1,942 matches
-
enigmatică femeie posibilă, de vraja ei simte că nu l-ar putea elibera decât moartea. Această iubire imposibilă transfigurează realitatea și revelează deșertăciunea unei existențe aparent perfecte. Mai mult decât o poveste de iubire, acest roman traduce nevoia umană de esențial, pierdut odată cu vârstele și întâmplările unei vieți: „Eram mai tânăr, mai flămând, mai singur, dar eram eu însumi, redus la esență. Eram capabil să simt orice notă muzicală, să savurez orice rând dintr-o carte. Nervii mei erau ascuțiți ca
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
spațiul povestirii ca și Moreea (a cărei hartă este anexată la sfîrșitul textului), Constantinopolul sau cronicarul Constantin Diichiti. S-ar putea scrie zeci de recenzii despre modalitățile (specific postmoderne) în care datele istoriei și cele ale ficțiunii se amalgamează, dar esențialul rezidă pînă la urmă în faptul că dincolo de artificiu, narațiunea lui Agopian are întotdeauna cîte ceva de spus despre ce se ascunde dincolo de fascinantele suprafețe. Un alt aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este frecvența mare a vorbelor
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
Iolandei Malamen în „Ziua literară” din 28 iulie a.c. mi-a atras atenția prin următoarea afirmație foarte adevărată și de actualitate: „Cât de mult mă cunoaște publicul este mai important decât un premiu literar”. Citatul este aproximativ, dar am păstrat esențialul. După 1989, scriitorii, indiferent de forța talentului, au intrat într-o zonă gri, iar dacă nu au făcut nițică politică au fost chiar uitați. Să nu ne amăgim cu impresia că în alte țări (Franța, Germania, SUA ș.a.) situația este
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
Slavici, cunosc în 2001 o nouă întâlnire cu cititorul, la apariția lor în colecția Opere fundamentale, inițiată și realizată de Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă. Coordonator Eugen Simion. La prima vedere, impune aspectul sobru, elegant al volumelor. Esențialul, dincolo de regimul convenției estetice, este descoperit în timpul studierii conținutului. Al studierii și nu doar al lecturii. Și aceasta, datorită complexei bogății a multiplelor planuri de informare, interpretare, alianțe de idei, ilustrări. În plus, și de o mare importanță, franchețea severă
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului, am spus de multe ori, vine din exactitatea lui. Nu-mi place deloc stilul sugrumat de concepte, cu un limbaj așa-zis de specialitate. Specialitatea reală a criticii este să observe și să comunice esențialul și detaliile despre operă. Dacă nu comunici, cum să fii înțeles, cum poți să convingi și să fii urmat în ideile tale?... În privința metodelor, plec de la părerea că orice metodă este bună în afară de aceea care plictisește. Orice metodă, repet, are
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
să ne înșelăm mai puțin grav. P.S. Pentru că tot suntem la capitolul artă, mă simt dator cu o completare la un alt subiect, cel al bustului lui Eminescu de la Vevey, al doamnei Bove. S-a scris mult, aproape orice, numai esențialul nu s-a spus niciodată. De ce? Pentru că toți cei care au atacat subiectul nu erau competenți să o facă. Dl Sergentu a spus că Eminescu nu are ce căuta la Vevey. Ar fi stat bine la Ipotești îl întreb? Desigur
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează neantul, face vizibil golul, conturează absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen.
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
există alternativă. Timpul acționează fără cruțare, verdictul său este unul fără drept de recurs, viața se scurge la fel când ți-e bine și când ți-e greu, iar la socoteala finală, numărul anilor pierduți te face să crezi că esențialul ți-a scăpat printre degete: "doar dintr-o neglijență a atenției/ un întreg deceniu ți s-a scurs într-un singur an/ pe când întorceai distrat fața de la ceva/ ce te privea fără să te privească/ în ironia robustă a timpului
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
închipuit că ar putea transforma ziua lui de naștere în cea mai importantă sărbătoare a României. Cred că, în loc să tot inventăm sărbători pe care nu le bagă nimeni în seamă, ar trebui să le restrîngem pe cele de existente la esențial, în așa fel încît să ne putem bucura de ele și pentru puținătatea lor.
