168 matches
-
creștine sau iudaice), au renunțat la orice preocupare pentru datarea Adventului, au păstrat calculul profetic millerit, care ducea la anul 1844, dându-i o nouă interpretare (începutul fazei premileniale a Judecății, numită și „curățirea Sanctuarului”), au dezvoltat teologia apocaliptică și escatologia millerită, păstrând credința în revenirea iminentă a lui Iisus, dar în același timp și-au sporit impactul constructiv social-cultural, prin fondarea de școli, instituții sanitare, centre media, instituții caritabile, organizații de tineret și de cercetași, campanii pentru sănătate, etc.; au
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Au experimentat nenumărate schisme până în prezent. Se deosebesc de adventiștii de ziua a șaptea prin faptul că au păstrat antitrinitarianismul, au adoptat sărbătorile calendaristice iudaice, condamnă sărbătorile creștine ca fiind păgâne, au abandonat autoritatea scrierilor Ellenei White, reforma sănătății și escatologia adventistă, insistând în schimb asupra denumirii oficiale "Biserica lui Dumnezeu", ca fiind singura denumire legitimă din punct de vedere biblic. Acest grup nu este reprezentat în România. ■ "The Worldwide Church of God" / WCG (Biserica Mondială a lui Dumnezeu), fondată de
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
lui Webster din 1913 ca un prefix care denotă că ceva este "trecut" sau "dincolo", ceea ce înseamnă fie că toate sau majoritatea profețiilor biblice au fost îndeplinite în anul 70. Adepții preterismului sunt denumiți "preteriști". Preterismul este o variantă a escatologiei creștine care susține că cele mai multe sau toate profețiile biblice cu privire la sfârșitul vremurilor se referă la evenimente care s-au întâmplat deja în primul secol după nașterea lui Hristos.
Preterism () [Corola-website/Science/323106_a_324435]
-
criticii tradițiilor, în spiritul programului lui J. Habermas (n.1929) de critică a ideologiilor supraordonată acestei mișcări. Găsind că cercetarea lui Habermas are multe incidențe cu cele relatate în Exod ( Ieșirea, în traducerea ortodocșilor), Ricoeur califica întreprinderea acestuia drept o "escatologie a eliberării". El menționa că " Fiecare, repet, are un loc privilegiat și, dacă pot spune, preferințe regionale diferite: în cazul hermeneuticii, o atenție acordată moștenirilor culturale, axată poate într-un mod mai hotărât pe teoria textului; în cazul criticii ideologiilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și ea continuă. Așa că, pentru ca interesul pentru emancipare să nu dispară, este necesară reluarea continuă a tradițiilor, îmbinate cu reforme potrivite, care să contribuie la autoreglarea sistemului social. P. Ricoeur aprecia că între ontologia înțelegerii prealabile susținută de Gadamer-Heidegger și escatologia eliberării promovată de J. Habermas nu este o antinomie, ci sunt numeroase interdependențe dialectice. (2, p. 272) Într-o perspectivă aplicativă, se poate spune că evoluția unui popor încercat de provocările istoriei se face atât prin valorificarea tradițiilor culturale proprii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
păr și oase, de păsări și de șobolani, și printre movilițele compacte de gunoaie, întotdeauna bine garnisite cu eșantioane generoase de rahați, aparținând tuturor speciilor băștinașe cunoscute, era raiul teratologic și rezervorul perpetuu, al haitelor de câini fără stăpân. Între escatologie și scatologie, nu-i decât un pas! cum ar fi sintetizat lucrurile Poetul. În acest habitat arid și sterp, pelasgic, lăsate de izbeliște ca să hălăduie și să se împuieze anonime, nestingherite, până la a patra și a cincea generație canină crescută
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un text fără imagini ar fi o teorie fără practică. O scrisoare fără poștă. O doctrină de eliberare fără cateheză sau pastorală ori o utopie socială fără "muncă de organizare" socială. Adică un fapt intelectual, nu un fapt politic. Arida escatologie iudaică se poate explica prin certitudinea apartenenței, transmisă prin mamă și legături de consangvinitate. Creștinii nu formează un popor. Nu există o geneză etnică a lui Dumnezeu. Totul trebuie propulsat, inculcat cu forța pumnilor, a predicilor și a imaginilor. Scrierea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la sfârșitul unei ciclu cosmic, la arca lui Noe, optimismul său referitor la posibilitatea salvării valorilor civilizației umane le găsim în Tinerețe fără de tinerețe. În O