608 matches
-
caută să regăsească un paradis pierdut. Dar și romanul îl caută. E adevărat. Și romanul vrea paradisul pierdut. Inspirația sa vine, în mare parte, din sentimentul că ne scapă câte ceva, ceva de care eram siguri, ceva care se derobează, se eschivează tocmai sub picioarele noastre, în / sub noi. Suntem în căutarea unei cunoștințe, a unei intimități care s-a rupt. Nu ne mulțumim, firește, să facem cale întoarsă spre starea de odinioară. Trebuie să inventăm un mijloc, o găselniță, pentru ca raționamentul
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
tipărirea textelor sale, de-a se supune reacției critice. Oare are drept un scriitor să condiționeze și să restricționeze critica? Ce înseamnă altceva acest "să mă lase în pace"? Deși, cu o imprevizibilă grație feminină, Alexandru George încearcă a se eschiva, punînd accentul pe... glumă: " Deși tonalitatea rugăminții mele era vizibil glumeață". Pentru ca, după o preciziune așijderea anecdotică, pusă în paranteză, să mai adauge înmuind îmbățoșarea apodictică inițială: "important e că din însăși relatarea sa se vede (?!) că L-AM RUGAT
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
edificator, ci mai curînd o propunere întîmplătoare, plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
Cartea neșiniștirii, dar și din oricare alt proiect. Deci șantierul rămânea deschis, iar fragmentul se dorea o adevărată artă poetică pentru toate proiectele pessoane virtuale, de nu cumva și o „artă de viață” a cetățeanului Pessoa: „Arta înseamnă a te eschiva să acționezi, sau să trăiești. Arta este expresia intelectuală a emoției, distinctă de viață, care este expresia volitivă a emoției. Ceea ce noi nu avem, sau nu îndrăznim, sau nu reușim să avem posedăm în vis, iar din acest vis alcătuim
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
posibil, de a beneficia și de o pensionare mai rapidă. Pentru a reduce aceste discrepanțe sociale, mass-media aduce în fața societății o cantitate moderată de subiecte privind discriminarea. Când însă se inițiază acțiuni concrete în acest domeniu, românii preferă să se eschiveze, de teamă să nu aibă de suferit în urma implicării directe. Atâta timp cât nu-i privește și nu sunt ei subiectul discriminării, pentru români lucrurile se pot rezolve și de la sine. Indiferent de gen, rasă, vârstă, ocupație, naționalitate, românilor le este foarte
Cam jumătate din persoanele din România, discriminate, cei mai afectaţi şomerii şi femeile () [Corola-journal/Journalistic/25632_a_26957]
-
Galerii foto Expoziție foto: The other faces of Eve Teatrul Odeon organizează în perioada 23 octombrie - 5 noiembrie la expoziția de fotografie The other faces of Eve. Ce faci dacă ești întrebat: Ce știi despre Eva ? Te eschivezi întrebând la rândul tău: Care Eva? ...Eva și mai cum? Cel mai probabil te lansezi în citarea textelor biblice sau abordezi tema feminității, a păcatului, a ispitei, a nudității, a nesupunerii și curiozității primordiale.Teme destul de frecvent întâlnite în lucrările
The Otherfaces of Eve [Corola-blog/BlogPost/98498_a_99790]
-
se zicea: „adu și tu o poezie patriotica, nu de astea...că le cenzureză ăia”, etc! Ziarele cumprindeau aceleași articole patriotice standard. Oare cine ne îndopa cu ele primind salare grase, fără macar să reacționeze, doar atunci s-au mai eschivat, în ultimul an, după ce -cu ochii mei- la Casa Scînteii, în vizită fiind, la micul lor restaurant tronau pastrămuri, brînzeturi, nevăzute în Iașul meu, de ani și ani! Poetul Ion Horea m-a condus odata spre autobuz. Imi zicea cît
FILE DE JURNAL (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380169_a_381498]
-
Florine, ți-ai cumpărat garaj și nu ai spus nimănui, nimic? Și cât te-a costat? - curseră întrebările lui Vadim devenit dintr-o dată curios. - Ei, și tu acuma, e doar un fel de-a spune că e al meu - se eschivase Florin. De fapt, o verișoară de-a mea, plecată să lucreze în Italia, mi l-a lăsat în folosință, pentru că este situat foarte aproape de apartamentul mamei. Iar mie-mi convine, că mă mai duc pe acolo când trebuie să mai
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
