38 matches
-
buni inductori, făcându-i pe cei din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cineva brusc din somn. Ironia părintească dezvoltase în el o amărăciune, evoluând cu vremea în necaz. Niciodată nu i-a iertat Caragiale că mama lui nu fusese cel puțin o baroneasă, ci doar o fată frumoasă, de modestă origine”. Delirul erotoman, sau delirul pasional. Mai este cunoscut și sub denumirea de „erotomanie” sau „monomania erotică” (Esquirel). Specifică acestui tip de delir este iluzia delirantă de „a fi iubit” de către cineva. Altfel spus, ceea ce apare ca factor dominant în structura delirului erotoman
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
erotoman, sau delirul pasional. Mai este cunoscut și sub denumirea de „erotomanie” sau „monomania erotică” (Esquirel). Specifică acestui tip de delir este iluzia delirantă de „a fi iubit” de către cineva. Altfel spus, ceea ce apare ca factor dominant în structura delirului erotoman este componenta imaginativă patologică, exprimată prin tendințe confabulatorii: astfel, o privire, inflexiunea vocii, un gest etc. sunt rapid interpretate de către erotoman ca o dovadă a existenței unor semne certe de „dragoste” la adresa sa. În consecință, el se prinde tot mai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este iluzia delirantă de „a fi iubit” de către cineva. Altfel spus, ceea ce apare ca factor dominant în structura delirului erotoman este componenta imaginativă patologică, exprimată prin tendințe confabulatorii: astfel, o privire, inflexiunea vocii, un gest etc. sunt rapid interpretate de către erotoman ca o dovadă a existenței unor semne certe de „dragoste” la adresa sa. În consecință, el se prinde tot mai mult în acest joc: scrie scrisori de dragoste, intersectează drumurile iubitei (sau ale iubitului), o/sau îl supraveghează, o/sau îl
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
drumurile iubitei (sau ale iubitului), o/sau îl supraveghează, o/sau îl urmărește, sau face scandaluri publice când se simte frustrat. Uneori pot apărea chiar reacții de tip agresiv, care vizează înlăturarea violentă a presupusului rival. Se apreciază că „delirul erotoman” apare mai frecvent la femei, comparativ cu bărbații, și mai ales la femeile complexate sau nesatisfăcute în plan afectiv, sexual, sau material. La aceste femei intră, adesea, în funcțiune un fenomen al compensației, cu rol securizant: astfel, iluzionându-se în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare fazei de „cristalizare” din iubire, de care vorbesc scriitorul Stendhal — dominante sunt, spune Cleramboult, stările de bucurie, de satisfacție, de orgoliu chiar, date de convingerea fermă a erotomanului respectiv că persoana pe care o adulează și a cărei dragoste vrea să o obțină îi acordă toate avansurile dorite. În cazul însă în care persoana adultă dezamăgește, nerăspunzând în măsura dorită la așteptările manifestate față de ea, atunci poate apărea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
totuși — spune Cleramboult — intersectate, din când în când, de speranță. Faza a treia, de ură profundă, determină revolta, care se exprimă prin amenințări, invective, șantaje, scrisori anonime insidioase, scandaluri, agresivitate; se pot dezvolta chiar idei de persecuție, generate de convingerea erotomanului că persoana adulată este, în realitate, o ființă mediocră, incapabilă să aprecieze meritele reale ale unui semen. Delirul mistic / religios. Acest delir poate avea un caracter depresiv, dar de cele mai multe ori este acompaniat de o stare euforică și de idei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite în cele șapte poeme care compun ultimul ciclu al volumului Prizonieri unul altuia (Editura Cronica, Iași, 2009). Căci unui erotoman așa cum vrea să apară poetul Adi Cristi nu îi poate lipsi tentația clasificării, a etichetării și particularizării. Pentru un inventar extins al ipostazelor feminității, a se vedea primul ciclu al aceleiași cărți, acolo unde femeia de rezervă, femeia de serviciu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erotic se îngemănează cu cel thanatic, când nu se confundă cu cel poietic. S-ar putea spune, prin urmare, că autorul ce-și plimbă adesea iubita "în umbra lirei lui. Orfeu..." face parte mai degrabă din specia rafinată a pretinșilor erotomani pentru care dragostea virilă nu este altceva decât o prelungire, mereu extatică, a iubirii prin și mai ales de poezie. Iată rațiunea pentru care, între prezentul iubirii ca ceremonial de întrupare a ideii de Unu în multiplu și trecutul uitării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gata de panică, În fața armatelor lui Mackensen. și am plecat cu toții În acest război după o prealabilă tocmeală diplomatică cu Rusia țaristă, guvernată - scrie M. Paléo logue, ambasadorul pe atunci al Franței la Petersburg - de un „mujic obscur“, de un „erotoman mistic, fiul diavolului“, de un „bandit“, popa Rasputin. Am intrat, așadar, În război, fără să vreau, pe poarta cea mai dosnică, fiindcă așa hotărâse (câte pricini neînsemnate, ar spune La Rochefoucauld, zac adesea la temelia evenimentelor decisive) subofițerul de administrație
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era de față, ca și copiii lor. Dar m-am înșelat, aici, în Suedia, lumea nu ia în serios „durerea” despărțirilor, ea consumându-se pe alt plan, cu mult altfel decât îmi închipui eu. Sigur că Dumnezeu este sexualitate, marele erotoman, Tatăl care dă sămânța lumilor. Dar el trebuie să fie și asceza ascezelor, și chiar în inefabilul său castitatea castităților, nefiind atins subtil de creația sa. Un vis neobișnuit: vedeam un pelican așezat peste ouăle sale. Avea ochi atât de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
campanii. Criticul Șerban Cioculescu a publicat un foileton intitulat „Fiecare pasăre...” în revista "Adevărul literar și artistic", în care s-a opus judecării operelor literare de pe poziții ideologice sau moralizatoare, scriind că nu se poate face distincție între scriitorii autentici („erotomani”) și oportuniștii amatori de scandal (pornografi) în ceea ce privește includerea unor scene erotice în operele literare. El a condamnat totuși acuzele aduse lui Eliade doar pentru că proveneau de la un neavenit („un neom sub raportul existenței artistice sau mai în genere publicistice, dl.
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]