926 matches
-
cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec mâțanii neagră salba ritmuri din magia albă îngenunchi precum ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a mai salva când eretic mă împiedic de alt trup de bolti legat. Toate clopotele bat și mireasma planșa suie an foetet tot mai incet anima uxores tuae? Somnul ochiului betran la ieșirea din amor naștere da formelor: manuscrisul din Qumran.
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
Doamne, și pe toate numai singur tu le înduri! Doamne, și noi le plătim pe jumătate! Și dăm tot mai des jumătate de măsură Sfintei Rugăciuni a Stellei Maris Care te-a născut azi noapte-n ieslea ei săracă. Limba eretică îmi ajunge vremea pân-la umeri. Nu mă bate necredința mea cu singurătate! Bate-mă cu biciul troglobardului eretic Care prea le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
tot mai des jumătate de măsură Sfintei Rugăciuni a Stellei Maris Care te-a născut azi noapte-n ieslea ei săracă. Limba eretică îmi ajunge vremea pân-la umeri. Nu mă bate necredința mea cu singurătate! Bate-mă cu biciul troglobardului eretic Care prea le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă râsul toată noaptea Iar a doua zi îl găsesc lovit de zid Și
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
zid Și cu capul spart între cuțite și pahare peste carte. Domnului meu somnul i s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba lui eretică! Odă Asupra prieteniei mele cu dânsul s-au scris volume mari și mii de drame poezii sobre dar și insipide romane și s-au ridicat statui pe tot pământul. Au nechezat caii noaptea pe șesuri Le-a scărpinat pe oi
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
publică în privința cunoașterii lumii. Cu alte cuvinte, dacă nu făceai parte din lumea clerului sau din cea a cinului monahal nu numai că nu erai băgat în seamă, dar suspiciunea pe care o iscai îți atrăgea repede categorisirea de apariție eretică. Al doilea motiv este că adevărata miză a bătăliei nu a fost una ținînd de o controversă logică, ci una angajînd un cîmp tematic de elucidare teologică. Pe oamenii aceia nu logica îi preocupa, ci implicațiile ei teologice. Nu speciile
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
nu mai era vorba de o scăpare logică, ci de un sacrilegiu. Greșind soluția, îl pîngăreai pe Dumnezeu și păcătuiai fără putință de răscumpărare. În felul acesta, nu mai erai doar un inabil gînditor logic, deveneai de-a dreptul un eretic, iar soarta ta trebuia să fie cea a unui eretic. Și astfel, întrucît implicațiile religioase ale certei universaliilor făcuseră ca dezbaterea logică să devină pînă la urmă o discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții apărute în acest an la Polirom - Comentarii la Porfir. Despre universalii -, nu a avut o soartă mai bună. Sinodul de la Saens din 1141 i-a condamnat cărțile ca fiind eretice, iar Papa Inocențiu al II-lea a întărit condamnarea dispunînd ca lucrările lui Abélard să fie arse. Privite cu ochii noștri de acum, toate aceste represalii par neverosimile. Faptul că puteai plăti cu cariera și cu prestigiul o simplă schimbare
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
de masă: Nu mă mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
sună titlul original al filmului). O adolescentă care a scos țara din dezastru, conducînd armata franceză spre victorie și alungîndu-i pe englezii invadatori; o țărăncuță analfabetă, devenită personaj legendar... În 1431, la 19 ani, a fost arsă pe rug, ca eretică. Peste 500 de ani, Vaticanul avea s-o canonizeze. Secolele au îmbrăcat-o pe Sfînta Ioana în costumele și obsesiile lor. Personajul a fost văzut și interpretat extrem de divers. În Shakespeare (Henric VI), Ioana apare ca o vrăjitoare, o fiică
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Elsa-Valse) dansez fals însă nu îți aud azi reproșul/ te iubesc nu surîde și nu întreba/ pe-o eșarfă albastră-ți jur și pe-un șal roșu" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Deși personalitatea tutelară rămîne Mallarmé, în transcendența sa eretică, în angelismul său fără îndestulător har, convertit în mistuitor-rece ebuliție estetă. Acel obsedant Mallarmé, producător - bardul nostru îi reia cuvintele teoretice - al unui "prodigiu de racursiuri și elanuri, într-o scrisură corporală, un lucru-a cărui redactare ar cere,-n
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în Germania", o izbutita reconstituire a unei călătorii cu trenul prin Germania cu "belele localității prin care trecurăm", în care apar
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
singurătății sale, al mamei, narcomană și nimfomană mistuită de pasiuni care nu mai pot fi stăpînite și care s-au transformat în maladie grotescă (o boală la viscere). Pe parcursul cărții ea devine în egală măsură fantasma celorlalte personaje, a medicului eretic chemat să o vindece de turbare după ce e mușcată de cîine, a exorcistului căruia îi e dată în primire în închisoarea-mănăstire a clariselor, a unei călugărițe criminale care își află datorită ei evadarea, a stareței care redescoperă în fetiță mărul
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
