92 matches
-
Căciulă, col. PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R (n.t.). . Referitor la concepțiile eshatologice din primele secole creștine, vezi J.L. Roiz de la Peña, La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975; J. Carmignac, Le mirage de l’eschatologie, Paris, 1979, și A. Fernández, La escatología en el siglo II, Burgos, 1979. . Saint Justin, Apologies, introd., text critic, trad., comentariu și index de A. Wartelle, Paris, 1987. * În traducere după textul francez citat (cf. nota 131): „Învinși fiind în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
traducere. . Referitor la problema eshatologiei lui Augustin, cf. G. Filoramo, „L’escatologia di Agostino tra tempo ed eternità”, în Atti delle III giornate patristiche torinesi, Torino 23‑24 septembrie 2000, în curs de apariție. Cf. A. Benoit, Remarque sur l’eschatologie de S. Augustin, în M. Geiger (ed.), Gottesreich und Menschenreich, Bâle, 1969, pp. 1‑9; A. Trapè, „Escatologia e antiplatonismo di Sant’Agostino”, în Augustinianum, 18, 1978, pp. 237‑244. . Despre milenarism, cf. M.G. Mara, „Agostino e il millenarismo”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de a dirija bunurile pe care le stăpâneau și de a-și împărți averea, testamentele - participând la păstrarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cele trei întîlniri care au urmat n-a contribuit să-l lămurească. Își aminti de titlu patru ani mai târziu, în vara lui 1964, când, la un colocviu despre Mysterium Conjunctionis al lui Jung, un tânăr, intervenind în discuție, evocă "eschatologia electricității". Începuse prin a aminti unirea contrariilor într-o singură totalitate, proces psihologic care, spunea, trebuie interpretat la lumina filozofiei indiene și chineze. Pentru Vedanta, ca și pentru taoism, contrariile se anulează dacă sunt privite dintr-o anumită perspectivă, binele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ființa coincide cu neființa. Dar, ceea ce nimeni nu îndrăznește să spună, continuă tânărul, este că, în orizontul acestei filozofii, războaiele atomice trebuie, dacă nu justificate, cel puțin acceptate. - Eu însă, adăugă, merg și mai departe: eu justific conflagrațiile nucleare în numele eschatologiei electricității! Tumultul care izbucni în sală obligă pe președinte să-i retragă cuvântul. După câteva minute, tânărul părăsi sala. Îl urmă și-l ajunse în stradă. - Regret că ați fost împiedicat să vă expuneți până la sfârșit punctul dumneavoastră de vedere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
obligă pe președinte să-i retragă cuvântul. După câteva minute, tânărul părăsi sala. Îl urmă și-l ajunse în stradă. - Regret că ați fost împiedicat să vă expuneți până la sfârșit punctul dumneavoastră de vedere. Personal, sunt foarte interesat de noțiunea "eschatologia electricității". La ce vă referiți exact? Tânărul îl măsură, neîncrezător, și ridică din umeri. - Nu prea am chef de discuție acum, spuse. Lașitatea gândirii contemporane mă exasperează. Prefer să beau o bere... - Cu voia dumneavoastră, am să vă însoțesc. S-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ținând seama de posibilitățile limitate ale omului postistoric, reconstrucția unei civilizații planetare va putea fi realizată într-un timp record. Evident, vor supraviețui doar câteva milioane de indivizi. Dar ei vor reprezenta câteva milioane de supraoameni. De aceea utilizam expresia: eschatologia electricității; și sfârșitul, și salvarea omului vor fi dobândite prin electricitate. Se opri și, fără să-l privească, își goli paharul cu bere. - Dar de ce sunteți atât de sigur că electricitatea descărcată de exploziile nucleare va forța o mutație de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
electricitatea descărcată de câteva zeci sau sute de bombe cu hidrogen. Când se ridică de la masă și îi mulțumi, tânărul îi privi pentru întîia oară cu interes, aproape cu simpatie. Ajuns acasă, scrise în carnetul de buzunar: "18 iulie 1964. Eschatologia electricității. Cred că pot adăuga: Finale. Nu-mi închipui că voi mai avea prilejul să însemn alte evenimente sau întîlniri de același interes." Și cu toate acestea, doi ani mai târziu, la 10 octombrie 1966, scrise: "Evacuarea materialelor. Primesc un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nepoată! Acest lucru spune totul: de vreme ce neamul omenesc Își are obîrșia Într-o serie de incredibile orori și se Înmulțește Într-o lamentabilă ignorare a celor mai elementare tabuuri de incest, situația lui trebuie să fie cu adevărat disperată. 4. Eschatologia După cum am văzut, sistemul maniheist era, În intenția autorului său, o scientologie care Își propunea să ofere răspunsuri exhaustive la toate Întrebările privind originea și destinul lumii și al omenirii. În miezul acestei scientologii se află o aprigă polemică gnostică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
