881 matches
-
au decăzut, în sensul că au căzut de la fața lui Dumnezeu, repetând aventura nesăbuită a îngerilor răzvrătiți. Conflictul cu divinitatea se înăsprește. De altfel, oamenii vor ajunge la o confruntare directă cu Dumnezeu în viitorul foarte apropiat 135. Această confruntare eshatologică va pune capăt lumii vechi, instaurând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de-a lungul viziunii majore (8,2-22,5). Bornkamm însă a fost primul care a demonstrat cu minuțiozitate că în capitolele 8,2-14 și 15,1-20,5 se descriu de două ori (în moduri și cu sensuri diferite) aceleași evenimente eshatologice. Cititorul interesat poate verifica pe text această teorie. Eu mă voi rezuma să o desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe text această teorie. Eu mă voi rezuma să o desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20: primul set de viziuni eshatologice; - Capitolele 15,1-20,5: al doilea set de viziuni eshatologice. Este vorba despre cele trei serii de câte șapte urgii. În corpusul respectiv există însă și elemente „alogene”, „adăugiri”, cum le numește Bornkamm, al căror rost ar fi acela de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20: primul set de viziuni eshatologice; - Capitolele 15,1-20,5: al doilea set de viziuni eshatologice. Este vorba despre cele trei serii de câte șapte urgii. În corpusul respectiv există însă și elemente „alogene”, „adăugiri”, cum le numește Bornkamm, al căror rost ar fi acela de a exemplifica în chip concret expunerea sistematică și generală conținută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trei serii de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim două mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar (8,2-14,20); într-o formă finală și completă (15,1-22,5). Sumara descriere din 6,1-8,1 trebuie înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului și în bucuria Împărăției - această
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
receptarea Harului Divin!... 6. - Este lumea bisericească contemporană suficient de conștientă de valoarea și supremația acestei Sfinte Taine, care nu abordează o simplă practică liturgică ci pe ea se sprijină, de fapt, toată viața noastră eclesiologică, soteriologică și, îndeosebi, cea eshatologică?!... - Este deplin corigentă din păcate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism și de la Α la Ω!... 7. - Avem noi, astăzi, bine structurată și articulată o teologie a Sfintelor Taine și, în special, a Sfintei Liturghii?!... - Din nefericire lipsește
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul rodește, un areal de determinare a Logosului în Creație. Ele caracterizează conduita umană, în perspectiva devenirii acesteia, ca proces de obârșie ontologică și cu finalitate eshatologică, insuflând modele de raportare a omului față de Logos. Sunt caracteristici determinante ale existenței umanității: slăbiciunea trupească - vindecarea slăbănogului (prima cuvântare - Cuvântare la Duminica a VI-a după Rusalii și a II-a după Paști - Vindecarea slăbănogului din Capernaum), bunăstarea în raport cu
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
noi..., și va fi un cer nou și un pământ nou", zice Mântuitorul. “Mântuitorul a refăcut chipul divin din om, lepădând în mormânt, în dimineața Învierii, trăsătura pătimitoare. Din momentul morții și a Învierii Domnului, istoria omenirii intră în perioada eshatologică, iar Împărăția, aflată deocamdată în transcendent, tinde să înglobeze treptat toată creația. În Hristos cel înviat începe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descoperă decât prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfințeniei”, ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Învierea
HRISTOS A ÎNVIAT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383550_a_384879]
-
universalul și particularul într-o sinteză a coborârii iubitoare și mântuitoare a lui Dumnezeu la om și o urcare iubitoare și mântuitoare a omului la Dumnezeu prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Desigur nu lipsește din ansamblul arhitectural nici dimensiunea eshatologică a creației reprezentată de cele opt turle ca simbol al zilei a opta. În interiorul Catedralei ca spațiu sacru, oamenii nu numai vor privi estetica plină de semnificații teologice, duhovnicești și culturale, ci se vor ruga, se vor angaja într-un
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
care începe cu binecuvântarea din Biserică și se desăvârșește în Împărăția lui Dumnezeu. A găsi rostul fiecărei familii într-o comunitate înseamnă împlinirea sufletească a fiecăreia în parte, afirmarea și conștientizarea rolului social pe care îl au și împlinirea lor eshatologică. Responsabilitatea cea mai mare a preotului în problema familiei stă în a explica fiecărui cuplu de tineri în parte importanța Tainei Nunții sau a Căsătoriei. Atenția lui trebuie să fie îndreptată în special asupra a ceea ce se prezintă în mod
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului. Semnificația Rusaliilor creștine mai cuprinde următoarele aspecte: revărsarea eshatologică a Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea sa din Fapte 2), încununarea Paștelui lui Hristos prin revărsarea Duhului asupra apostolilor, adunarea comunității mesianice potrivit profețiilor, deschiderea Bisericii către toate popoarele, începutul propovăduirii în întreaga lume
SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364033_a_365362]
-
Fiului în sânurile Tatălui cu firea umană asumată, trecută prin moarte și înviere, îndumnezeită prin harul dumnezeiesc, a avut loc în același timp cu Învierea din morți, când trupul transfigurat de puterea Duhului Sfânt a trecut la o nouă condiție eshatologică, plin fiind de slava dumnezeirii. Potrivit acestei interpretări teologice corecte, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca așază în Evanghelia sa Învierea și Înălțarea în aceeași zi. În cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Luca spune că Domnul nostru Iisus Hristos s-a înălțat