o bună dansatoare și o nevastă chibzuită. în general "persoane discriminate negativ din punct de vedere social (negrese, țigănci, evreice etc.) sînt discriminate pozitiv din punct de vedere sexual". Dar pentru că "nu se cade pravoslavnicului să se împreune cu femeia eretică", însurătoarea cu o jidoavcă era "de ocară" în comunitatea tradițională. De aici potențialul dramatic al unei astfel de iubiri, o dramă persistentă de altfel, pentru că printr-un (incredibil!) decret din 1940 se stabilea categoric: "căsătoriile între evrei și români de
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
nimeni nu pățește nimic. Resuscitarea criticii empatice este unul din sloganele de tip 'Să ne întoarcem la Maiorescu!' Un țipăt de disperare în lipsă de unelte și de orientare. ' Așadar o rețetă la zi, simplă, ireproșabil elaborată, provocatoare și chiar eretică printr-un elan al disperării stilizate, al unei fronde estetice ce probează bune lecturi asimilate din Camus, Gide, Dostoievski, Nietzsche sau Kierkegaard'. Fraza apare într-un articol despre un roman al Norei Iuga. Un car de locuri comune se răstoarnă
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
din Camus, Gide, Dostoievski, Nietzsche sau Kierkegaard'. Fraza apare într-un articol despre un roman al Norei Iuga. Un car de locuri comune se răstoarnă la cea mai mică provocare. Cartea e și perfect făcută, dar și rebelă, chiar și eretică... Și paradoxurile nu mai contenesc pînă la terminarea cronicii. La Noaptea de sînziene de Mircea Eliade se încearcă o apropiere pe măsura autorului, apropierea supremă, cea care pe toți ne înfioară. Este vorba, bineînțeles, de Mihai Eminescu ' ce atinge se
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
în sensul ei etimologic, ca patio, așadar ca "nostalgie a sufletului care se vindecă de viață", ca un fel de "secătuire a conștiinței golite de orice diversitate, obsesie a imaginației concentrate asupra unei singure viziuni", experiență similară misticismului sau fanatismului ereticilor catari, Denis de Rougemont încearcă în primul rînd să-i sensibilizeze pe cititori față de prezența mitului, atît în viață, cît și în opera de artă. Și în această din urmă tentativă reușește deplin, din moment ce rescrie, practic, istoria literaturii (în primul
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
cu turbulența unei forțe malefice. Iată cum începe povestirea: "Documentele arată că Ordinul Geminaților a fost înființat în 1270 în Tunisia, imediat după moartea lui Ludovic al IX-lea, conducătorul celei de-a Șaptea Cruciade. [...] Geminații erau un ordin călugăresc eretic, dacă așa ceva e cu putință. Doctrina lor implica o cosmogonie, o filosofie a istoriei și o etică. Lumea - susținea fratele Castor - era la început doar pe jumătate: jumătatea făcută de Dumnezeu. Cealaltă jumătate a ei, produsă imediat după aceea, în
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
îi este frică/ De încăpățînarea mea/ De-a merge mai departe/ Și a descoperi astfel -/ Cine știe? -/ Chiar rana de la capătul lumii/ Din care picură încă,/ Necunoscuți unii altora,/ Zei ipotetici" ( Rana de la capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
București, 2000, p. 264. 21 suflete, alergând de fapt împotriva mântuirii lor. Nici chiar puterile diavolești nu lăudau ereziile sau sacrilegiul lor, căci acestea se feresc să spună cuvântul de blasfemie contra Fiului lui Dumnezeu 89. Părinții au anatematizat opiniile eretice și au respins învățăturile nelegiuite, însă față de oameni au arătat înțelegere și s au rugat pentru mântuirea lor90. Sfinții Părinți au manifestat un dor nestăvilit pentru cunoașterea adevărului, zbucium neobosit pentru dobândirea lui; dispoziție nestrămutată pentru propovăduirea lui91. Instruiți în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul perdeluiește orice mers
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
puținele albume care a primit o recenzie în celebrul cotidian The Guardian. Showurilor BEHEMOTH sunt adevărate demonstrații voința de neclintit, determinare și forță viscerala. Publicul din România va fi martor la un festin brutal, primitiv și demonic, presărat cu imnuri eretice izvorâte parcă din adâncurile iadului, la Rockstadt Extreme Fest. Coponența BEHEMOTH este următoare: Orion - bass Nergal - voce & chitară Inferno - tobe și instrumente de percuție Seth - chitară & backing vocals Rockstadt Extreme Fest, singurul festival de metal extrem din România, își continuă
confirmare de senzaţie la Rockstadt Extreme Fest 2014 [Corola-blog/BlogPost/98803_a_100095]
-
de pe glob. În ce constă de fapt un om însuflețit de un spirit bun sau rău? Diferite religii au stabilit prin preoții lor ceea ce ar fi considerat bun, bine de către Dumnezeu. Reversul medaliei ar fi spiritul întunecat numit păcătos sau eretic dacă un bun evlavios se închină însă unui alt Dumnezeu decât „cel adevărat”. Este un mijloc specific uman, aș numi politic, de interpretare a binelui și răului. Realitatea este mult mai complexă. Dacă ai un pic dec spirit de observație
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 9 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383737_a_385066]
-
i-a stat în putință... Și cum putem să credem că iubește Sfintele Taine cel care, având posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?" Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată, și chiar eretică, a rămas și rămâne în continuare o parte, dacă nu a învățăturii, cel puțin a evlaviei liturgice în Biserica noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]