16,546 matches
-
Ț. Mann - Paiațele), este posibil sa susții refugiații pe de o parte și să-ți exprimi propriile nevoi, iar pe de altă parte să înțelegi noul context cultural și lingvistic în care aceștia intra. Literatura este tema fundamentală și a eseului lui G. Puka. Autorul ne conduce în mediul politico-literar: constituirea figurii disidentului în regimurile comuniste din estul european. În mod precis, Puka analizează cazul scriitorului albanez I.Kadare. Autorul, prin examinarea lucrărilor și interviurilor scriitorului albanez, evidențiază ambiguitatea și dificultatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl instaurează cu mecanismul psihologic al autocenzurării, o problemă pe care, într-o măsură diferită, toți scriitorii trebuie s-o înfrunte în relația dintre artă și puterea politică. Argumentul cel mai strict politic este acela tratat de I. Scarcelli în eseul Revenirea granițelor: o criză a identității (sau creșterea) principiilor democratice, care analizează legătură existența dintre granița și ostilitate. Cea din urmă pe care Europa consideră că a depășit-o întrutotul, în vreme ce, astăzi, reapare cu o neobișnuită violență, ca urmare a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
odată cu încheierea Războiului Rece, distincțiile de natură ideologică, economică sau politică vor avea un rol din ce in ce mai marginal, fiind înlocuite de asemănările și deosebirile culturale, în cadrul articolelor ce ne introduc a doua parte a numărului se observă existența temei clivajului. Dacă eseul lui Scarcelli deschide seria argumentelor politice, Gheorghe Ciascai, inițiază seria argumentelor de tip politic și geopolitic. Studiul sau ce este axat pe strategiile ce au avut ca scop umplerea vidului de securitate datorate imploziei URSS. Exprimată într-un spațiu geografic
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de muncă etc și în același timp am terminat o facultate și un master cu note de pește 9. sigur a fost greu și orele alea nedormite se simt și azi. vreau să cred că aveai de făcut mai degrabă ‘eseuri’ decât ‘referate’. cât despre nopțile astea albe-ingramadite-rasturnate haotic, cu foi și cărți răvășite, nu pot spune decât că au farmecul lor. Țin minte și acum ultimul examen din facultate la criminalistică,eram fericită că termin dar în același timp îmi
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
eram fericită că termin dar în același timp îmi părea rău că n-o să mai fiu studentă! Așa că enjoy cât mai poți!Bafta! Îmi place foarte tare titlul. @voroncas, si eu aș fi vrut să cred că erau mai degrabă “eseuri”, dar, cu o singură și notabilă excepție, anul trecut am avut de scris doar referate. iar în sesiunea asta, lucrurile stau la fel. teddy bears and toy crocodiles?! awww...that’s șo sweet :)) Țțțțțțțț. Prea artistic. Și prea comod. Nu
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
licență! (care, în cazul ăsta, nici nu prea contează cum e obținută, întrucat pentru tine e doar un mijloc să ajungi unde ținteai de fapt.) - cât despre ‘referate’... insist - acolo unde e cazul, vezi ‘umanioare’, cu precădere - să le numim ‘eseuri’, ‘studii’ (eventual); adică alea pentru care trudești cu nasu’ în cărți și-n biblioteci, te informezi, cercetezi, selectezi, digeri, analizezi, asociezi, gândești, creezi sau inovezi c-o perspectiva etc. (ce ziceai și tu, de altfel.) @Andreea Cred că știm cu toții
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
c-o perspectiva etc. (ce ziceai și tu, de altfel.) @Andreea Cred că știm cu toții ce înseamnă un referat, ce efort implică și ce gen de satisfacții aduce. L-am huiduit doar cu gândul la libertatea facilitata de așa-numitul eseu; studiul construiește un edificiu ce poate susține, sau sufocă creativitatea. canapeaua e ikea? My granny îmi povestea că la cursul de istoria artei ținut la litere George Oprescu își lectură prorpiul curs cuvânt cu cuvânt. (Amfiteatrul era totuși plin pentru că
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
You are missing the whole point ? Constantin Noica observa că lumea modernă este esențialmente adverbiala. Progresul reprezentărilor despre realitate, pentru noi, inseamna construirea câtor mai multe locuțiuni adverbiale în limba română. Matematicianul Solomon Marcus ne atrăgea atenția într - un extins eseu în limba română că însăși definiția limitei cu epsilon nu-i decât o locuțiune adverbiala. La Universitatea din Cluj, pe vremea comunismului, unii profesori își alcătuiau cursurile magistrale că pe o lungă serie de locuțiuni adverbiale, fiecare durând strict două
Cosmin Alexandru, Esq. by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82861_a_84186]
