293 matches
-
a poeziilor, în versuri de mică întindere decupate dintr-un discurs, oricum, deloc amplu îl diferențiază de asemenea pe autorul craiovean de congenerii săi care preferă, în marea lor majoritate, textul-fluviu, compozit și despletit. Ion Maria comprimă și încearcă să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast, fiecare "povestire" din acest cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
într-un inventar enorm de texte deja depozitate în memoria colectivă. Au rămas pe dinafară multe dintre poemele pe care - de aiurea - cititorul le știa. Ar fi fost nedrept ca un raționament similar să fi dictat alcătuirea unor asemenea ediții esențializate în cazurile lui Ioan Es. Pop și al Ilenei Mălăncioiu. Pentru că, independent de valoare (confirmată) sau de succesul la critică (real), Ileana Mălăncioiu trebuie, mai mult ca niciodată, citită. Și recitită. Anii în care priza ei la real - și nu
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
numai unii și-o pot permite... Revizuiri Pe ultima pagină a revistei Cultura (nr. 15/ 17 aprilie 2008), Cătălin Sturza publică, sub titlul explicit Criticii spoler-i, un incitant articol referitor la una dintre maniile publicistice ale anilor din urmă. Repovestirea esențializată în câteva fraze a unui întreg tăvălug de intrigi și de sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la "stricarea" plăcerii de lectură adevărate în favoarea unui snobism unanim al conversației ușoare. Cronicarul nu poate decât să fie, a vol d
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
și nu ar fi bine, / realitatea e încîntată să aibă probleme". Nu mai puțin poezia e un soi de mimetism ritualic al vieții și al morții, lipsit de patetism formal, fin ironic la prima vedere, însă în fapt intens participativ, esențializat printr-o disciplinare a emoției. Versurile sugerează un gen de cimitir al unor făpturi și voci iubite, acum greu perceptibile, stăpînit de un ritm "în care ne jucăm tot timpul / de-a moartea cuiva, și-acel cineva nu vrea să
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Tăcerea fotografiei care vorbește prin cuvînt. Două tipuri de căutare. Două ipostaze ale neliniștii. Imaginea și verbul îl exprimă complementar pe același creator. Spun ceva despre sensibilitatea lui, despre forța lui de a vedea ce noi doar privim, de a esențializa în trei versuri o stare, un sentiment, un amănunt pe care ni-l revelă. Expoziția lui Jules Cohn Botea este ea însăși o formă de călătorie în aflarea sinelui. Fotografiile extrem de variate îți prelungesc vibrațiile în sensul cuvîntului just, atent
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
decât sumbre, îl individualizează pe emitent și totodată îl plasează într-o rețea de corespondențe spirituale. Precum în cărțile de final ale lui Octavian Paler, sinuciderea e o temă literară, dar și un gest definitiv care, dimpotrivă, deliteraturizează viața, o esențializează. Exact când își dă ultima suflare, sinucigașul își rotunjește semantic existența, și-o încheie într-un mod irevocabil, pune un sigiliu de voință proprie. Spre deosebire de capătul celălalt, al nașterii, acesta al morții îi aparține. Și orice acțiune suicidară are motivația
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
tocmai, sublime, care s-au opus prin atitudine sau prin viziune fluxului vremurilor lor, este de admirat. Paradoxal, fără a-și fi sieși suficientă, ea ne trimite, fără ocolișuri, la volumele originare, la atitudinea primă, care nu se prea poate esențializa.
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
de o parte, fără a cădea în narativ, pictorul își poate desfășura nestingherit vocația epică, iar, pe de altă parte, fără a eșua în demonstrativ, își poate duce pînă la extrem cercetarea în spațiul limbajului, în special pe aceea stilistică. Esențializînd lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia. Ieșind din imaginarul și din
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
Gheorghe Grigurcu La o primă vedere avem impresia apartenenței lui Ilie Constantin la orientarea formal-clasicizantă, apolinica a liricii noastre. Opțiunea poetului e pentru ordinea unei expresii care esențializează, construită prin mijloacele calculate ale intelectului, stăpînita de abstracțiunea extatica a raporturilor pure, reflectînd în subsidiar "suferință proporțiilor". Pitorescul, ca și orice altă înfățișare a particularului mai mult ori mai puțin insubordonabil, nu-l atrag, "în jocul unghiurilor de materii
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
postdecembristă. Poate chiar cel mai lucid și - iarăși, poate - cel mai scandalos. De unde această stare de fapt? Din obișnuința gazetărească, îndelung rodată pe ficțiuni și pe eticisme, de a citi pe sărite sau - caz totuși fericit - printre rânduri. De a esențializa brutal și de a simplifica nepermis de mult. Așa se explică dosarul naționalist instrumentat în anii '90 de camarila extremistă a României Mari la adresa Politicelor, așa se explică filele aprige ale anchetei de pe poziții naiv postmoderne prin care Observatorul cultural
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o "extremală" opacitate. Deși venele poeziei lui Nichita Stănescu sunt străvezii, iar sângele său e alb, deși ajungem să vedem prin ea, o înțelegem tot mai puțin, mai
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
