203 matches
-
colectivă organizată, sau o exprimare instituționalizată a dezideratelor ei, este invocată identitatea etnică ca bază legitimizantă. În cadrul studiului de față, optez pentru o înțelegere culturalistă a identității etnice, adică accentuez aspectele culturale, relaționale, subiective și mai puțin pe cele obiective, esențialiste (deși voi face o analiză și asupra acestora). Plasându-mă în aria socioculturală a două comunități rurale din Transilvania, problema etnicității se pune în cadrul acestora mai degrabă sub aspectul identității naționale (suntem români) și sub aspectul relațiilor între diferitele etnii
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fondurile statului către educarea populației de români „autentici”. Este, de asemenea, important să fie recunoscută influența retoricii eugeniste asupra dezbaterilor despre educația fetelor În comparație cu cea a băieților, În cadrul cărora argumentul diferențelor biologice, formulat extrem de agresiv de către eugeniști, legitima o abordare esențialistă, discriminatorie, pe criterii de gen. Eugeniștii au propăvăduit agresiv noua „evanghelie” biopolitică, reușind să introducă În manualele școlare, de la clasele primare, până la cursurile postuniversitare, limbajul și argumentele determinismului ereditar și diferențele biologice reificate În dimensiune etnică și de gen. Ar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la cele legate de imaginar, imaginație, imagine) care au fost motorul multor texte romantice de mare suflu. Obiectul artistic numit natură În scrierile romantice este o chestiune de interpretare prin imaginare. Organicismul romantic e acum Împrăștiat În bucățele de substanță „esențialistă”, și cred că, din lecția romantică, ceea ce s-ar potrivi pentru această seară ar fi fragmentul, fragmentariul, fragmentaritatea. Trupul lui Osiris, al lui Orfeu a fost sfâșiat. Este de observat că imaginarul păstrează o nostalgie a reunirii tuturor părților sale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sens clasic? Anca Hațiegan: Nu cred că Marius Jucan a făcut o trimitere Întâmplătoare la romantici comentându-ți „cazul”. Pe de altă parte, tu propui aici o concepție oarecum inedită despre frumos, un produs de sinteză, rezultat din fuziunea viziunilor esențialiste cu cele distrugătoare de valori „tari”: un alt fel de frumos, care nu e frumosul acela fugitiv, efemer, al modernității. La tine efemeritatea e asociată cu esența, și viceversa; cele două merg mână În mână, sunt interdependente. Cornel Vâlcu: Există
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a durat 7 sau 70 de ani; eu nu discut organicitatea și viabilitatea existențială a sistemului (respectiv calitatea de a avea sau nu o esență ontologică), ci modelul teoretic după care el este construit (care poate fi arhetipal, adică centrat, esențialist, sau anarhetipal, adică descentrat și relațional, pluralist). Nu Îmi propun, prin conceptele de arhetip și anarhetip, să discut natura realității sociale, ci doar teoriile și scenariile prin care ideologiile respective Își propun să explice aceste realități. Nu discut istoria, ci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o anumită generalitate a crizei. Sper să nu mă dovedesc un ucenic al tezelor conform cărora avem un interior pe care nu știm să-l reprezentăm ori pe care Îl reprezentăm Împotriva voinței noastre. Corin Braga: Nu ești adică un esențialist, cum erau analiștii din perioada interbelică, preocupați să identifice o esență a românității, a nației etc. Marius Jucan: Exact. Ruxandra Cesereanu: Textul tău, Marius, pornește de la termenul tranziție sau propune ca bază de lucru acest termen pentru reconfigurarea societății civile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prăbușire a modelelor tari, pe care Îl resimțim ca o criză, este un lucru bun care creează germenii unei stări noi, mai potrivită pentru condiția noastră actuală, hai să nu spun postmodernă. A spune că trăim o criză a modelelor esențialiste Înseamnă că dorim de fapt o reinstaurare a lor, pe când poate că adevărata luciditate constă În a conștientiza efemeritatea lor. Când Marius invoca ideea că România contemporană alcătuiește o societate anarhetipică am impresia că accentul e pus mai mult pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărțile de dinainte, ale șaizeciștilor. Nu cred că conceptul de generație este unul care n-ar fi operant, atât la nivelul sociologiei culturale, cât și la nivelul istoriei literare. Marius Lazăr: Este foarte bun În măsura În care nu conduce la o viziune esențialistă. Nu tratează grupurile ca niște blocuri, și așa mai departe... Sanda Cordoș: În ultimii săi ani, Mircea Nedelciu a avut o rubrică În Formula AS, care ar merita la un moment restituită sub forma unei cărți, pentru că scriitorul a făcut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
