KorAP: Find »[drukola/base=eschimosă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

58 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

ciukotă, existența a trei tipuri de construcție antipasivă: (a) cu obiect zero; (b) cu obiect oblic; (c) cu încorporare. Bittner și Hale (1997 [1993]) analizează construcțiile antipasive din limbile eschimosă și warlpiri, ajungând la concluzia că există diferențe importante. În eschimosă, antipasivul detranzitivizează propoziția (situația obișnuită din limbile ergative): Qimmiq angum-mik kii-si-v-u-q (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine om-INS mușca-ANTIPAS-IND-[tr]-3sg ' Câinele îl mușcă pe om', iar în warlpiri structura reprezentativă pentru antipasiv este o construcție conativă − verbul rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în warlpiri structura reprezentativă pentru antipasiv este o construcție conativă − verbul rămâne la conjugarea tranzitivă, iar subiectul păstrează marcarea ergativă: Maliki-rli ka-rla-jinta ngarrka-ku yarlki-rni (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine-Erg. pers.3sg-D-ANTIPAS om-Dat. mușca-NPST ' Câinele mușcă la om'. În eschimosă, antipasivul este încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă, dativ în warlpiri. Cele două limbi sunt identice în relația structurii dominate de VP. În D-Structură, morfologia antipasivă proiectează un NP care ocupă poziția de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv, iar numele antipasiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv, iar numele antipasiv este un afix care satisface cerințele morfologice pentru a se încorpora în verb. Principiile de realizare a cazurilor fac ca obiectul antipasivului să apară în instrumental în eschimosă și în dativ în warlpiri. Cele două limbi diferă în privința tranzitivității de suprafață: în eschimosă, propozițiile antipasive sunt intranzitive, subiectul antipasivului fiind în nominativ (opacă), iar în warlpiri sunt tranzitive, subiectul antipasiv fiind în ergativ (transparentă). Între cele două limbi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
afix care satisface cerințele morfologice pentru a se încorpora în verb. Principiile de realizare a cazurilor fac ca obiectul antipasivului să apară în instrumental în eschimosă și în dativ în warlpiri. Cele două limbi diferă în privința tranzitivității de suprafață: în eschimosă, propozițiile antipasive sunt intranzitive, subiectul antipasivului fiind în nominativ (opacă), iar în warlpiri sunt tranzitive, subiectul antipasiv fiind în ergativ (transparentă). Între cele două limbi există și diferențe de poziționare a morfologiei antipasive: în structura verbului în eschimosă, dar în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
suprafață: în eschimosă, propozițiile antipasive sunt intranzitive, subiectul antipasivului fiind în nominativ (opacă), iar în warlpiri sunt tranzitive, subiectul antipasiv fiind în ergativ (transparentă). Între cele două limbi există și diferențe de poziționare a morfologiei antipasive: în structura verbului în eschimosă, dar în complexul dominat de C (numit și auxiliar) în warlpiri. Marcarea morfologică și mecanismele sintactice pe care le implică antipasivul depind de limbile avute în vedere, precum și de concepția autorilor care s-au ocupat de această problemă. Polinsky (2005

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mayan, schimbarea de acord poate fi singura indicație a antipasivului. Polinsky (2005) observă că, în limbile care au mai multe mărci antipasive, acestea pot fi coocurente sau amalgamate (ciukotă, halkomelem). Spreng (2001) se ocupă de limba inuktitut (o formă a eschimosei), în care antipasivul presupune o schimbare în structura argumentală a verbului: argumentul-agent primește cazul absolutiv, iar obiectul, un alt caz decât absolutivul; verbul primește mărci morfologice specifice antipasivului. Palmer (2007 [1994]: 178) inventariază mecanismele antipasivului: marcarea verbului; promovarea agentului în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
întreaga structură antrenată în antipasivizare, iar, pe de altă parte, caracteristicile argumentelor nominale. Palmer (2007 [1994]: 183) sintetizează funcțiile semantico-discursive ale antipasivului: poate avea funcția aspectuală de a marca o acțiune iterativă, în chamorro; poate indica un pacient partitiv, în eschimosă; indică topicalitatea agentului sau e folosit dacă pacientul este generic, în warrungu; are funcție de încorporare, cu pacient generic în mam. Ca și în cazul pasivului, Palmer (2007 [1994]: 186) adoptă o definiție laxă a mecanismului, preluată de la Shibatani (1985): funcția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de persoanele 1 și 2, aflate cel mai sus pe scara individualizării; dimpotrivă, în halkomelem, antipasivul este imposibil cu obiecte exprimate prin pronume de persoanele 1 și 2. Acest tablou al diversității lingvistice poate fi completat cu alte date: în eschimosă, opoziția dintre antipasiv și construcția de bază se stabilește în funcție de definitudinea obiectului (Lazard 1998: 66); în nez perce obiectul antipasivelor nu poate fi referențial (Deal 2007); în tagalog, în structurile antipasive obiectul direct are o interpretare nedefinită, nonspecifică (Alridge 2007b

