115 matches
-
primit viziunile” prin vis” sau” prin chemare”, transmise telepatic de către o ființă feminină din lumea cealaltă, probabil, prin Eurynome - Zeița Extazului - sau direct de la Diana Sancta Potentisima, dezvăluind o realitate transcendentă, solară, care era deopotrivă temporală, în măsura în care preconiza o mântuire eschatologică a omenirii prin regina coeli, Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, și spațială, în măsura în care implică o lume nouă, supranaturală, solară. Și chiar asta a deranjat biserica romano-catolică: faptul că omenirea urma să se mântuiască prin Iubirea Sfântei Mame a lui Dumnezeu
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
asupra acestei întrebări sunt eterne, crează un risc prea mare să alegem să facem altceva în timpul efemerei noastre vieți decât să ne gândim serios și să căutăm fără odihnă un răspuns salvator la această întrebare și decizie cu implicații veșnice, eschatologice. Unii, poate mai înțelepți dintre pământeni, nu-și bat la nesfârșit capul despicând firul filozofic ori cel teologic în patru. Cuvântul, revelația lui Dumnezeu le sunt de ajuns pentru o viață de om, poate și pentru viața cea veșnică. („Dilema
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
mântuitoare, adică la crucificarea noastră față de lume și pentru o viață mai autentică, eliberată de păcat, în lumea acesteia. Numai propria crucificare oferă adevărată posibilitate de a ne trăi condiția umană autentic, liber, corespunzător vocației și chemării noastre apostolice și eschatologice. Nu este vorba aici de acte de eroism naiv sau de virtuți suprafirești ci de o încercare de regasire a propriei noastre identități și meniri pierdute prin rătăcirea în păcat. Postul ne ajută să păstrăm și un anumit control al
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
a beznelor celui rău!): ”Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălțând-o la o stare a cărei bogăție, plenitudine și fericire nici nu ne-o putem închipui (...) În Iisus Hristos, viața cea nouă, eschatologică, e realizată. Viața cea nouă nu este numai promisiune, ci este în El realizată, prezentă, deplină. Noi însă trăim mai departe în istorie, dar ochii credinței și ai speranței spre El, spre viața cea adevărată, deplină, ultimă și fără de moarte
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
pătrunde: Sufletu-i naintea morții luminează-a vremii unde; Gândul lui o prorocie, vorba lui mărgăritar;..." (Memento mori) Profeția, deși amară (ca în cazul lui Decebal prevestind peirea Romei) sună curat, are în ea "mărgăritarul" nu fierea, pentru că țesătura viziunii eschatologice nu duce spre ruptura dialogului om zeu, ea îi lasă acestuia din urmă o șansă de a reînnoda întâlnirea față către față. "Nu lăsa gura să te împingă spre nelegiuire" (5, 5) sau "Dumnezeu este în cer iar tu ești
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la care este lucrată topografia lumilor și "văilor sure de chaos" este predominant romantică, "titaniană". Romanticul include viziunea lumii între doi poli, geneza și stingerea, distribuind elementele, evolutiv și involutiv, în perspectiva a două mari decoruri: "fundalul cosmogonic și fundalul eschatologic. Materia însăși este examinată în fierberea ei în aceste două direcții, în mișcarea de organizare și de dezorganizare."43 Între acești doi poli, M. Eminescu imaginează o multimilenară prefacere în ruină a omenirii, un dramatism al erelor în creștere și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
analizate pe care Platon o face în dialogul Republica, ahileicul corespunde mulțimii supuse, odiseicul este asumat de conducători, iar corespondența dintre lucrători și ahileic este legitimată de natura ahileică a divinității, enunțată textual în dialog, și este delimitată de orizontul eschatologic cu care se încheie textul lui Platon. * Pentru orice cititor este limpede, în primul rând, pluralitatea domeniilor, uneori deconcertantă, pe care se desfășoară textul Republicii. Totuși, o asemenea pluralitate nu ar trebui să corespundă neapărat deciziei pentru unul dintre ele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
era interzis să se scrie despre Marea Revoluție din Franța; adjectivul era rezervat evenimentului din octombrie 1917 din Rusia. Propaganda bolșevică, ca propagandă politică modernă, lasă impresia unei înrudiri subtile cu propaganda creștină care, la începuturile creștinismului, datora mult mitului eschatologic; aici este vorba de mitul eliberării și al salvării lumii de către proletariat. La începutul anului 1919, de la Moscova, Lenin arunca lumii semnale cu dublă semnificație: (1) o provocare și (2) un cântec de sirenă. În lumea răvășită de război și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
căsătorie”501. Un imaginar stimulat de călătoriile descendente Am zăbovit, în două din mai vechile mele cărți 502, asupra „lumii de dincolo”, cu precădere asupra Iadului, loc certificat al supliciilor și al acelei „geografii subpământene”, parte a acelei „geografii legendare, eschatologice și infernale” (de care vorbește Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului), țintă obsesivă a intențiilor de cunoaștere ale oamenilor Veacului de Mijloc, căci - observa B. P. Hașdeu - niciodată Iadul n-a avut atâția vizitatori ca în Evul Mediu. Păcătoșii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domenii în sfera antropologiei: somatologia, sau știința corpului, și psihologia, sau știința sufletului. Cuvântul „psihologie” începe să fie curent utilizat încă de la începutul secolului al XVII-lea. J. Boehme va scrie în 1620 o Psychologia vera în care tratează destinele eschatologice ale sufletului uman. Cercetările și interesul științific începe să se orienteze, în această perioadă, asupra investigării caracteriale. Putem afirma că din acest moment începe să se configureze domeniul psihologiei ca știință. Pentru G. Gusdorf „fiecare știință reprezintă un punct de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