informații, nu instruiește, nu descrie și nu povestește. Într-o astfel de literatură - afirmă exegeta - deschiderea permanentă este programată, ca și obținerea obscurității prin analogii și simboluri, ca și tendința autoreflexivă și relativizarea viziunii prin pluralitate spațio-temporală ori fenomenologizarea răsfrângerii esențialiste. Toate, descoperiri mai vechi ale literaturii, radicalizate însă de novatorii contemporani. Această schiță va fi dezvoltată în Romanul poetic (1977) pe o plajă extinsă și la alte literaturi: engleză, americană, austriacă. M. încheagă astfel una dintre cele mai compacte imagini
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
deghizată, a naratologiei sale. În Ficțiune și dicțiune. Introducere în arhitext, precedentul volum al teoreticianului (cel puțin în ordinea traducerilor romanești), există o distincție importantă între abordările care încearcă să definească literatura întrebîndu-se care este esența ei (așa numitele poetici esențialiste), și acele abordări care o definesc constatîndu-i manifestările. Într-o manieră asemănătoare, în Opera artei, Genette observă existența a două moduri ale operei de artă, pe care le numește imanența și transcendența ei. Imanența se referă la acel obiect, sau
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
prizată astăzi de discipline diverse, ca filosofia analitică sau logica modală. Semantica lumilor posibile și rolul ei în limpezirea statutului lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având ca antipozi centralul și perifericul. Tipologia flexibilă proiectată în carte demonstrează că opoziția simplistă lumi centrale - lumi marginale camuflează o rețea complicată
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
disciplinele care studiază modul de dezvoltare a cunoașterii: metodologia cercetării, epistemologia etc. Zona V cuprinde (12) științele integrative: cele care integrează informațiile în sisteme explicative generale, precum ideologiile și teologiile. Zetetica pare totuși o prelungire tardivă și artificială a ideilor esențialiste și perenialiste din pedagogia americană a începutului de secol XX care, după cum se știe, nu și-au găsit aplicații semnificative în practica dezvoltării curriculare. 12.9.4. Curriculum holisttc "12.9.4. Curriculum holist" R. Titone a încercat în 1974
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Christian-Smith (1988) au arătat însă că teoria rezistenței implica, ea însăși, un risc: riscul esențialismului de clasă (risk of class essentialism)82, în sensul că teoria lui Aggleton (1987) și Whitty (1985) reducea „intențiile” și „rolurile sociale”, după obiceiul esențialiștilor de la începutul secolului XX, la o tipologie esențială, botezată modernist „gramatica provocării”83. După Roman și Christian-Smith (1988), toți teoreticienii rezistenței nu sunt decât epigoni care aduc omagii logicii productiviste a lui Marx. Conform acestei logici, ei se simt obligați
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dacă am spune că prin acest gen de curriculum se produc așa-zisele „nulități” culturale și profesionale, dar nu am fi prea departe de adevăr. În SUA, s-a impus, ca mentalitate pedagogică păguboasă, în urma exacerbatelor experimente „progresiviste”, „perenialiste” și „esențialiste”. Toate erau animate de filosofia pragmatică și de utilitarism, luând în practică forma unor decizii de restrângere drastică a conținuturilor învățământului, de „simplificare” și „descongestionare” a planurilor și programelor de instruire. „A învăța numai ceea ce este util în viață” e
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în ordine absolută („substanțială”) - sau, în termenii specializați ai Doctrinei substanței, intuirea, în forma „prezenței”, a structurii axiale, orientate noosic, materialitate („necesitate”)/ spiritualitate („noos”). În proiecție estetică strict determinată, personaje substanțiale - excentrice prin absența eterogenității psihologice și supraumane prin cenzură esențialistă - sunt, într-o măsură infinit mai accentuată decât eroii romanelor, personajele pieselor de teatru ale lui P. După cum s-a observat, entitățile dramatice camilpetresciene „nu sunt caractere, adică previzibilități de comportament în funcție de o premisă dată pentru totdeauna, ci cazuri de
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a epistolelor; alta în încadrarea scrisorilor în convenția literară a „culturii de imprecație”, nefamiliară cititorului român. Dintre critici, e de reținut reproșul lui Liviu Antonesei, care observă în construcția volumului o „lipsă de coerență”, dată de ecartul dintre limbajul etnopsihologiei, esențialist, folosit în scrisorile către Alexandru Paleologu, și critica adusă esențialismului în partea a doua a Politicelor. Talentul de a polariza până la umoral taberele este reșapat în eseul Omul recent (2001) - critică structurată modular, prin antamarea de referințe din economie, epistemologie