fotografie veche de 14 ani, doctrina despre Dumnezeu a doctorului Martin, construită exclusiv pe escatologie este, în fapt, teoria lui Eliade expusă în tratate, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa"43. Despre Nouăsprezece trandafiri Eugen Simion a spus că este "mai lent și mai migălos demonstrativ decât altele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care nu le poate exprima, chiar având acces la o limbă universală, iar în secvența finală îl proclamă, în derâdere, "un nou sfânt"), având dirijor pe fostul doctor Martin care dezvoltă "o doctrină a lui Dumnezeu construită exclusiv pe escatologie"258 (în fapt, teoria lui Eliade expusă în tratatele sale, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa"259, concepția sa despre "adevărata" religie care începe după ce Dumnezeu s-a retras din lume: ""Transcendența" sa
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
soteriologic, memoria esențială și libertatea absolută a oamenilor amenințați de amnezie într-o lume concentraționară (Buchenwald extins la scara întregii Românii în comunism)"700. Pe aceeași undă, Ștefan Borbély, susține că de acest nume "semnificativ" se leagă două elemente complementare: escatologia regresivă a spectacolului arhaic, care facilitează anamneza, și antihegelianismul 701. Rostul spectacolelor "tradiționale, cu sau fără măști, dar utilizând scenarii de mim și coregrafie, acompaniate de anumite melodii străvechi, aproape uitate în zilele noastre" este să producă "întoarceri, regresii cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
orice întâmplare cotidiană comportă o semnificație simbolică, ilustrează un simbolism primordial, transistoric, universal"703. Această descifrare a semnificațiilor simbolice secrete ale evenimentelor istorice "poate constitui o revelație, în sensul religios al termenului", "țelul tuturor artelor"704. Spectacolul devine "o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică de evadare, de accedere la libertatea absolută, deoarece spectacolul se întoarce la funcția sa de sacerdoțiu epifanic și descifrează revelarea Spiritului Universal în orice eveniment 706. Secretul acestei dramaturgii constă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mituri: Ghilgameș, Graalul, iar caracterul livresc este atât de pronunțat, încât proza pare a fi făcută din colaje: romanul lui Eugène Sue, călătoria lui Ghilgameș, sfârșitul tragic al geniului eminescian, cunoașterea de tip gordianic 885. Elemente din nuvelă amintesc de escatologia orfică: "La stânga de lăcașul lui Hades, vei găsi un izvor alături de care se înalță un chiparos alb; nu te apropia prea tare de acest izvor. Ci vei găsi un altul: apa proaspătă țâșnește din Lacul Memoriei (Mnemosyne) și paznicii stau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care formează laici care să animeze aceleași realități în stil secular. Concluzie Dincolo de contrapozițiile artificiale dintre preotul sa-cramentului și preotul acțiunii, între preotul,om al istoriei și preotul, om al sacrului, între preotul, om al Încarnării și preotul, om al escatologiei, ministrul consacrat, semn al fidelității Domnului între oamenii din toate generațiile, trebuie să stea întotdeauna cu ei și numai ca om al altarului și al amvonului și, prin urmare, ca păstor care caută omul în lumina Lumânării pascale și care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o scară ce-o coborâm amândoi și e foarte lungă 1261. În alchimie scara este simbolul structurii universului. Spre templu, pe muntele Înțelepților se pot urca trepte. Este asemenea scării lui Ra din Cartea morților egipteană și misterele mithraice adaptate escatologiei creștine. Scara este calea de contact între om și divinitate. Pot fi șapte sau douăsprezece trepte sferele planetare pe care sufletul trebuie să le străbată sau cele șapte arte liberale, simbol al cuceririi perfecțiunii prin educație morală și cognitivă 1262