-
Culcer demonstrează ostensiv, în cartea Serii și grupuri, ca bună parte din literatura este serializata în locuțiuni adverbiale. Bine, acum înțeleg și eu ca pentru universitarul român din America este necesar să fie politicește corect și să predice că un eseu despre Irak sau bandă Gază trebuie să se limiteze strict la șase cuvinte. “Șase” înseamnă, pe românește, “Fii vigilent, dușmanul pândește!” O zi bună, bre, widgetul cu tehnocrați e la mișto. cînd apeși pe el apare asta: Sorry! We have
Cosmin Alexandru, Esq. by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82861_a_84186]
-
onestitate), a pretențiilor de accesibilitate a teatrului, a teatrului bulevardier primar (și nu primitiv, ține să precizeze) și, în primul rînd, împotriva ideologizării artei, a transformării teatrului în instrument sociologic. "Avangarda înseamnă libertate", spune Ionescu în primul din cele două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un loc nu foarte propice libertății în felul în care o înțelegea Ionescu. Note și contranote e o carte extrem de interesantă nu doar pentru exegeții dramaturgului, dar și pentru dezbaterea de idei din
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
partid și, finalmente, să ai un singur drept civic - acela de a spune necondiționat da. Lipsa de libertate este unul metafizic, unul absolut". Căci totalitarismul a sugrumat libertatea sub ambele ei înfățișări principale, specificate de către filosoful american Isaiah Berlin, în eseul intitulat Două concepții despre libertate, și anume "libertatea negativă", cea de-a se exprima, de pildă, fără cenzură, și "libertatea pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
la acea dată, nu era capabil să pună pe masă nici o lucrarea științifică. încercând să mă informez, pe internet, asupra carierei sale științifice, am constatat că prima sa carte apare în 1991 și era - se putea altfel?! - o culegere de eseuri despre "viața și epoca" lui Dracula. N-am avut în mână volumul, dar după descrierea bibliografică, rezultă că dl.Treptow nu e autorul propriu-zis al cărții, ci doar editorul ei. Volumul cu pricina a apărut la editura Boulder, Colorado, o
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
L'Oublie/ Uitarea, după un scenariu purtînd semnătura lui George Banu. "Brusc, n-am mai simțit nevoia să acumulez și am inceput sa tînjesc după uitare. A uita - nu aveam nici o îndoială - era, prin urmare, decizia mea". Așa începe un eseu în fărîme despre uitare, o lungă zbatere, dar și o liniștitoare odihnă pe tărîmul ei, un exercitiu filosofic, dar și înduioșător de cald, de uman, pe care George Banu îl face cu sine și cu propriul trecut. Pagina a doua
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
o achiziție mai mult decat satisfăcătoare. Ediția nu doar "da" bine, ci îi este perfect adecvată acestei scriitoare consacrate care merită din plin un rezumat al carierei amplasat pe a doua coperta, precum și o prezentare grafică de excepție. Culegerea de eseuri Arahne și pânză (eseuri separate în două mari capitole, Dioptrii și Lentile de contact) conține o multitudine de oferte și, în consecință, are un grad de accesibilitate care ar mulțumi orice adept al postmodernismului. Din acest punct de vedere, cartea
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
decat satisfăcătoare. Ediția nu doar "da" bine, ci îi este perfect adecvată acestei scriitoare consacrate care merită din plin un rezumat al carierei amplasat pe a doua coperta, precum și o prezentare grafică de excepție. Culegerea de eseuri Arahne și pânză (eseuri separate în două mari capitole, Dioptrii și Lentile de contact) conține o multitudine de oferte și, în consecință, are un grad de accesibilitate care ar mulțumi orice adept al postmodernismului. Din acest punct de vedere, cartea constituie un manual de
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
o expune. Această observație se aplică în special celor trei ese-uri strânse sub titlul Masculin/ Feminin. Arhetipul războinicei e explorat detaliat în manifestările sale mitologico - literare, fără a lipsi o tentă de critică psihanalitica. Singurele obiecții privind acest grupaj de eseuri ar fi că autoarea "derapează narativ" uneori și schițează analogii fără a le preciza rolul în derularea demersului critic. O obstinație - tot de factură pedagogica - de a recontextualiza evenimente ale istoriei culturii, marchează primul eseu (Istoria unei întâlniri: C.G. Jung
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
