132 matches
-
o schizoidie care nu există la Sebastian. Schizoidia este a noastră, a contemporanilor care nu se mai satură de criterioniști brilianți, abia vizibili în epocă, de problematici false, dacă nu ipocrite (vorbind despre comunism, vorbind despre fanatismul acelor intelectuali, reflex esopic prelungit după '89). Iordan Chimet strecoară un text fundamental (inedit), care nu este despre Sebastian, dar care aduce o corecție extrem de necesară discursurilor inflamate de atunci. Este vorba despre Adrian Marino (Două Românii ideologice). O gîndire iluminist-raționalistă își are rădăcini
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
destrămarea acestuia se pierde și cheia de lectură a celor mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
extrem de complexă, atît de complexă, încît cele două niveluri de lectură propuse de însuși autorul sînt, la urma urmei, insuficiente; asumîndu-mi inerentul risc, cred că poate fi citit chiar pe diagonală, apropiindu-l de ceea ce la noi se numește literatură esopică. Milorad Pavić, Peisaj pictat în ceai, Traducere din limba sîrbă de Mariana Ștefănescu, Tabel cronologic de Ioan Radin, Ed. Univers, Col. �A Treia Europă", București, 2000, 328 pag., 95.000 lei Povestiri fără final Bashevis-Singer scrie în idiș; cum spune
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
Stănescu, Sorescu, Dimov, Doinaș) pot fi apologeți ocazionali ai vinurilor, dar meritul de oficianți ai acestui cult le revine prozatorilor (Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu și Ion Băieșu). Ultimii doi ilustrează situații-limită: cel dintâi, prin ritualismul care acoperă esopic o exasperare; cel de-al doilea, prin priza la real care-i transformă scrisul într-un imens reportaj al vieții cotidiene din comunism. La final, constat că abia am reușit să ofer câteva mostre din sinteza epică a lui Răzvan
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
pe atât de nenumită/ mă aflam închis într-un OU/ deținut al Ordinului LANCEA UTOPIC?/ în numele unei/ DEZORDINI universale/ peste care DICTATOR era un vierme/ al cărui nume este foarte greu de/ pronunțat,/ ceva în genul ISZLMGMTCUSCEAUKI” (p. 28). Încărcătura esopică a ultimelor două silabe trebuie să fi sărit în ochi încă din 1981 (e drept că, din motive evidente, micul calambur n-ar fi putut fi explicitat public pe atunci). Ca și Budila-Express al lui Alexandru Mușina, acest poem e
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
de acolo și între timp distanța s-a micșorat fiind invers proporțională cu viteza, iar zona deversărilor a devenit sinonimă cu întreg teritoriul românesc, văzut nu de puțini ca un imens portavion în coasta pizmașului muscălesc. Merg pe varianta mesajului esopic fiindcă eu chiar cred în ideea că pe baza unor asemenea date eronate prin definiție, nu putem avea decât o percepție în consecință, dar și fiindcă s-a promulgat legea ce a completat și întărâtat ordonanța din 2002, prin care
INFLAȚIE NEGATIVĂ, CREȘTERE NESĂNĂTOASĂ, OPTIMISM INCURABIL [Corola-blog/BlogPost/92662_a_93954]
-
al comisiei care a investigat revoluția și teroriștii săi, dar dându-și seama că a omis unele amănunte a făcut și două filme. În care apar și agenturili, iar într-unul din ele și legendarul Marcel. Dar voalat și aluziv, esopic și metaforic. Și așa va rămâne. Nici securiștii învinovățiți acum de domnii Nahoi, Dinescu și Cotoi că o dau pe ideea complotului și loviturii de stat și trag spuza pe turta lor, susținând că ar fi avut rolul primadonei, nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
Hamlet, când fantoma tatălui avertizează: "Sminteala, când la cei de sus se-arată,/ Nu trebuie în voia ei lăsată", spectatorul se gândea, printr-un anacronism convenabil, la actualitatea smintelii lui Ceaușescu. Vorbim deci de literatură subversivă numai atunci când un text esopic e publicat și difuzat, dovedit ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și circulă clandestin, poate chiar în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că mesajul său este de la început
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
Se terminase ceremonia: Se terminase ceremonia, morții se întorceau/ Acasă pe străzile reci și pustii/ Se ascundeau cu grijă între cei patru pereți/ Și dintr-odată li se părea că sunt vii" etc. Alte teme sunt prezente în aceste forme esopice, inimaginabile în modalități mai directe: exportul general în Prea multe marfare, furia demolărilor în poemul Într-un alt timp, extinderea spaimei și imposibilitatea salvării în Arca lui Noe, amenințarea iernii cu lipsuri și frig în O toamnă frumoasă și lungă
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
toate zilele/ Iartă-ne nouă Frica." (Istoria se repetă) Extraordinara încheiere a lui N. Steinhardt, formulată într-un eseu din 1983, i se potrivește încă, sub toate conotațiile, Ilenei Mălăncioiu: "Impactul e aproape pugilistic." Crede cineva că - în buna tradiție esopică - criticul literar de la Rohia îl avea în gând pe Muhammad Ali?