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
nivelul cunoașterii comune și adesea în analize teoretice sau politice care pun accentul pe decalaje diverse (economice, sociale, politice, culturale) între România de astăzi și țările occidentale europene și nord-atlantice, le consider ca fiind nu doar substanțialiste - sau, dacă vreți, esențialiste - ci mai degrabă prea puțin aprofundate de o analiză instituționalistă care să țină cont de mișcarea socială efectivă și mai ales de ceea ce se întâmplă la nivel individual. Ele nu dau și nu pot da seamă în mod analitic de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
îndelete: «Masculinitatea»și «feminitatea» sunt constructe specifice timpului istoric și locului. Ele sunt categorii care sunt permanent construite, contestate, reelaborate și reafirmate în cadrul instituțiilor și practicilor sociale și al unei varietăți de ideologii. Pentru a ne distanța de orice înțelegere esențialistă, trebuie deci să admitem că ideile despre masculinitate și feminitate sunt diferite și se schimbă în timp și în funcție de contexte și de loc geografic, vârstă sau etnie. Ceea ce încă nu s-a schimbat în mod radical, indiferent de concepțiile despre
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
contrastantă pe care a făcut-o T. Parsons la jumătatea secolului XX între socializarea normativă a bărbaților pentru roluri „instrumentale” și a femeilor pentru roluri „expresive”. Distincția era menită să justifice diviziunea sexuală a muncii din familia nucleară. O viziune esențialistă, centrată pe bărbatul și, respectiv, pe femeia generică, asociată cu una funcționalistă, de tip parsonsian, centrată pe rolurile asumate și practicate de către bărbați sau de către femei, riscă să ne conducă spre o despărțire sau chiar o confruntare socială a genurilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cunoaștere „nu se limitează la cunoașterea intelectuală, ci este un fapt existențial integral care presupune conlucrarea mai multor facultăți distincte (senzitivă, critică, abstractivă, reductivă, imaginativă, afectivă, intuitivă, perceptivă)”3. Această disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante sunt dublate de alte aprecieri riscante la adresa marilor mistici ai Occidentului: Bernard de Clairvaux, Gulliaume de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de Saint-Thierry, Tereza de Ávila sau Ioan al Crucii. Întreaga serie de sfinți ai Occidentului este blamată ca un produs al unei psihologii devoționale căreia i-ar scăpa miza relației apofatice cu Dumnezeu 4. Dacă Occidentul a adoptat un apofatism esențialist, recunoscând diferența ontologică dintre Dumnezeu și creație, aceasta se datorează în primul rând contribuției Părinților capadocieni, constrânși să adopte un „pesimism gnoseologic” (Vladimir Lossky) destul de radical în controversa cu arianul Eunomie. Sunt la fel de nejustificate afirmațiile cu privire la figurile importante ale teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îndemnul apostolic: „Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată”1 de increatul naturii divine. Nici un context existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată”1 de increatul naturii divine. Nici un context existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras deduce din postulatele apofatismului esențialist - adică din recunoașterea imposibilității cunoașterii naturii divine - existența fie și germinală a unui agnosticism letal ni se pare, de departe, un abuz hermeneutic. Urmând generalităților aplicate de Heidegger istoriei gândirii occidentale, Yannaras nu distinge cu precizie momentele de criză și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mântuirii prin relația cu Scripturile și cu liturghia Bisericii; (b) acceptarea predicației univoce (ființa sau existența devin un atribut calitativ identic pentru orice subiect logic al unei propoziții). Pace Yannaras, acest agnosticism nu are nimic de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a descrie discursul ce autohtonizează categorii fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul, îndeobște considerate universale. Inventarea (de către poeți, filozofi, etnografi etc. a) unui „specific național” esențialist este echivalentul radical, pe verticală, al geografiei simbolice, o spațializare orizontală a identității naționale. Pentru o aplicație a acestui model teoretic, vezi studiul meu „Romania and the Balkans. From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology”, Transit (versiunea online), februarie 2002, apărut
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]