite în epocile originare s-ar risipi în neant, contrazise de adevărurile științei. Dar, în acest fel, n-ar
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
s-a păstrat și azi în anumite medii sătești izolate sau pur și simplu conservate prin tradiție multiseculară. Că astăzi știința (prin medicină sau cosmogonie și altele) a pătruns în lumea satului, năruind tradițiile născute din ceea ce azi sînt socotite eresuri, e incontestabil, transformînd vechile obiceiuri, credințe, îndeletniciri în realități numai muzeale. Dar rostul lor în timpurile de început, păstrate, la noi, pînă tocmai în perioada interbelică, de vreme ce, aici, 85-90% din populație locuia la sat și se ocupa exclusiv cu agricultura
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
aluzii intertextuale pus în pagină de Ion Horea nu scontează detașarea prin ironie. Altele sunt resorturile sale. Dacă tot am ajuns la referințe, merită notat că ele nu se rezumă la sonetele lui Eminescu: întâlnim, pe lângă „povești și doine, ghicitori, eresuri” (p. 30) sau „n-or să vie iară” (p. 33), și alte irizări livrești, de la „sure văi de chaos” (p. 19) la „turma gândurilor” (p. 21). Sunt, toate, forme de potențare a unei melancolii care nu mai are rădăcini locale
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
născut pe Tine, / poporului român!... Halleluyah! ” În marea sa noblețe, Nichita și-a recunoscut doi maeștri: pe EMINESCU („Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul / iar nu slăvindu-l de neînțeles / căci ce-a fost el, n-a fost eres / și sărutare de pământ îi fuse mersul”) și pe ARGHEZI („El este o arcă / a cuvintelor desperecheate, / a substantivelor cu gât de girafă / și a verbului / înșurubat pe ghinturile / gâtului de copil nou născut / urlând și cerând lapte...”) Dacă pentru
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
Halleluyah! ”(Opere. II, 2002, p. 1176) În marea sa noblețe, Nichita și-a recunoscut doi maeștri: - pe EMINESCU („Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul / iar nu slăvindu-l de neînțeles / căci ce-a fost el, n-a fost eres / și sărutare de pământ îi fuse mersul”) și - pe ARGHEZI („El este o arcă / a cuvintelor desperecheate, / a substantivelor cu gât de girafă / și a verbului / înșurubat pe ghinturile / gâtului de copil nou născut / urlând și cerând lapte...”) Dacă pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
-mpart toată lumina din cuvânt.” (Transpuneri) Este o poeta înnăscută, binecuvântată cu har ceresc , care respiră poezie: „Pot respira și „altfel” prin poeme:/ Pot înteți furtuni de înțeles/ Sau să cuprind cu ochii mei prin vreme/ O zare ne-mblânzită, de eres.” Iată cât de sugestiv își descrie poeta misiunea într-unul din poemele sale: „Descriu căderi în gol sau fac doar valuri/ Neînsemnate pe un râu de dor/ Și-mi impletesc lumina dintre maluri/ De la vărsare până la izvor”. (Vâltori) Cât despre
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
după legi care sunt ale unor psihologii insondabile. Personajul, care la un moment dat,strigă “Eram libeeer! “, de fapt, își exercita “libertatea “ ritualică, ca apoi, din nou, să-și modifice arbitrar obțiunea. Inefabilul epic ce decurge de aici, pecetluit de eresuri misterioase și dorinți fizice, de intuiții fulgurante și secrete, de personajele care populează lumea lui Helene Pflitsch ca pe un continent fabulos, unde bărbatul și femeia sunt ființe tolerate. Dana, Triță, Tudor, personaj episodic, Alexei, vărul tatălui, Rusu, Cora, sunt
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
Într-o precuvîntare, după ce calendarul s-a isprăvit, Mangiuca scrie, din Oraviți'a, Temesvar, că sărbătorile și datinile unui popor sînt mai importante chiar decît limba lui, pe care asuprirea o poate schimba. Nimic pe lume, însă, nu poate șterge eresurile, frica și credința, morala și descifrarea cerului înstelat. Ele pot să spună, mai bine decît orice istorie, "déca suntemu noi descendinți direcți dela coloniele romane, séu suntemu Daci romanisați." Pornind de la această întrebare, Mangiuca se angajează (ah, anii cînd mai
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
romanelor O zi mai lungă decât veacul și Eșafodul. S-a stins din viață în vara acestui an, la 80 de ani, în toiul unor pregătiri pentru a-i desemna candidatura la Nobel. Stigmatul Casandrei are un subtitlu tulburător - "Din eresurile secolului XX" și imaginează povestea a doi cercetători contemporani, unul rus proclamându-se singur "călugăr cosmic", celălalt - un futurolog american. Pe căi complet diferite, amândoi ajung să constate că omenirea se îndreaptă spre un dezastru absolut. Cei doi știu să
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
