87 matches
-
perioada timpurie a creștinismului, existau învățături ca „Montanism” ce provenea de la Marcion din Asia Mică (85-160) sau „Maniheism”, întemeiată de persianul Mani (216-277) în care religia era impregnată de influența gnostică, învățături care au fost condamnate de biserica catolică drept eretice. În secolul IV la Primul conciliu de la Niceea (325) s-au întâlnit episcopii din lumea creștină pentru a hotărî care învățătură va fi definitiv acceptată, și după controverse intense, se despart unele grupări de învățătura religioasă general acceptată. Pe atunci
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
și gnostice, o excepție notabilă fiind în mitologia nordică, unde Soarele este feminin, iar Luna este masculină. Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului și în cele din urmă a monoteismului. În a optsprezecea dinastie a Egiptului Antic, religia eretica a lui Akhenaten, atenismul, folosea vechea zeitate solară Aten că un simbol a unui zeu unic. Conceptul neolitic în legătură cu barca solară, soarele traversând cerul într-o barcă, se găsește în Egiptul Antic, la zeii Ra și Horus. În mitologia nordică
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
luat hotărârea scrierii Crezului de la Niceea, clarificându-se faptul că Iisus Hristos, conform Doctrinei Trinitare, că este unul și același cu Tatăl Sfânt și cu Duhul Sfânt, formând Sfânta Treime. Tot aici, arianismul (doctrina lui Arie), a fost condamnată ca eretică (idee greșită), iar Arie a fost și el excomunicat (exclus din comunitatea bisericii) și condamnat ca eretic. Au mai apărut apoi și alte erezii, dar toate au fost combătute. Cea mai însemnată erezie poartă numele de monofizism, și a apărut
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
voie, nepedepsit, culturile lui particulare. Nu avea paroh și era mulțumit, pentru că orice paroh ar fi fost un spion episcopal. Știa foarte bine ce se spunea despre el: „că nu este un adevărat preot...“, dar nu-i păsa. Crezurile lui eretice erau, neîndoielnic, acceptabile. Acceptabile de către cine? Părintele Bernard încetase să mai creadă în Dumnezeu. Când se plimba, cum obișnuia adeseori, singur prin spațioasa și frumoasa lui biserică, se simțea din ce în ce mai conștient de absența lui Dumnezeu. Câțiva enoriași se plânseseră odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perioada medievală, bărbații le foloseau drept arme pentru subordonarea și claustrarea femeilor. Târgoveața din Bath se opune oricărei ordini, constrângeri sau autorități, atacă tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
erau aleși din sînul patriciatului, ținîndu-se seama mai degrabă de talentele lor administrative, decît de virtute 46. Periferiile imperiului - Siria, Egiptul și Spania - constituiau leagăne ale mișcărilor ascetice, parte dintre care aveau să fie, mai devreme sau mai tîrziu, declarate eretice. Întrucît mai multe dintre ele au fost citate În legătură cu dualismul, este necesar să le menționăm pe scurt, pentru a confirma sau a respinge asemenea conexiuni. Mesalienilor - din sirianul msalleyînê, „cei care se roagă”47 - li s-au dat multe denumiri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ei își schimbă religia, chiar și fără carte de despărțire emisă de către autoritatea ecleziastică. Glava 183 cu cele 9 zaceale ale sale și glava 232 prevăd diferitele situații de unire între un eretic și o creștină, un creștin și o eretică, situații asimilate cu preacurvia. În toate aceste cazuri, despărțirea apare ca necesară, pentru a da posibilitate creștinului „să se împreune cu alt obraz creștin“. Trebuie spe ci fi cat că aceste situații sunt gân di te ca apă rând după
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se alătură celorlalte dovezi privind existența episcopatului de la Tomis. În câteva rânduri este precizată funcția deținută în cadrul Bisericii, ca în cazul inscripției funerare grecești din municipiul Constanța (azi dispărută) a lui Heraclide, citeț al Sfintei Biserici universale, diferită de cea eretică din secolele V-VI, și, tot la Tomis, Paul Sirianul, hipodiacon. Concepția religioasă a populației din regiunea noastră poate fi ilustrată și prin invocațiile din formulele creștine întâlnite atât în inscripții, cât șipe alte obiecte, precum amforele, capacele de vase
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
se știe, există mai multe istorii, în funcție de cine consemnează evenimentele. Asemenea variante se întâlnesc succesiv, după cum o cer necesitățile învingătorilor, necesitățile momentului. Însă se întâmplă, uneori, să traverseze timpurile și istorii diferite simultan. Atunci apar polemicile, unele variante sunt declarate eretice, altele doar mincinoase. Dar ceea ce se cunoaște mult mai puțin, de cele mai multe ori deloc, sunt istoriile paralele ascunse în arhivele secrete. Acestea ies la iveală doar prin declasificarea după ani de zile a documentelor respective ori prin scurgeri de informații