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pasive). Autoarea adaugă că evoluția istorică de la ergativ la acuzativ la nivelul sintaxei, care își are originea în construcția antipasivă, a fost demonstrată independent, pentru o limbă din afara familiei austroneziene, toba batak, de Schachter (1984)80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
provine din nominalizare; (b) ergativul provine din pasiv, prin reinterpretarea unui instrumental oblic sau a unui agent ca ergativ. Manning (1996: 21) arată că multe limbi în care ergativitatea are ca sursă nominalizarea sunt ergative sintactic. Ideea că propozițiile din eschimosă sunt asemănătoare nominalizărilor a fost propusă de Thalbitzer (1911)83 și reluată în multe studii ulterioare (Manning 1996: 20). Johns (1987)84 a realizat o analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt ergative sintactic. Ideea că propozițiile din eschimosă sunt asemănătoare nominalizărilor a fost propusă de Thalbitzer (1911)83 și reluată în multe studii ulterioare (Manning 1996: 20). Johns (1987)84 a realizat o analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un epifenomen care rezultă din interacțiunea dintre trăsăturile lexicale specifice unei limbi și principiile universale. Această autoare este cea care a impus tradiția "nominalistă" în studiul diacronic al ergativității. Franchetto (2007) analizează situația limbii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de a atribui Cazul acuzativ obiectului, între studiile mai importante fiind menționate Bok-Bennema (1991) și Bittner și Hale (1996). Bok-Bennema (1991, apud Manning 1996: 66, 158, 162, 163), urmându-l pe Kiparsky (1987)3, susține, cu referire mai ales la eschimosă, că argumentele A în ergativ sunt actualmente oblice. Autorul respinge ideea că cele două tipuri de ergativitate, morfologică și sintactică, nu au legătură și sugerează, urmându-l pe Payne (1980)4, că ergativitatea rezultă din incapacitatea verbului de a atribui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
direct. Centrul funcțional I atribuie și ergativul, și absolutivul. Argumentul în ergativ se deplasează în Spec,IP, poziția tematică specifică subiectului intranzitiv, având aceeași relație specificator−centru cum este cea folosită pentru atribuirea ergativului/genitivului. Bok-Bennema (1991) arată că, în eschimosă, cazul modalis (cazul direct) care apare în structurile antipasive și în alte contexte este o marcare acuzativă, reflectând cazul atribuit de verb. De aici, ar rezulta că antipasivul apare numai în limbile ergative, pentru că antipasivul reprezintă o atribuire de tip