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
unor scenarii politice necunoscute, nu dezvăluiri senzaționale (pe care le-ar fi putut face fără nici o cenzură) înregistrate în minuțioasele jurnale, dar zbaterea de a pune cap la cap piesele necunoscute ale istoriei noastre adevărate însoțită îndeaproape de neputința pătrunderii esențialului. Dacă o astfel de temă, înainte de ’89, avea un anume sens în mecanismul totalitar, acum, după căderea comunismului, în libertate, el capătă un altul. Poate chiar mai dramatic. Adevărul pare mai plin de nuanțe ca niciodată, gradul de importanță al
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
stea alături de Coridon-ul lui Gide, aceea însă de „un curaj biografic real”, tocmai pentru că depășește biograficul. Alți mari critici, G. Ibrăileanu și G. Călinescu, au fost mai „sinceri” când au “refuzat” să scrie jurnal, dar și de ar fi scris, esențialul despre ei, ca oameni, îl aflăm, susține Breban, din Adela a primului și din Bietul Ioanide a ultimului. N. Breban „refuză” și el să scrie jurnal, din motivele arătate, scriind în schimb aceste Memorii, operă tot „neficțională”, ca și Straja
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
de porțelan, vorbind între ei gutural și râzând tare, pe când o ceată de alți zece cu aparatele pe umăr, așteptau la rând, - și mă-ntorsei fuga ca într-o gară când nu vrei să pierzi trenul... Nu văzusem, nu citisem esențialul... (Dama misterioasă a lui Leonardo pălise). Fata păcătoasă a germanului însă, nudul ei puțin frez, stins, căderea grea a pletelor groase, de aur, învăluindu-i trupul, totul era atât de viu, încât până și îngerii o adorau, - aflasem - ducând-o
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
avantaj. "A scrie scurt înseamnă un efort de concentrare a expresiei și de concizie. Înseamnă a elimina ce nu este esențial, muncă extenuantă, și-așa, luând o groază de timp, nemaivorbind de greutatea însăși de a surprinde, săpând, rafinând, distilând esențialul râvnit", scria Constantin }oiu într-un articol din 1975 publicat chiar în "România literară", articol în care deplângea dezinteresul publicului pentru genul scurt deși, atrăgea ascriitorul atenția, "cei mai buni prozatori ai noștri, de ieri și de azi, și-au
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
înspăimântător mi s-a părut întotdeauna lupul, nu vânătorul. Drept urmare, lunga discuție în jurul partidelor de "asasinat în masă" la care se dedau mărimile zilei mi se pare cu totul exagerată. Aș nuanța, însă, într-un punct, și anume, în cel esențial: cine și de ce vânează? Or, aici încep problemele. În orice societate există indivizi care prestează meserii despre care nu-ți prea vine să vorbești. Nu e nimic romantic în ziua de lucru a unui vidanjor. Nu văd, de asemenea, vreun
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
de pomposul echipament critic de protocol al specialistului de paradă. Ca orice veritabil cunoscător, ea știe că simplitatea nu se confundă cu simplificarea și că de fapt critica, în sensul său cel mai adânc, este o formă de călăuzire către esențialul unei opere". Consider și eu că, în momentul de față, putem interpreta altfel această carte, anume excluzând din start atât premisa lecturii polemice, cât și pe cea a posibilului partizanat filial, astfel încât câștigul sufletesc și intelectual - pentru cititorul și spectatorul
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
este una exclusiv a circulației și, prin urmare, prezintă toate capriciile acesteia. Nimic mai mult. Canonul literar românesc e o pușcă, dar poate ucide este, în schimb, un eseu de 3 pagini, pe cât de concis pe atât de dens, formulând esențialul într-un mod dezarmant. Ce spune Bogdan Ghiu despre canon? De pildă, două lucruri pe care foarte mulți critici și teoreticieni ai literaturii de la noi încă se străduiesc să le priceapă: Deși se preferă prezentarea lui ca un fel de
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