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
finalul cărții lui Ștefan Lupașcu au sesizat că religia visată de filosof se situează între mistică și gnoză. Din ea ar putea să se revendice, la urma urmei, și New Age. Mai mult, ar putea da apă la moară ofensivei eretice despre care am vorbit ceva mai înainte. Ceea ce ignoră Lupașcu este faptul că religia creștină, în plinătatea ei ecumenică patristică regenerată de teologia Părintelui Stăniloae, de exemplu, chiar în anii în care el își desăvârșea sistemul triontic de gândire, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
eternalisă fost reînviata la Universitatea din Paris de Siger din Brabant, Boethius din Dacia și John de Jandun; modul în care St. Thomas Aquino a fost implicat în controversă; și modul în care aceasta învățătură a dus la condamnarea că eretice de către Episcopul Étienne Tempier de Paris în 1270 și 12778 a doua convingeri celebre eternaliste și a unei serii de alte doctrine aristotelice. Toți acești filosofi naturaliști, în conformitate cu ceea ce accentuase Averroes, au tratat eternalismul cu argumente ținând de imposibilitatea de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
faptul că el discuta o problemă de specialitate inerentă filosofiei naturaliste aristotelice și atâta timp cât profesorul afirmă că învățăturile sale nu aveau implicații mai largi cu privire la doctrina Bisericii. A fost probabil inevitabil că predarea în continuare a ideilor cunoscute a fi eretice să fi generat entuziasm și să fi avut o influență mai mare în rândul elitelor educate de la aceste universități (Grendler, 2002, 284ff ) . Dovezi ale influenței averroiste în Padova sunt furnizate de invectivele celebre ale lui Petrarca din Despre propria ignoranța
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de fapt întruchipat în realitatea empirica". Perspectiva liniară ... infinitate. Criticism istoric ... eternitate? Dovadă că eternalismului filosofic i-ar putea fi "conferit" un rol în revoluția renascentista a gândirii istorice nu va fi probabil găsită vreodată. Eternalismul a fost o doctrină eretica care trebuie tratată cu prudență, în special atunci când intră în conflict cu istoria biblică. Filosofia naturalista și istoria au fost concepute că discipline distincte în cazul în care istoria poate fi încă numită "disciplină" în secolul al XV-lea. O
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom, potrivit căreia "the Natural Earth & Atmosphere is a Phantasy" (E: 607). O altă trăsătură gnostica este ideea că, la originea râului, se găsește creatorul lumii, adică demiurgul 165. Urmând o idee considerată eretica de creștinismul oficial, potrivit căreia creatorul universului material este o divinitate autoproclamata, aflată în stare de ignoranța privitor la propriul statut ontologic și de aceea supusă unor erori flagrante, Blake notează în A Vision of the Last Judgement: "Thinking aș
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
adevărate simptome ale unei ciudate normalități sociale. Importă, așadar, nu atât frecvența lor, nici extensiunea lor socială, ci înainte de toate semnificația lor aparte. Căci pot fi văzute ca semne ale unor schimbări neașteptate, mărci ale unor evoluții diferite non-clasice sau "eretice", în sensul sociologic al cuvântului. Nu știm încă dacă anunță fenomene care vor schimba complet și radical peisajul vieții sociale, însă ne pot face atenți asupra unui gen de evoluție socială în fața căruia nu suntem încă în suficientă măsură pregătiți
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie - și să se stigmatizeze ca eretice pe toate celelalte. în 1924, Stalin își impune propria teorie asupra „construcției socialismului într-o singură țară”, care ia act de neizbucnirea revoluției bolșevice în Europa. Odată cu întorsătura pe care o iau lucrurile în 1928 - industrializarea* și colectivizarea* - Stalin avansează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
răsplăteau cu atenții deosebite. Cu corul religios la Stremț În câteva Duminici ne-am deplăsat cu corul la slujbele religioase prin satele din jur, pentru bucuria enoriașilor și ca răspuns la acțiunile sectanților, care desfășurau o susținută activitate de propagândă eretică. În ziua Sfântului Ioan Botezătorul, la 7 Ianuarie 1947, am făcut o surpriză celor din Stremț. Ninsese bogat și drumul cel mai scurt pe poteca dintre sate era acoperit complet. Deși văile sau povârnișurile ușoare puteau deveni capcane periculoase, ne-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unor puncte de vedere opuse - fiecare trebuind să găsească cele mai bune argumente pentru a apăra punctul de vedere reprezentat. Cursanții trebuiau să fi citit literatura de propagandă a celorlalte partide, nazist, social-democrat, burghez și chiar enciclicele papale, dar literatura eretica de partid, precum cea a lui Troțki, era ascunsă Într-un fond documentar secret. Numele celor ce fuseseră excluși din KPD În anii ’20 era menționat, dar nimic mai mult, punctele lor de vedere nefiind aduse În discuție. Un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