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
1955 și reluat de autor chiar în fruntea volumului Stihuri noi (1946-1955), apărut în 1957. Că poemul trebuie citit printre rânduri o dovedește republicarea lui de către Virgil Ierunca în revista pariziană din exil "România muncitoare". El problematizează tocmai deschiderea limbajului esopic. Primul înțeles se referă la situația oricărei fabule, iar în acei ani Arghezi îl traducea pe Krîlov. Al doilea înțeles, cel subversiv, se referă la condiția exprimării cifrate sub dictatură: "Robul neputând, pe vremuri, să crâcnească, frânt în jug,/ Fără ca
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
carte, zdrențăros, urât și șchiop", cunoscutul și temutul Esop. Lectura dublă la care predispune e secretul lui: Bănuiala, în grecește, care încearcă să te prindă-i/ Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă". Sensul critic al limbajului esopic nu e fără rost, contribuind la slăbirea dictaturii prin sfidarea ei în efigie: "Vezi că mintea și gândirea, fie veacul cât de prost,/ Au avut întotdeauna,-n lume, cât de cât un rost,/ Căci ca pila, amândouă rod și lanțurile
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
că limba (graiul) poate deopotrivă să rostească elogiul ("Ea mângâie,/ Farmec dă și mulțumire, proslăvește și tămâie") sau să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus, disidența, capabilă să ofere o alternativă, un răspuns contra-ofensiv. Literatura, un câmp estetic prin
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului nouă, romanul lui Matei Vișniec reclamă fundamental altceva decât un text esopic. Posibilele (și, în cele din urmă, destul de plauzibilele) șopârle sunt puține și - forțând exprimarea - descărnate. Nu atât existente în pagină, ele sunt introduse retrospectiv de cititorul de azi mai mult, cred eu, pentru varietatea ecosistemului. A lega prea mult Cafeneaua
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
în care sper că veți asimila recenta experiență personală în compania președintelui, precum și preconizatul succes internațional în urma deplasării la Viena. Al dumneavoastră Editor." (pag. 129) Puțină imaginație, puțină priză la real, puțină asumare a riscurilor, puțină sfidare a malignului comportament esopic, puțină intuiție sociologică ar fi putut transforma Salata orientală... măcar într-un reușit roman al provinciei intelectuale. Succesul local al Derapajului lui Ion Manolescu pregătise - în trecere - terenul pentru genul acesta de texte goliardice dezinvolte. Înmulțirea imprevizibilă a universităților și
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
Durand, Corin Braga- a ceea ce, în deceniul dejist, supraeul social politic respinsese, ci ea este mai degrabă ,,o întoarcere la mit", adică la o modalitate prin care se pot pune în discuție spații tabuizate ale regimului politic totalitar. Această formulă esopică bazată pe operația de selectare a unor mituri, care sunt metabolizate, și apoi restituite metamorfozate cititorului, simplifică relația cu instituția cenzurii, dar și tentativa de exprimare a dezacordului față de contextul politic. Preluând teoria lui Virgil Nemoianu, Monica Spiridon, observă faptul
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
Analiza romanelor nu se poate așadar face decât în funcție de orizontul politic în care au fost scrise, chiar dacă, odată cu modificarea contextului, unele înțelesuri își dovedesc vremelnicia. Nu trebuie însă uitat faptul că mitul nu este în aceste cărți doar o strategie esopică, subversivă sau defensivă, ci și o structură complexă, romanul mitic presupunând, fie reciclarea unor motive mitice consacrate, resuscitarea unei lumi mitice prin anumite tipuri de situații/ personaje, printr-o anumită configurație a timpului și spațiului, printr-o anumită fizionomie a
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
de elecție al lui Dionisie Ecleziarhul, sau, mai tîrziu, al evocărilor lui Ion Ghica. În fine, mai aproape de noi, "cronică scandaloasa" a acestei domnii de pomina avea să furnizeze fundalul istoriei picarești a Calpuzanilor, românul "istoric" (în fapt o narațiune esopica) al lui Silviu Angelescu. Cunoscut pentru studiile sale etnografice, autorul - puțin bănuit de apetiturile ficțiunii - se înscrie în seria literaturii de underground a ultimei etape a dictaturii comuniste. Reeditat azi (nouă ediție, augmentată cu pasajele cenzurate a fost lansată la
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
ezit s-o numesc "mitologică". Am văzut, vă asigur, multe feluri de nopți. Am văzut cerul, noaptea, pe munte, când ai senzația că poți să atingi stelele cu mâna. Am văzut ceruri de noapte la mare, când foșnetul valurilor devine esopic și poți să-l compari cu bolboroselile Pythiei la Delfi. Am văzut cerul pe Seaca, noaptea, când mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
în perioadele de foamete ale anilor '80. Amîndoi tinerii sunt stingheri, dar mai ales Otilia, a cărei enigmă nu poate fi comunicată sacerdoților adevărului, care fac apologia bărbăției și a călirii oțelului. Nu Ceaușescu este ținta regizorului, pomenit en passant, esopic, ci mentalitatea unei lumi în care am trăit ani buni, rigiditatea, nonsensul ei, falsele valori și completa izolare și dezolare, prostia funciară a omului nou, fie el medic sau muncitor pe șantier. Granițele între unii și alții sunt atît de
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
pe care nici nu ni-l asumăm, nici nu-l putem respinge. Compus ca o replică adresată Cetitorului (adică Cenzorului din epoca comunistă), textul are gravitatea și patetismul autentic al unui discurs politic asumat: Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așternea pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofice. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
după ce piesa a fost prezentată pe o scenă de teatru (începând din 1957, ea se află permanent pe afișul teatrului parizian Huchette). }inând cont de toate aceste detalii preferința autoarei pentru acest tip de literatură ("roman realist, ascuns în limbaj esopic", scrie Ioana Pârvulescu) nu surprinde, iar refuzul editorilor de la Denoël de a publica romanul poate fi și el înțeles. Romanul propriu-zis se înscrie pe linia Jarry (din Ubu Roi, firește), Orwell, Ionesco. Este un soi de utopie negativă, cu aluzie
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]