nomine patris, sed in nomine diaboli!, urlă Ahab în delir, în timp ce oțelul aducător de moarte ardea sîngele baptismal." Să ne întoarcem la noi acasă; în timpuri destul de apropiate, ecouri ale vechimii încă "mai răsună ici-colo în practicile magice și în eresurile vînătorilor de la țară: glonțul descîntat, unsorile vrăjite, talismanele, zilele faste și nefaste, precum și alte rînduieli ale vînatului, mergînd pînă la purificare. Adevăratul vînător nu fumează tutun și se ține de la rachiu, măcar cît merge la vînătoare." (V. Voiculescu). Cine va
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
sânu-mi, tim, tim, tim, blestemata pădure mă cheamă, simfonica moarte-n pădure mă cheamă: ci vin-odată, vin să murim. (Oberon) Grădina e un fâlfâitor abecedar, Și eu elevul fără duminici, fără sărbătoare. Într-una, într-una silabisesc amar Cuvântul Des-pe-ra-re. (Eres) Această silabisire a cuvântului trădează o concentrare asupra sunetului, vrând să imprime o mișcare în afara sensului. Imaginea poetică devine o ființă nouă a limbajului, mult mai fragilă și mai diafană decât am fost obișnuiți. Această fragilitate născătoare de sensuri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aici o extremă a văzului transcendental: În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea..., iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies: Și somnul, frate-al morții, cu ochi plini de eres Prin régia gândirii ne 'nființate trece... Cu gând fără ființă a lumii fruntea-atinge În minte fericirea, mizeria i-o stinge. În continuare, ochiul transcendental eminescian respingând multitudinea de vorbe filozofarde vane despre înțelesul vieții și al morții, își pune două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din versurile poeziei „ Cr?iasă din pove?ți"). Întregul peisaj descris În aceast? crea?ie literar? este o expresie a unei lumi edenice, pe care fiin?a poetului, o poart? În suflet din anii când „pove?ți ?i doine, ghicitori, eresuri", „abia-n?elese, pline deîn?elesuri" Îi Însemnau fruntea-i de copil. Acela?i sentiment de magic? armonizare cu ritmurile cosmice ale vârstei de aur (ale unei naturi sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spa?iile nelimitate macrocosmice e un privilegiu rar de care doar „magul c???tor", Înzestrat cu aceea?i „adânc?, ?i dreapt?-n?elepciune" s-a bucurat cândva, În „vremuri de mult trecute", cănd „gândul era paz? de vis ?i de eres", cănd „basmele iubite erau Încadev?ruri", În epoca sacr? a mitului, singura care putea reconcilia idealul cu realul, spa?iul mitic fiind un ț?ram magic În care zeul I?i f?cea sim?it? prezen?a prin crea?ie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din ceruri Erau copile albe cu p?rul blond ?i des ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri În marea cea albastr? se cufundau adesea; Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, Cănd gândul era paz? de vis ?i de eres ". B.Reprezentari cosmice ale Paradisului pierdut Motto: „A pus În tine Domnul, nemargini de gandire...". (M. Eminescu. Feciorul de Împ?rât f??? stea) Ceea ce impresioneaz? În mod deosebit În opera eminescian? este manieră atât de proprie prin care artistul I
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din ceruri / Erau copile albe cu p?rul blond ?i des / ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri / În marea cea albastr? se cufundau adesea; / Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, / Când gândul era paz? de vis ?i de eres ". Alteori, steaua reprezint? Ins??i Întruparea puterii diverse, „izvorul cel de tain? al lumii adev?rate": „ Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege ????ri o stea de pace, luminând lumea ?i cerul.. ", (Dumnezeu ?i om) speran?? a poetului c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a basmului, „ce zilele-mi copile ?i albe le-a ?esut": „ Trecut au anii că nori lungi pe ?esuri ?i niciodat? n-or s? vie iar?, ??ci nu m?-ncânt? azi cum m? mi? car? Pove?ți ?i doine, ghicitori eresuri Ce fruntea mi de copil o-nseninar?, Abia-n?elese, pline de n?elesuri ". (Trecut-au anii...) Identificat? cu lumea mitic? a p?durii, copil? ria este În termenii existen?ialismului modern, aceea?i „lume a miracolului" ?i a surprizei: „Este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
adolescenței lui I.L. Caragiale, Elevul Caragiale Ion și dascălii săi, Republica și republicanii din Ploiești în situații caragialești și oglindiri caragialiene, Scrisori pentru Caragiale, Telegrame, Fiziologia prostiei, Tipizare și generalizare a observației comice în opera lui I.L. Caragiale, Povestiri, zicători, eresuri, Niccolo Machiavelli dinspre Caragiale, Traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Luca Ion Caragiale se dovedesc, oricând și față de orice concurență, admirabile. Nu e un secret faptul că metoda lui Ieronim Tătaru se înscrie onorant pe urmele aceleia profesate
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]