termenul obișnuit pentru pregătirea continuă - a cadrelor Încerca să evite această contradicție. La Începutul anilor ’70, partidele erau prizonierele unui dublu blocaj: imposibilitatea Înnoirii aparatului politic din pricina reprimării inițiativelor reformiste, În particular a unei intelectualități critice la adresa partidului, condamnată că eretica, pe de altă parte, declinul mobilității universitare, legat de „stagnarea” economică. Partidul s-a desprins astfel de sursele sale tradiționale de recrutare, intelectualii și muncitorii, primii Îndepărtați prin neîncredere, ceilalți rămânând blocați În zonele inferioare ale aparatului, prin proceduri de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ideologic a avut loc În anii ’80. 3. Școlile de partid și procesele ideologice ale intelectualilor Consacrarea academică a Învățământului de partid pe plan instituțional coincide cu ultimele acte de ruptură simbolică, din interior, ale marxism-leninismului, a căror condamnare că eretica (pentru deviaționism) a consfințit incapacitatea doctrinei de a se reînnoi din interior prin propriile resurse. Pentru a analiza funcția politică și transformările istorice ale școlilor de partid, nu este de ajuns analizarea modului lor de organizare sau a conținutului planului
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
atitudini pozitive. Codificarea unui mesaj cu 1 a presupus faptul că acesta conține fraze care exprimă dezacord, critică, evaluări negative ale uneia sau mai multor comunități religioase și ale membrilor acesteia. În aceeași categorie se încadrează calificarea unei comunități drept eretică, injuriile sau manifestarea intenției de a părăsi o comunitate. Un mesaj a fost încadrat în categoria atitudinilor ambivalente dacă a conținut manifestări atât pozitive, cât și negative față de același tip de comunități. De asemenea, manifestarea nesiguranței, evidențierea unor calități alături de
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
condiții își găsesc rațiunea în dorința comunităților de a-și promova ideile cu privire la ceea ce consideră a fi adevărul (din punct de vedere filozofic și religios), pe de o parte, și în nevoia lor de a controla mesajele indecente, ofensatoare sau eretice. De altfel, multe dintre comunitățile din lotul analizat prezintă în regulament atât necesitatea unui limbaj decent, cât și interdicția de a critica orientarea religioasă predominantă a membrilor săi. De exemplu: Condiția obligatorie pe acest Forum de discuții este limbajul decent
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
știe, există mai multe istorii, în funcție de cine consemnează evenimentele. Asemenea variante se întâlnesc succesiv, după cum o cer necesitățile învingătorilor, în necesitățile momentului. Însă se întâmplă, uneori, să traverseze timpurile și istorii diferite simultan. Atunci apar polemicile, unele variante sunt declarate eretice, altele, doar mincinoase. Dar ceea ce se cunoaște mult mai puțin, de cele mai multe ori deloc, sunt istoriile paralele ascunse în arhivele secrete. Acestea ies la iveală doar prin declasificarea după ani de zile a documentelor respective ori prin scurgeri de informații
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
respectivele posibile apariții. Da?! Mă bucur mult pentru cronicile (normale) favorabile la cartea lui Madi Marin și pentru inspirația Anei Blandiana de a-l trimite la Viena cu bursa Herder pe bunul meu Emil Hurezeanu! Am mai scris, "Tratatul de eretică" e gata, într-un fel! Aștept mai multă încredere din partea editorilor! Îți doresc bucurie și liniște! POEZIE! Al tău, cu toate gîndurile bune, Aurel Dumitrașcu 1983 Borca, 23 febr. 1983 Bună, dragul meu! Parcă-mi vine să te-ntreb cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bun, m-a asigurat c-or să mi-o scoată. D.R. nu știa că peste două zile Sântimbreanu spunea alte povești. Nu am mai căutat pe nimeni. Textele pe care le am pe la reviste sînt în special din "Tratatul de eretică". De aceea nici nu le publică, se pare. Cultura cu gramul și suspiciunea! Deh! Asta-i! Sînt plictisit de toate! Doar scrisorile prietenilor, T., chiar și Octavian Paler îmi scrie, bucurîndu-mă mult, desigur. Și citesc, bătrîne! E cea mai nobilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]