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
patruzeci de zile", spune că Domnul nostru Iisus Hristos Înviat se arată lumii nu atât cu asemănarea trupească, ci prin puterea Sa, pentru ca să se vădească tuturor slava și măreția Sa dumnezeiască. Mântuitorul Iisus Hristos Înviat este același cu Iisus Hristos eshatologic, Cel care va veni la sfârșitul veacurilor, plin de putere și de slavă, de aceea icoana Înălțării la cer este identică cu icoana celei de-a doua veniri: "Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
capitol, după câteva precizări terminologice, părintele profesor Constantin Voicu face o paralelă între Botezul lui Ioan Botezătorul și Botezul lui Iisus în Iordan, cu trimitere la Botezul în Biserica primară. Botezul lui Ioan se individualizează prin caracterul său unic și eshatologic, iar Botezul Mântuitorului constituie fundamentul Botezului practicat de către Biserică prin păstrarea tuturor elementelor sale caracteristice și în ritualul practicat de către primii creștini: botezul cu apă pentru iertarea păcatelor în așteptarea Împărăției, darul Duhului Sfânt și proclamarea unei filiații a credinciosului
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
baptismal trebuie unit cu efortul uman, în scopul realizării propriei desăvârșiri. Botezul este începutul, iar conlucrarea cu harul primit ține de fiecare dintre noi” (p. 242). Toată această incursiune în patristica ortodoxă are darul de ne revela dimensiunile cosmice și eshatologice ale Botezului în perspectiva Sfinților Părinți și totodată ne conștientizează asupra păstrării elementelor esențiale rânduielii liturgice ale acestei Taine de-a lungul timpului. (Depășirea periodizării „clasice” a patristicii la primele opt secole în expunere este dovada faptului că lucrarea Duhului
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creștină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului și în bucuria Împărăției (Pr.
SEMNAL PUBLICISTIC SI EDITORIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360757_a_362086]
-
că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Biserica, așadar, este locul unde veșnicia încorporează timpul acestui veac. Rolul ei nu este acela de a înveșnici istoria, ci de a o sfinți. Misiunea ei este eshatologică, și anume aceea de a-l răscumpăra pe om pentru veșnicie, de a-l desprinde pe el de această lume, în vederea obținerii adevăratei sale cetățenii - Împărăția Cerurilor - care nu este în și din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, ea nu
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
care a întemeiat-o cu “însuși scump sângele Său” a rămas în istorie pentru a-l răscumpăra pe om pentru supraistorie. Biserica nu ignoră, nu refuză și nu respinge istoria, ci și-o asumă, fiindcă misiunea ei este nu numai eshatologică ci și istorică - căci omul trăiește în istorie, într-un timp și spațiu circumscris, istoric și geografic. Este taină, simbol și mod al prezenței lui Dumnezeu în lume, dar ea este și fenomen social, act și fapt istoric. Biserica nu
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
în organizație politico - socială. În altă ordine de idei, Biserica este în lume. Mădularele sale sunt membrii societății. Raportul Bisericii cu societatea este esențială, fundamentală. Ea trebuie să-și exercite rolul spiritual și soteriologic nu doar răspunzând problemelor axiologice și eshatologice ale omului contemporan îndeosebi, ci și îngrijându-se cu orice preț de protejarea și promovarea demnitatății tuturor persoanelor umane precum și coeziunea societății. Prin aceasta nu trebuie să înțelegem că Biserica se substituie Statului în relația acestuia cu societatea și nici nu
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
Hristos. De cealaltă parte, Biserica este pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup, este realitatea constituita în puntea de legătură între Dumnezeu și lume, este mediul de epectază a lumii în ansamblul ei către destinul ei final, către rațiunea ei eshatologică. Asupra lumii acționează însă și societatea umană, căci trebuie să facem această distincție între lume ca loc teologic, loc, spațiu în care fiecare lucru, fiecare realitate fizică are locul ei bine stabilit, locul ei în care și din care își
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
Hristos. De cealaltă parte, Biserica este pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup, este realitatea constituita în puntea de legătură între Dumnezeu și lume, este mediul de epectază a lumii în ansamblul ei către destinul ei final, către rațiunea ei eshatologică. Asupra lumii acționează însă și societatea umană, căci trebuie să facem această distincție între lume ca loc teologic, loc, spațiu în care fiecare lucru, fiecare realitate fizică are locul ei bine stabilit, locul ei în care și din care își
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
ci și una eternă, perenă, veșnică. Totuși, viața veșnică sau mântuirea depinde de faptele noastre săvârșite în istorie, în raport cu semenii noștri. De aceea, libertatea în acțiune are nu numai o consecință terestră sau socială, ci și una transcendentă, spirituală sau eshatologică cu scopul de a ne menține în această corabie duhovnicească, bisericească care ne poate duce la limanul veșniciei în Împărăția Cerurilor! ... În încheiere, vom susține că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
Sfântului Vasile are un caracter hristocentric. Ori această Pastorală nu este nimic mai mult decât exprimarea desăvârșirii vieții în Iisus Hristos. De aceea ea se însoțește de exprimările cele mai înalte ale dogmei hristologice, soteriologice și nu în ultimul rând eshatologice. Pastorala din Biserica veche avea ca misiune principală îndrumarea credincioșilor de către preotul - păstor spre desăvârșirea lor duhovnicească, prin urmarea lui Iisus Hristos, și potrivit exemplului viu al preotului-păstor, și salvării în Iisus Hristos . Pentru el îndrumarea credinciosului de către preotul-păstor spre
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]