47. Narr. 93. = Pan. col. 1301. 48. Narr. 93 = Pan col. 1301. 49. I. Ioh. 186-188 V, pp.74-75 Bozóki. 50. I. Ioh. 240-242 V, pp. 82-83 Bozóki; Puech, Traité, p. 211, compară această obscuritas tenebrosa cu Focul Negru al eschatologiei maniheiste. 51. I. Ioh., p. 884-85 Bozóki. 52. Obolensky, TheBogomils, pp. 127-129. 53. Cosmas 32. 12-18V; Puech, Traité, p. 209 sq; Obolensky, The Bogomils, pp. 131 sq. 54. Obolensky, The Bogomils, pp. 130-138; Puech, Traité, pp. 213-237, 260-277. 55. Epist
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului ne arată că, la fel ca toți nihiliștii moderni, el investește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale sistemelor gnostice sînt anticosmismul și ideea devoluției, adică a fracturii catastrofale ce Întrerupe evoluția eonilor. Pentru Jonas, Hegel este reprezentantul unei perspective absolut opuse celei a gnozei: o perspectivă evolutivă și procosmică. Dovedind ambiții de ordin filozofic mai mari, Eschatologia occidentală (1947) a lui Jacob Taubes abordează spinoasa chestiune a destinului civilizației occidentale, de care s-au ocupat Nietzshe și Heidegger. Într-adevăr, la vremea cînd scria această carte, Taubes era el Însuși heideggerian. Pentru Heidegger (Ființă și timp, 1927
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
atît premisele, cît și rezultatele 28. Creștinismul, o mișcare evreiască mesianică, posedă, constată Voegelin, o tensiune interioară care provine din faptul că așteptatul sfîrșit al lumii Întîrzie. De vreme ce parusia (eschaton) așteptată nu s-a produs, Biserica a decis să transforme eschatologia istorică În eschatologie supranaturală. Însă așteptarea sfîrșitului lumii nu va dispărea niciodată din viața comunităților creștine. Un ferment anarhist și revoluționar va Însoți creștinismul de-a lungul Întregii sale istorii. Gioacchino da Fiore rămîne pentru Voegelin, la fel cum consideraseră
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și rezultatele 28. Creștinismul, o mișcare evreiască mesianică, posedă, constată Voegelin, o tensiune interioară care provine din faptul că așteptatul sfîrșit al lumii Întîrzie. De vreme ce parusia (eschaton) așteptată nu s-a produs, Biserica a decis să transforme eschatologia istorică În eschatologie supranaturală. Însă așteptarea sfîrșitului lumii nu va dispărea niciodată din viața comunităților creștine. Un ferment anarhist și revoluționar va Însoți creștinismul de-a lungul Întregii sale istorii. Gioacchino da Fiore rămîne pentru Voegelin, la fel cum consideraseră și Taubes sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Seuil du gouffre” (1845-1856), Flammarion, Paris, 1969; și Hubert Juin, Victor Hugo, II: 1844-1870, Fammarion, Paris, 1984. 13. Analiza lui Baur a fost dusă mai departe În singura carte a lui Jacob Taubes (1923-1987), scrisă Înainte de treizeci de ani, Abendländische Eschatologie, Francke, Bern, 1947, pp. 159-161. Taubes și-a extras informațiile despre gnoză din lucrarea lui Hans Jonas Gnosis und spätantiker Geist I (1934), iar despre filozofia modernă („stînga hegeliană”) din Karl Löwith, Von Hegel zu Nietzsche: Der revolutionäre Bruch im
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
of History, Univ. of. Chicago Press, Chicago, 1949. 14. Eugen Heinrich Schmitt, Die Gnosis: Grundlagen der Weltanschauung einer elderen Kultur, E. Diderichs, Leipzig und Jena, 1903, vol. 1, p. 3. 15. Schmitt, Die Gnosis, vol. 1, p. 9. 16. Taubes, Eschatologie, p. 3. 17. Idem, p. 5 sq. 18. Ibid., p. 15. 19. Ibid., p. 71. 20. Ibid., pp. 75-76. 21. Ibid., p. 79. 22. În legătură cu eschatologia medievală și Îndeosebi cu Gioacchino de Fiore, vezi excelenta carte a lui Bernard McGinn
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vol. 1, p. 3. 15. Schmitt, Die Gnosis, vol. 1, p. 9. 16. Taubes, Eschatologie, p. 3. 17. Idem, p. 5 sq. 18. Ibid., p. 15. 19. Ibid., p. 71. 20. Ibid., pp. 75-76. 21. Ibid., p. 79. 22. În legătură cu eschatologia medievală și Îndeosebi cu Gioacchino de Fiore, vezi excelenta carte a lui Bernard McGinn, Visions of the End și The Calabrian Abbot. 23. Taubes, Eschatologie, p. 86. 24. Idem, pp. 163-164. 25. Ibid., p. 167. 26. Ibid., p. 190. 27