98). Filosofia de viață a Irinei Mavrodin e simplă și veche de când lumea. Carpe diem, cu multiplele sale variante literare, de la rubayatele lui Omar Khayyam, până la Ronsard. Poemele sale merg direct la idee, nu se încurcă în metafore, discursul este esențializat, eliptic, până la compoziția concentrată a aforsimului. Ele impresionează prin viziune și prin filosofia implicită, mai mult decât soluțiile poetice imaginate de autoare. Poemele din uimire/étonnement au o eleganță austeră, farmecul crepuscular al unei seri liniștite de vară la malul
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologică. Pe peron suntem noi. Figurația atât de săracă, scenografia esențializată la maximum devin, din posibile impedimente, atuuri ale cărții. Diluarea până la dispariție a "specificului" realist (un anumit peisaj dintr-o anumită regiune a unei țări aflate pe un meridian geografic, într-un moment istoric dat) contribuie la soliditatea construcției parabolice
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
zâmbet amar pe fata autoarei. O altă vârstă a creației anunță următorul ciclu, Poemul casei și alte pome. Eul poetic a ajuns la maturitate. Tonul a devenit cerebral, poezia conștientă de sine - lecția textualismului a fost bine învățată - totul este esențializat, versurile au rezonante apoftegmatice. Dilemele existențiale sunt dublate de frământări estetice, întrebările vizează acum și chestiuni ce țin de teoria limbajului uman sau de universul liric. Tăietura este mai fermă, versurile mai abstracte: "Silabele dimprejurul cuvântului/ Căutând/ Semnul de întrebare
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
noastre sau, de fapt, nu le poate percepe, de vreme ce timpul contemplației este altul decât cel al acțiunii și desfășurării. Gesturile noastre, ce sunt, în fapt, un șir de posturi discrete, atât de rapide pentru ochiul leneș al țestoasei, devin continue, esențializate la statuar sau punct. Tot așa cum noi nu suntem capabili să percepem unda. Ea trece pe lângă noi nu ca o senzație, ci ca o amintire, numai pentru că pretindem că știm atâtea despre ea. Unda se mișcă într-un timp cuantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a lumii nu a înțeles și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Plafonul se deplasa și el vertical, de nu-l mai poți cuprinde cu privirea, făcând loc rafturilor superioare ce creșteau faustic, exponențial. Aveam sentimentul că mă aflu în labirintul cărții lui Borges, acea bibliotecă infinită proiectată într-un spațiu simplificat, esențializat la dimensiunea verticală. Dar eu eram mai mult preocupată de gestul tânărului distins decât de această metamorfozare a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce au cunoscut miracole economice. Filosofia gândirii lui Juran în domeniul managementului calit...ții poate fi distilat... la distincția între „cele câteva elemente vitale” (the vital few) și mulțimea de elemente folositoare (the many useful). Altfel spus, este necesar s... esențializ...m, s... stabilim priorit...ți, pentru ca astfel s... putem elabora o politic... eficace. De aici și importanța înțelegerii funcțion...rii organizațiilor, întrucat societatea este compus... din entit...ți organizaționale, care înseamn... p...rți componente, leg...turi între acestea, structur.... Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
veritabilă” și de a nu-și putea stăpâni un plâns bărbătesc. A privit lung În ochii copilului, căutând parcă urmele fizice și asemănările cu mama sa, și În timp ce gândurile sale se răvășeau pe Întinderile de timp și spațiu ale Cățăleștilor, esențializând momente ale unor trăiri irepetabile În doar o singură viață, iar În urechi Îi răsunau cele mai frumoase vorbe de dragoste pe care le auzise vreodată, ajuns Într-un punct din care subconștientul prelua conducerea comportamentului său, ridică privirea de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
principiul său, în virtutea fundamentelor sale ontologice ultime. Și acesta este motivul pentru care ea ignoră și va ignora mereu ceea ce, încercându-se pe sine și auto-afectându-se în imanența radicală a afectivității sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși ca viață. În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește în ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a Absolutului, subiectivitatea vieții se istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții înseși pe care aceasta este în măsură să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la lume în mondenitatea sa), că nu există nimic altceva decât ființa exterioară, decât adevărul, este această exterioritate ca atare, adică, din perspectiva și în limbajul savantului, "obiectivitatea". Așadar, dacă viața este auto-afectarea originară care ignoră Ek-staza, dacă ea se esențializează ca o interioritate radicală în care, ajungând la toate punctele ființei sale, ea se simte și se încearcă pe sine fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele științei care nu cunoaște decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imposibil de tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității, se esențializează ca Monadă și ca Individ. Deoarece adevărul originar și singurul care contează cel care, fiindu-și sieși propriul criteriu și spunând el însuși ce este, se lipsește de orice "interpretare" și, a fortiori, de orice discuție nu se istorializează decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care se propune reflecției noastre. Căci, pe această plajă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]