B. Franklin, New York, 1981; Timothy Miller, The 60s Communes: Hippies and Beyond, Syracuse University Press, Syracuse, 1999; Rosabeth Kanter, Commitment and Community: Communes and Utopias in Sociological Perspective, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1972. 19. Am vorbit despre acest „raccourci eschatologic” în legătură cu Fourier, într-un studiu despre originile utopismului românesc, prezent acum în cartea mea Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). 20. Pentru o privire în lumea colorată a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
le elibereze de coruptibilitatea corpului, prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul suflet - trup, unitatea și nemurirea sufletului este rezolvată de Macrobius prin supunerea lui la renașteri ciclice într-un corp care este sursa tuturor relelor (expresia platoniciană corp/temniță - Crat. 400a; Phaid. 62b preluată și
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În primul rând speranța de mântuire, de salvare: „căci fiecare dintre noi aspiră să fie izbăvit și nu doar Într-o altă lume, ci aici și acum ...” (). Mircea Eliade afirmă că „toate mișcările milenariste și eschatologice atestă optimism. Ele acționează Împotriva istoriei cu o forță pe care numai extrema disperare o poate suscita” (/29). Dar, dacă pentru mai mulți autori fantasticul poate fi comentat din perspectiva interacțiunii dintre normal și supranatural, a mutațiilor peste marginile firii
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se raportează la biserică în calitate de organizatoare și generatoare a unei ideologii unice. În acest context, veridicitatea bisericii devine o problemă a definirii ca posesoare a adevărului unic, absolut și, în consecință, de reclamare a unei identități spirituale singulare cu valențe eschatologice. Cei mai mulți dintre subiecții participanți la studiu (71,30%) sunt adepții acestei definiții a bisericii în raport cu adevărul, în timp ce doar 19,44% neagă o asemenea modalitate de raportare la veridicitatea bisericii din care fac parte. Aceștia din urmă sunt cei care vor
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cu siguranță cea mai temeinică morfologie a dualismului realizată prin metoda invarianților. Din nefericire nu este ireproșabilă. Eruditul italian afirmă că, În multiplele sale ocurențe, dualismul se caracterizează printr-o serie de constante, putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un moment dat, a celui de al doilea principiu. Dualismul eschatologic duce la distrugerea principiului negativ În momentul Judecății de Apoi, dualismul ciclic la reluarea situației inițiale Într-un nou ciclu. Dualismul anticosmic atrage după sine devaluarea lumii, cel procosmic nu. Deși Bianchi ia În considerație și opoziția binară antisomatic versus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pentru a fi exhaustiv, Bianchi ar fi trebuit să mai stabilească Încă o dihotomie: antihilic (contrar materiei) versus prohilic. Pe baza acestei serii de opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și analizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și analizate de R.C. Zaehner În lucrarea sa clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lume se va sfîrși), după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor din Înaltul cerurilor, pe cînd păcătoșii vor fi lăsați În seama Demiurgului, care Îi va alunga În focul nimicirii. În această conflagrație eschatologică Demiurgul se va autodistruge, căci existența sa nu e de conceput În afara lumii sale. Deasupra acestei neființe se va Întinde lumea fără de sfîrșit a Dumnezeului străin și milostiv. Biserica marcionită nu era defel o comunitate de profeți. Dispunea de o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din cer, În Împărăția Cerului, sînt eunuchi propter regnum celorum” (Matei 19:10-12)49. Lumea va dăinui cîtă vreme numărul Drepților ce sînt primiți În cer nu-l va Întrece pe cel al locurilor rămase goale În urma căderii Îngerilor. Scenariul eschatologic se bazează pe Apocalipsa lui Ioan. Cristos urmează să vină, Împreună cu apostolii, să judece universul; demonii și Închinătorii lor vor fi azvîrliți În focul veșnic, Cei Drepți vor moșteni Împărăția Cerurilor. „Iar atunci, la Îngăduința Tatălui, o ceață Întunecoasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transformînd sfîrșitul lumii Într-o evadare individuală din Închisoarea acestei lumi19. Cu Începere de la Origen, Părinții Bisericii au optat Împotriva autenticității „istoriale” și au condamnat sistematic fermenții concepțiilor milenariste și apocaliptice prezente În sînul creștinătății În toate timpurile 20. Spiritul eschatologic al creștinismului se stinge În concepția augustiniană a Bisericii, care reprezintă o răsturnare a milenarismului: Biserica este deja Împărăția lui Cristos pe pămînt 21. După Augustin, milenarismul devine cu totul sectar, Însă cîștigă o nouă importanță În predicile lui Gioacchino
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
niciodată din viața comunităților creștine. Un ferment anarhist și revoluționar va Însoți creștinismul de-a lungul Întregii sale istorii. Gioacchino da Fiore rămîne pentru Voegelin, la fel cum consideraseră și Taubes sau Löwith29, personajul cel mai important pentru reînnoirea speranțelor eschatologice. Voegelin vede doctrina ioachimistă structurată În patru puncte 30: ideea celor trei faze ale istoriei lumii, așa cum este ea reluată de Hegel, de Marx și de ideologii celui de-Al Treilea Reich (invenție a unui subiect patologic: scriitorul Moeller van
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]