obiecții privind acest grupaj de eseuri ar fi că autoarea "derapează narativ" uneori și schițează analogii fără a le preciza rolul în derularea demersului critic. O obstinație - tot de factură pedagogica - de a recontextualiza evenimente ale istoriei culturii, marchează primul eseu (Istoria unei întâlniri: C.G. Jung - K. Kerényi), iar efortul de a populariza, intenția de a face cunoscuți publicului mai larg scriitori că Konrad György sau Danilo Ki se manifestă în câteva dintre ultimele eseuri. Tot în perimetrul acestei fațete a
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
evenimente ale istoriei culturii, marchează primul eseu (Istoria unei întâlniri: C.G. Jung - K. Kerényi), iar efortul de a populariza, intenția de a face cunoscuți publicului mai larg scriitori că Konrad György sau Danilo Ki se manifestă în câteva dintre ultimele eseuri. Tot în perimetrul acestei fațete a cărții se incadreza eseurile dedicate dandysmului ori lui Cantemir, subiecte mai vechi de cercetare ale autoarei. Cele mai consistente pagini sunt însă dedicate lui Roland Barthes (De trei ori Barthes): pe lângă o examinare la
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
C.G. Jung - K. Kerényi), iar efortul de a populariza, intenția de a face cunoscuți publicului mai larg scriitori că Konrad György sau Danilo Ki se manifestă în câteva dintre ultimele eseuri. Tot în perimetrul acestei fațete a cărții se incadreza eseurile dedicate dandysmului ori lui Cantemir, subiecte mai vechi de cercetare ale autoarei. Cele mai consistente pagini sunt însă dedicate lui Roland Barthes (De trei ori Barthes): pe lângă o examinare la lupă a etapelor scriiturii parcurse de acesta, se află un
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
texte "științifice", subiectul îndrăgostit se simte solidar, în mod ciudat, cu orice scriere al carei principiu e că Subiectul nu este decât un efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul intitulat Speculum șochează cititorul printr-o abordare de un ludic neașteptat; Paragrafe despre nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab Hassan, dar și de structură palimpsest a lui Imre Toth. Jocul
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
între corpurile lui Kafka (cel real și cel scris), inventarul de osteni literări, analiza eufoniei "Gilberte - Albertine" sunt doar câteva din subiectele cu care Adriana Babeți jonglează cu o grație remarcabilă în Lentile de contact. În concluzie, un volum de eseuri care reușește să surprindă constant, fără a dezamăgi.
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
poate face o analiză pertinenta a respectivului serviciu pornind de la aceste documente fără a le compară cu altele similare din arhive diferite? Andreea Nastase și Stejărel Olaru, în studiul "în perioada construirii socialismului, cadrele hotărăsc totul", recunosc că nu. Autorii eseurilor din volumul coordonat de Marius Oprea nici nu-și propun să ajungă prea departe: studiul lui Oprea, Partidul și Securitatea, e o prelungire a preocupărilor din Banalitatea răului, cel al lui Nicolae Videnie (De la autobiografie la ficțiune. Material suplimentar la
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
are grija permanentaă de a nu lăsa să se vadă hibele pe care le știe prea bine. Și acest lucru este cu atât mai evident cu cât spiritul critic al autoarei iese la iveală abia atunci când scrie despre autorii vechi. Eseurile despre Slavici, Filimon, Rebreanu, Sadoveanu, Camil sunt mult mai reușite. Este o diferență enormă în felul în care îi tratează pe acești autori. Dacă Lumea în două zile este unul dintre cele artistice romane ale noastre, Cartea de la Metopolis - un
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
Accidentul este o carte pedagogică, dezechilibrată prin încărcarea formulei, personajele lui Camil sunt de fapt niște idei, iar Donna Alba este o bagatelă de roman etc. Am scos din context aceste exemple negative fără a lăsa să se înțeleagă că eseurile Mariei-Luiza Cristescu sunt numai atât. Nu. Pertinente printr-o analiză obiectivă, netributară sentimental, abia aici autoarea e capabilă să vadă numeroasele aspecte ale problemei. Iar unele formulări sunt chiar memorabile. Câte lucruri am afla dacă s-ar putea discuta despre
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
aspecte ale problemei. Iar unele formulări sunt chiar memorabile. Câte lucruri am afla dacă s-ar putea discuta despre literatură cu detașare, fără a se supraveghea și cenzura îndoielile care pot deranja! Maria-Luiza Cristescu - Politici ale romanului românesc contemporan, colecția Eseuri/Critică, Editura Cartea Românească, București, 246 pag.
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]