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a omului prin intermediul "cunoașterii" propriei condiții de captivitate și înstrăinare, care devine instrumentul răscumpărării. În virtutea unei astfel de "gnoze", bazându-se așadar pe sine însăși, ființa degradată își recuperează propria plenitudine originară. Trimuful modern al gnozei înseamnă pentru Voegelin imanentizarea escatologiei creștine, care la sfârșit se transformă în nihilism: Dumnezeu și viața spirituală a omului sunt sacrificate civilizației odată cu închinarea tuturor energiilor omenești încercării de salvare prin intermediul acțiunii imanente în lume. Cel care s-a opus cu fermitate acestei teze a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Mai mult: creștinismul ar fi pur și simplu strategia născocită de evrei pentru a avea câștig de cauză în fața altor popoare. Dar Schmitt este convins că istoria dă dreptate iudaismului și tocmai de aceea este uluit de teza lui Disraeli. Escatologia creștină, bazată pe păcatul originar și pe mântuirea omului în lumea de dincolo, se revelează ca interpretarea perdantă a istoriei universale. Învingător este mesianismul iudaic: umanitatea se îndreaptă treptat către "împărăția de pace" viitoare, către "Noul Ierusalim", îndepărtat în timp
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Soloviov. La Paris, unde emigrase, a avut legături cu Berdiaev. Acesta, mai ales în Sensul istoriei (1923) și Eseu de metafizică escatologică (1941) concepuse, deja împotriva optimismului progresului și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind de la propria lectură a dialecticii hegeliene a slugii și stăpânului și de la o interpretare singulară a figurii lui Napoleon
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
răspunderii omului față de felul În care și-a trăit viața este esențială pentru destinul de după moarte al sufletului. În perspectiva acestei concepții morale, moartea persoanei capătă o altă semnificație, diferită de cea biologică și având un rol esențial. Morala și escatologia postulează faptul că momentul morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cazul acesta, destinul nostru nu se face și nici nu se Închee aici, odată cu moartea, ci el se judecă și se Împlinește undeva dincolo de moarte. Este Judecata de apoi o realitate sau un mit? Este o temă teologică de escatologie sau este o temă de psihologie morală? Răspunsul nu este ușor de dat. Ca aparență narativ-simbolică, ea este un mit, ca semnificație psihologică profundă, este o temă esențială a psihologiei morale. Bilanțul destinului Destinul unui individ concentrează În el concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Articolele de fond dezbat probleme ale istoriei românilor și ale istoriei Bisericii Ortodoxe, precum și situația învățământului românesc și a culturii naționale, mai ales în Transilvania și în Banat. Adresându-se preoților și studenților teologi, F.d. publică numeroase studii de dogmatică, escatologie, morală, filosofie, psihologie. Ciclul Predici alese, asigurat de profesori ai Seminarului Ortodox din Caransebeș, vrea să ofere modele de retorică omiletică și de cultivare a stilului înalt. Tot în scopul cultivării cititorilor, se publică sau se reproduc texte de larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]
-
de la rolul memoriei în recuperarea vârstelor de aur, la rolul său în căutarea mântuirii, este majoră și amintește de discursul filosofic asupra timpului și asupra problemelor sufletului, preîntâmpinând aici imaginarul creștin: Transpunerea lui Mnēmosyne de pe planul cosmologiei pe acela al escatologiei modifică întregul echilibru al miturilor memoriei; dacă ele păstrează temele și simbolurile vechi, ele le schimbă însă în profunzime sensul. (Vernant, Mit și gândire 146) Credința într-o reînviere continuă face ca apa uitării să devină simbolul reîntoarcerii la viață
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
crearea omului până în epoca contemporană. Nici punctul de plecare n-a mai fost cel augustinian: scriitorul, pornind de la doctrina celor patru împărății, lansată de el, a conceput o istorie în care se manifestă directa intervenție a lui Dumnezeu, și o escatologie milenaristică. Atunci, Augustin n-a mai fost interesat de proiectul lui Orosius și când, la sfârșitul Cetății lui Dumnezeu, a trebuit să vorbească despre epocile istorice nu s-a mai folosit de diviziunea făcută de Orosius. Pentru perioada foarte veche
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la schema augustiniană a vârstelor omenirii și o înlocuiește cu aceea care cuprinde epoca anterioară Legii, epoca ce stă sub Lege și epoca ce stă sub Har (de aici și împărțirea în trei cărți); a treia perioadă se prelungește în escatologie, divizându-se în „perioada scurtă”, despre care se vorbește în Daniel 7, 25 și 12, 7, și în Apocalipsă 12, 14, când va avea loc venirea Anticristului, și perioada slavei și a împărăției sfinților. Potrivit convingerilor curente în epocă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]