oglindă și imaginea lumii depinde de calitatea cristalului". Își amintește că disprețuiește în principiu jurnalul și-și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia că foarte multe jurnale nu cuprind nimic, pentru că esențialul s-a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai gândul se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
puțin glorioase (mai degrabă, mai puțin), de sentimente și de revelații intelectuale. Chiar și cel mai anost episod ale unei astfel de existențe poate dobîndi semnificații cu totul speciale prin povestire. Sintetizată printr-o poveste, orice viață se reduce la esențial, la elementele cu adevărat importante, capabile să creioneze chipul unui destin. Dar a găsi elementele esențiale nu este o treabă ușoară, fapt recunoscut de autor într-una dintre puținele paranteze metaliterare, de cunoaștere a cărții care tocmai se scrie: Cam
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
este o treabă ușoară, fapt recunoscut de autor într-una dintre puținele paranteze metaliterare, de cunoaștere a cărții care tocmai se scrie: Cam lung, ar zice Joanne, trebuie să știi cum să nimerești drept la țintă, să te concentrezi pe esențial, să lași la o parte amănuntele nefolositoare, să eviți digresiunile. Concentrarea pe esențial, iată o artă pe care n-o stăpînesc deloc" (p. 60). Impecabil din punct de vedere stilistic (trebuie salutat aici și meritul traducătorului în limba română, Dan
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
metaliterare, de cunoaștere a cărții care tocmai se scrie: Cam lung, ar zice Joanne, trebuie să știi cum să nimerești drept la țintă, să te concentrezi pe esențial, să lași la o parte amănuntele nefolositoare, să eviți digresiunile. Concentrarea pe esențial, iată o artă pe care n-o stăpînesc deloc" (p. 60). Impecabil din punct de vedere stilistic (trebuie salutat aici și meritul traducătorului în limba română, Dan Petrescu; inițial romanul a apărut în limba franceză, la editura Fayard, în anul
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
didactic și sistematic: toate scrierile sale concentrează incredibil de multă informație într-un mod de prezentare simplu, clar, elegant. Formula "pentru toți", în cel mai înalt sens al expresiei, semnalează nu o operă de popularizare, ci voința de a sintetiza esențialul, într-o formă clasic-accesibilă. Fiecare din afirmațiile sale e bazată pe verificări, pe regîndirea faptelor, pe măsurarea justeței și a relevanței lor. Mi s-a întîmplat de mai multe ori să cred că am descoperit ceva nou, cine știe ce construcție lingvistică
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
o vorbă aruncată în vînt pot schimba cursul unei vieți. Dar scoaterea în evidență a tuturor acestor amănunte, aparent anodine, capabile să reveleze, în clipa marilor bilanțuri, sensul unei vieți, nu duce, în final, la pierderea printre degete a chiar esențialului respectivei existențe? Iată o întrebare fundamentală care rămîne în urma lecturii acestei cărți. Biografie sau destin? Dilemei inițiale a lui Octavian Paler nu i se poate răspunde, la capătul celor 300 de pagini ale cărții, decît socratic: Este răspunsul implicit al
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de scaune, nici marele număr de sonerii care anunță sosirea invitațiilor invizibili, nici tînguirile bătrînei care trebuie să fie ca o bocitoare
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
cu tot ce trebuie să se spună și să se facă din vechime la prilejuri, ce rugăciuni și ce slujbe, potrivite la privegheri cu nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi fi mie niciodată de folos, sau a nu le mai găsi
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
culturii era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente optimist și activ, nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui Ťspirit contemplativť. ŤDin lipsa acestui spirit contemplativ, din lipsa orientării spre esențial, derivă și lipsa totală de simț pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]