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
observația că limbile ergative reprezintă o clasă eterogenă, arată că teoria Cazului și a acordului reduc distincția tradițională între ergativitatea sintactică și cea morfologică la o diferență structurală: opacitatea vs transparența unei proiecții VP guvernate de C (aplicație pe limbile eschimosă, opacă, și warlpiri, transparentă). Din punct de vedere descriptiv, o limbă care are caz ergativ sau acord morfologic de tip ergativ este sintactic ergativă dacă prezintă și alte fenomene orientate spre nominativ, fenomene care disting relația nominativă (specifică pentru subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în VP, dacă S-Structura e suficient de transparentă pentru ca C să guverneze această poziție. Aceste două opțiuni corespund celor două tipuri de limbi ergative identificate de autori: (a) cu ridicare/opace (tip care corespunde, în linii mari, ergativității sintactice) − eschimosă −; (b) transparente (tip care corespunde, în linii mari, ergativității morfologice) − warlpiri. Contrastul dintre cele două limbi este vizibil pentru antipasiv (vezi Capitolul 1, 6.). Bittner și Hale (1997 [1993]) își propun să formuleze o teorie generală a Cazului, care să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
oblic (S-Structură): Dacă α leagă cazual un KP vizibil, β, al cărui centru este un K gol, β0, iar condițiile de realizare a Cazului direct nu sunt îndeplinite, atunci β0 se poate realiza ca: (a) dativ (warlpiri); (b) ergativ (eschimosă), dacă α este un D/Dat, dacă α este V și β nu este un complement instrumental, dacă α este lexical și β este un complement/ablativ, dacă α este un N și β nu este un complement. Dacă principiile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cazuri lexicale disponibile în GU − nu există un Caz lexical asociat cu Agentul − pe care ergativul l-ar umple. Asocierea cazului ergativ cu Agentul nu e perfectă: în avar, ergativul este omonim cu locativul, în udi, cu instrumentalul, iar în eschimosă, cu genitivul (Nash 1996: 198; Alexiadou 2001: 168). În propunerea formulată de Alexiadou (2001: 168−171), capacitatea verbului de a atribui Caz lexical este specifică intrărilor lexicale. Proiecția v este deficientă în limbile ergative, iar limbile ergative nu au un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aspecte: gradul de voință a agentului (fr. entendre 'a auzi' vs écouter 'a asculta'); gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
TCHAGA) Limbă papua, vorbită în estul Noii Guinee. 180 000 de vorbitori. Ergativitate morfologică. Sintaxă de tip acuzativ. A și S impun acordul verbului, dar O, nu. Obiectul postpozițiilor și ambele obiecte din construcțiile cu dublu obiect sunt în absolutiv. ESCHIMOSĂ − Vezi INUIT. EUSKARA − Vezi BASCĂ. FIJIANĂ Limbă din familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul melanezian, vorbită în Fiji. 350 000 de vorbitori, ca prima limbă, și încă 200 000, ca limba a doua. Topică VOS. Aproape orice verb poate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nord-est caucaziană, din familia NAKH, vorbită în Ingușeția (limbă oficială), în Cecenia, în Oseția de Nord, în Kazakhstan, în Uzbekistan și în Rusia. Peste 400 000 de vorbitori. Constituentul A este marcat prin cazul ergativ. Marcare cazuală foarte variată. INUIT (ESCHIMOSĂ) Limbă amerindiană polisintetică, din familia eschimo-aleută, vorbită pe o suprafață foarte întinsă, de 75 000 de vorbitori, inegal repartizați în patru arii dialectale: INUPIAQ, Alaska, 3 000 de vorbitori; INUKTUN, vestul Canadei, 4 000 de vorbitori; INUKTITUT, estul Canadei, 21

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515

inapt, fizic și psihic, pentru condițiile dure ale expediției. Va fi bulversat de comportamentul sexual al eschimoșilor, în special de faptul că femeia își împinge șoldurile înainte părând, culmea, că simte plăcere... Va eșua într-un contact sexual cu o eschimosă nespălată, mirosind a pește și untură de focă. Mama: e ființa care tinde în permanență să rupă ordinea burgheză, însă nu e conștientă de aceste pulsiuni. Își disprețuiește soțul, îl acceptă cu condescendență în pat și, în momentul în care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

ergativul, în timp ce cazul obiectului direct este același că cel al subiectului cu verbe intranzitive. În general, este un caz existent în unele limbi neindo-europene: limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au

Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
2 3' engleză I do not know 1 4 3 2 germană ich weiss nicht 1 2 3 daneză jeg véd det ikke 1 2 5 3 rusă ja ne znaju 1 3 2 finlandeză en tiedä (3 1) 2 eschimosa naluvara (3 2 6 1 5) chineză wo bu zhidao 1 3 2 mongola bi medexgüi 1 (2 3) 4.3.5. Criterii semantico-textuale Într-o clasificare aparținînd semanticii cognitive 186 limbile pot fi cu cadraj verbal (de exemplu limbile

Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
limbile amerindiene care nu sînt nici na-dené, nici echimo-aleute). 6.11.2. Familia eschimo-aleută Sînt numite și limbi inuito-aleute. Familie de limbi vorbite în Groenlanda (Danemarca), nordul Canadei, Alaska (SUA) și în Siberia extrem-orientală (Rusia). Are două grupe principale: limbi eschimose și limbi aleute. Limbile eschimose cuprind grupul inuit: inuinnaqtun în Nunavut și în Teritoriile de nord-vest (Canada), inuktitut (Canada), inuktun (N Groenlandei), inupiak (N și N-E Alaskăi, SUA), inuvialuktun, groenlandeza (E Groenlandei) și grupul Yupik-Yuit: Yuit (N-V Canadei

Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]