se ivi și Florin care, îl privi cu nedumerire și un soi de iritare. - Da’ ce naiba cauți tu acolo?!. - Am auzit sunetul sticlelor ce se răsturnaseră atunci când căutai de zor casca și mi-am făcut mari griji în privința lor - se eschivă Vadim o glumă. Dar ce surpriză am avut când am descoperit că ai tocmai marca mea preferată, în beci. O doseai probabil pentru ocazii speciale, pentru că mie văd că mi-ai servit altceva până acum, ca și cum ai fi uitat de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Antonescu s-a agățat de Hitler, ci regele-escroc, dezertorul și imoralul Carol al II-lea a deschis drumul României spre Germania. Ion Antonescu a preluat conducerea Țării atunci când nimeni nu a îndrăznit s-o facă, iar partidele istorice s-au eschivat. Însuși Carol al II-lea l-a investit, afirmând: „Antonescu, ești singurul care poți salva țara!”. În conjunctura dezastruosului an 1940, aliații tradiționali ai României aveau grijile lor: Franța fusese ocupată de Wehrmacht, Anglia își retrăsese armata pe propria insulă
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
nu meriți, mă". Într-un contrast surprinzător și ipocrit, realizatorul emisiunii rezumă lunga scenă într-un limbaj total diferit: minutele de pumni și înjurături sînt numite "schimb de replici dureroase", se deplînge faptul că soțul infidel "a încercat să se eschiveze", iar soția dezamăgită e invitată "să-și refacă viața". Sfaturile psihologice plutesc suprarealist pe deasupra ghiontuielii: "nu vrei să-ți învingi singură această tea-mă", "dumneavoastră trebuie să analizați si-tuația... și să trageți o concluzie adecvată". Ca și miturile, ficțiunile de
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
3 din martie 2001, p. 10-17). Este, am spune, situația cea mai fericită: aceea a non-apartenenței literaturii la politic, pentru că ea nu se conformează logicii puterii de a fi un "rezultat obedient", cum observă același Virgil Nemoianu. Formalismul estetic se eschivează de la plătirea tributului politic, adoptând calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de literatura evazionistă, considerată "artă degenerată". Evazionismul este un limbaj deviat, iar deviaționismul se face vinovat de
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
nu e cu putință e un prost. Pur și simplu, fericirea lor se erodase, era prizărită, spălăcită de parcă trecuseră apele peste ea, cum practic, prizărit, erodat era totul în jur, în pofida speranțelor oamenilor muncii și a trândavilor care, întâmplător, se eschivaseră de la comunism. Când se îmbăta, Uliana Vladimirovna medita îndelung la timpul acela straniu când ziarele erau buimace de propria lor cutezanță, ca niște țânțari îmbătați de sânge, iar bani încă nu avea nimeni. Bine ar fi fost să poți întoarce
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
fac niște vocalize în altă odaie ca să-mi pun la punct glasul.” Zis și făcut ! Unde nu gonește Tana și ca să nu fie auzită de regină, ajunge tocmai în pod, unde alt bucluc: dă peste fratele meu Vidi care se eschivase de la recepție, având mult de învățat pentru un examen, și care numai nu visase că va da peste el taman o domnișoară, el fiind numai în pijama. După câteva momente de ilaritate între cei doi, fratele meu o șterge, iar
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
supraîncărcarea unor jurnaliști, în defavoarea altora. Au trecut 2 săptămâni de la numirea coordonatorilor de departamente și colective. Aceștia au avut la dispoziție suficient timp pentru realizarea unui nou program de lucru și atribuirea de sarcini, în special pentru angajații care se eschivează frecvent de la obligațiile profesionale. Vă atrag atenția că aceia care nu-și fac nici macar normă de lucru sunt pasibili de sancțiune și chiar de reducerea drepturilor salariale! Aveți o sinteză a motivelor care mă obligă să iau măsuri și să
Claudiu Lucaci ia măsuri dastrice în TVR: Sunt angajați care depășesc intenționat programul normal by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80073_a_81398]
-
sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fapt, tot un simbol. Aceasta presupune o implicare maximă, în ciuda detașării pe care o afișează. "Ironia e o formă a paradoxului", conchide Fr. Schlegel. Ea pare a fi arma cabotinului, a celui care ia în ușor lucrurile serioase, care se eschivează, se ascunde. Dar este, de fapt, stigmatul dam-natului. A fi ironic înseamnă a fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se apropie mai mult și îi pune o mână pe șold, în felul în care Materia dogorește și Forma arde. Idei? Ideea mea ești tu, Marina! Vai, Doamne, Avito, Doamne! și se eschivează. Doamne? Doamne... bine... da... totul e problema de a înțelege... Vei ajunge să mă faci să cred în el și lansând un "taci!" vocii interioare care îi zice: "Îți moare știința... ce stai, Avito?..." culege materia în brațe și o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vei iubi până la sfârșitul vieții. N-am mințit, i-am răspuns. Și învârtea verigheta ca și cum mi-ar fi spus: "mă iubești, dar ai copii cu alta. Să cred că încă mă mai iubești atunci?'' Nu te pot uita, m-am eschivat eu. În toți acești ani, grija pentru casă, pentru părinți, pentru copii m-au acaparat atât de puternic încât n-am mai avut timp și pentru mine. Dar o durere apăsătoare, de neînțeles, o aveam mereu și nu aveam timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bradul de plastic, fetele dorind un brad mare și adevărat. S-a vorbit și despre cadouri, dar acestea fiind "secrete", fiecare urma să se descurce, fetele cerând doar "finanțarea". Camelia era și ea solicitată să participe la tratative, dar se eschivă spunând că e obosită de la serviciu. Între patru ochi îl atenționă pe Petre că a dat în mintea copiilor, acesta răspunzându-i cu un citat din Brâncuși: "când nu mai putem fi copii, înseamnă că am murit demult", Camelia încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
neutralitatea intangibilă a idealului istoric. și fiindcă nu poate fi prins în țesătura unei fabule, Lucian Boia rămîne inefabil. Se sustrage etichetărilor și pare suspect de liber. Reversul medaliei este că poate fi bănuit de o anume înclinație evazivă: se eschivează cu tact de fiecare dată cînd e vorba de a adopta o poziție tranșantă. Tehnica lui e cea a nuanțării unei probleme păstrîndu-se pe linia de mijloc a interpretării ei. Indiferent de tema aleasă, Boia îi fixează pozițiile extreme și
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămașă, pantaloni, fața, mâinile, părul. Adjectivele, atributele, nuanțele, tot ce era culoare, se uită... Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-și atenția în jurul micilor lor acțiuni automatizate; altfel, dacă nu s-ar deroba, eschiva, ar înnebuni; alții, pentru că nu s-au confesat ca unui duhovnic... Când se vorbește prea mult de morală, ceva nu-i în regulă, prezis. "Un epicureean al oribilului", Cioran. Există plăceri... care produc senzația... de numit... însoțită de surâsul mască
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
de ani de la 2 Mai decolorat tot, pălărie, cămașă, pantaloni, fața, mâinile, părul. Adjectivele, atributele, nuanțele, tot ce era culoare, se uită... Maniile, redute ale bătrânilor, concentrându-și atenția în jurul micilor lor acțiuni automatizate; altfel, dacă nu s-ar deroba, eschiva, ar înnebuni; alții, pentru că nu s-au confesat ca unui duhovnic... Când se vorbește prea mult de morală, ceva nu-i în regulă, prezis. "Un epicureean al oribilului", Cioran. Există plăceri... care produc senzația... de numit... însoțită de surâsul mască
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
mod inconștient, toți fiind alienați de neputința de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputința de a răspunde cu sinceritate întrebării: Ce s-a întâmplat în realitate? Care au fost adevărații revoluționari? Care sunt vinovații? în loc să răspundă toți se eschivează prefăcându-se că nu știu nimic. Deși toată lumea îi cunoaște pe vinovați, se preferă culpabilitatea neasumată, în locul unei mărturisiri sincere care ar servi mult mai bine decât orice prezentului. De unde apare și bănuiala că totul se falsifică din nou ca
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
pe care le ai în față nu sunt decît două: crearea unui univers interior sau formarea unui cerc de prieteni. Cum prima presupune o faptă a singurătății, mă voi opri asupra celei de-a doua căi. Grupul de colegi ca eschivă din fața morții sociale. Un fel de enclavă alcătuită după regula afinității selective: cine se aseamănă se adună. Îți cauți o mînă de oameni în ale căror gînduri să te regăsești și în ale căror cuvinte să te recunoști. Alături de ei
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]