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
15. 19. Ibid., p. 71. 20. Ibid., pp. 75-76. 21. Ibid., p. 79. 22. În legătură cu eschatologia medievală și Îndeosebi cu Gioacchino de Fiore, vezi excelenta carte a lui Bernard McGinn, Visions of the End și The Calabrian Abbot. 23. Taubes, Eschatologie, p. 86. 24. Idem, pp. 163-164. 25. Ibid., p. 167. 26. Ibid., p. 190. 27. Ibid., pp. 192-193. 28. Eric Voegelin, The New Science of Politics: An Introduction, 1952, Univ. of. Chicago Press, Chicago, 19742; vezi, de asemenea, lucrarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1984. —, „Sabiens coraniques et «Sabiens» de Harran”, Journal Asiatique 274 (1986), 1-39. Michel Tardieu et Jean-Daniel Dubois, Introduction à la littérature gnostique I: Histoire du mot „gnostique”. Instruments de travail. Collections retrouvées avant 1945, Cerf-CNRS, Paris, 1986. Jacob Taubes, Abendländische Eschatologie, Francke, Bern, 1947. —, ed., Der Fürst dieser Welt: Carl Schmitt und die Folgen, Fink-Schöningh, Paderborn, West Germany, 1983. —, ed., Gnosis und Politik (Religionstheorie und Politische Theologie, 2), Fink-Schöningh, Paderborn - München, 1984. Tertullian of Carthage: Tertulliani, De anima, ed.with introduction
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spaimă sau de teroare, ceea ce explică, în bună măsură, succesul terapeutic al creștinismului de mai târziu, al cărui traseu în istoria religiilor indică și un alt aspect, și anume că, până la orfici (dar nici aici integral, dacă ținem cont de eschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoșii noștri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târziu, izbăvitor și corectiv, ceea ce duce și la concluzia că ea se poate învăța, poate fi dobândită prin aculturație, în timp ce spaima sau teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
poveștii este istoria naturală a lucrurilor, care în evenimentul morții lor își reclamă autenticitatea, caracterul viu. Paragraful al doisprezecelea al textului aduce, în legătură cu acest fapt, o precizare importantă: istoria naturală a lucrurilor, care este povestită, reprezintă o formă secularizată a eschatologiei cronicilor medievale. Observația este importantă, din perspectiva rolului mesianic al memoriei în povestirea evenimen telor. Ea depășește istoria „mută“, liniară printr o privire dialec tică. Memoria este, arată Benjamin, muza epicului în general. Diferența este însă radicală între modul în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îl amintește aici pe Flavius Josephus, care consideră Israelul ca locul originar al teocrației: Domn este unul singur și, cum am încercat să arăt mai sus, nu cârmuiește prin reprezentanți. Teocrația capătă însă o importantă dimensiune critică și, arată autorul Eschatologiei occidentale, justifică pe de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își pune o am prentă decisivă pe concepția iudaică a eschatonului. Aceasta stă sub o presupoziție metafizică fundamentală, care va in-for ma apoi concepția asupra lui Mesia și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
for the Absolute, Canadian Broadcasting Corporation, Toronto, 1974. Stern, F., Kulturpssimismus als politische Gefahr. Eine Analyse nationaler Ideologie in Deutschland, dtv, München 1986. Süß, Th., "Der Nihilismus bei F. H. Jacobi" (1951), în Arendt, 1974, pp. 65-78. Taubes, J., Abendländische Eschatologie, Francke, Berna 1947; nouă ediție Matthes und Seitz, München, 1991. Ad Carl Schmitt. Gegenstrebige Fügung, Merve, Berlin, 1987. Die Politische Theologie des Paulus, Fink, München 1993. Vom Kult zur Kultur. Bausteine zu einer Kritik der historischen Vernunft, Fink, München, 1996
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Werke, op. cit., II, p. 344. 184 E. Jünger și M. Heidegger, Oltre la linea, op. cit., p. 104. 185 Cfr. F. Faber, Der Prometheus-Komplex. Zur Kritik der Politotheologie Eric Voegelin und Hans Blumenbergs, Königshausen und Neumann, Würzburg 1984; J. Taubes, Abendländische Eschatologie, Francke, Berna, 1947; nouă ediție Matthes und Seitz, München, 1991. 186 H. Jonas, Zwischen Nichts und Ewigkeit. Zur Lehre vom Menschen, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1963, pp. 5-25. 187 Cfr. W. Weischedel, Der Gott der Philosophen. Grundlegung einer Philosophischen Theologie im
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]