67 matches
-
Ea spune ceva, dă semne că m-ar cunoaște, până la urmă se supără, fiindcă eu rămăsesem paralizat cu mâna pe butonul care ar fi trebuit să schimbe culoarea semaforului pentru traversare. Abia când ea s-a îndepărtat, pășind ușor în espadrile, mișcarea de aer mi-a adus mirosul ei de creme de plajă. În visele mele, marea pe care pot să mă abandonez făcând pluta pe spate de la o oră în sus e liniștită, să zicem ca Egeea în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul birtului, un roșcovan ca la vreo patruzeci și... de ani, burtos și jovial, în maieu alb de culturist, în șort și în espadrile, se ridică greoi de la masa de pe prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându-și victorios ciotul degetului mare, scrâncioiat, al mâinii drepte, brandul lui (ultima falangă fiind pierdută, în mod violent, după primirea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și-atâta tot. ― Da. (Inginerul nu insistă și se răsuci spre căpitan, în continuare gânditor.) Înainte de a arunca ancora ar trebui, poate, să revenim asupra chestiunii beneficiului, nu credeți? Făcând dovada unui entuziasm cam șubred, Brett supralicită: ― Da. Încălțându-și espadrilele, Parker își continua bomneala. ― Brett și cu mine credem că merităm o împărțire mai echitabilă. O primă completă pentru misiunea noastră dusă la bun sfârșit, plus salariul și partea de beneficiu. Știa că personalul sălii mașinilor nu-și pierduse spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
batjocură. O mînă îl prinse brațul și o voce îi spuse: — Vino-ți în fire. — Stăpînește-te, zise Lanark deschizînd ochii. Văzu un ins micuț, slab, tînăr, după toate aparențele, cu părul tuns marinărește, îmbrăcat într-un tricou negru, pantaloni și espadrile. — Stînjenești lumea. Știu de ce-ai nevoie. Vino cu mine. — Gîndește-te puțin. Vocea îi părea familiară. Lanark se uită mai de aproape și văzu niște cute la colțurile ochilor și gurii care indicau că această față moale, palidă și ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care o cunoșteam de opt zile. Jennifer era singura femeie pe care am abordat-o vreodată pe stradă. Eram Într-o cafenea de pe Champs-Élysées după ce vizionasem un film la spectacolul de la miezul nopții, iar ea intrase, cu picioarele goale În espadrile, purtînd un mantou vechi de blană cam tocit, o pereche de blugi și una din acele cămăși de mătase despre care am aflat mai tîrziu că erau singura ei cochetărie. CÎnd a ieșit din cafenea, m-am uitat pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama mea. Iris. — Samantha. Bine ai venit. Iris ridică privirea și o văd cum mă măsoară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
La ce oră vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stau sub jet treizeci de secunde. După care îmi iau o pereche de bikini, o pereche de blugi curați și un top sobru cu mâneci lungi. Îmi dau chiar și cu puțin ruj. După care îmi trag o pereche de espadrile, cobor scările și ies în grădină. În acest moment, Nathaniel și Geigerii tocmai se întorc spre casă. Tocurile lui Trish se afundă în iarba peluzei și atât ea, cât și Eddie, par tufliți de căldură și ofuscați. Bună ziua, le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luăm câte o gură fiecare și ne așezăm printre plantele cu frunze mari, vreau să-ți spun ceva, Samantha. Vom avea un musafir. Aha, zic, făcând eforturi să nu zâmbesc. Nathaniel stă lângă mine și încearcă să-mi dea jos espadrila cu piciorul pe sub măsuța de cafea. — Nepoata mea o să vină mâine să stea la noi câteva săptămâni. Vine ca să aibă parte de puțină liniște și relaxare la țară. Are de lucru și e foarte important să nu fie deranjată, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu bricheta ei Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă gâdilă pe talpă, dar nu sunt în stare să-i răspund decât cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea, o văd pe Iris intrând pe poartă și uitându-se la ziariști curioasă. — Uite ! Îi zic repede lui Nathaniel. Mama ta. O salut pe Iris cu o fluturare a mâinii. E îmbrăcată cu pantaloni de doc trei sferturi, are espadrile și cozile împletite prinse în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apetisantă, să calci în călcâie oricare sacoșă de piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a regulilor Pieței Unice, a fost redactată o Carte Albă ce conține măsurile prin care să se facă față situațiilor previzibile. Să presupunem, de exemplu, că CEE negociază un acord cu China, care-i permite acesteia din urmă să exporte espadrile fără taxe vamale. Dar și în Țara Bascilor se produc espadrile, și atunci se prevăd măsuri care să nu afecteze regiunea respectivă. O situație similară s-a ivit în legătură cu importul de mașini japoneze. Se prevăd măsuri pentru ca acest import să
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
conține măsurile prin care să se facă față situațiilor previzibile. Să presupunem, de exemplu, că CEE negociază un acord cu China, care-i permite acesteia din urmă să exporte espadrile fără taxe vamale. Dar și în Țara Bascilor se produc espadrile, și atunci se prevăd măsuri care să nu afecteze regiunea respectivă. O situație similară s-a ivit în legătură cu importul de mașini japoneze. Se prevăd măsuri pentru ca acest import să nu afecteze în mod negativ producția franceză sau germană de mașini
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
uscat, ars. Îi apucase iar brațul mătăsos, mai sus de cot. Plimba palma încet, încet. Văzu nasul, gura, bărbia de burete, dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fie băgat În chestia asta. Era pur și simplu imposibil. Cu adrenalina la maximum, stinse lumina și deschise ușa care dădea În coridor. Din moment ce se uita În pământ, primul lucru pe care l-a văzut a fost pantofii de femeie: espadrile negre frumoase cu toc foarte mic. Întregul corp al lui Ruby Îngheță pe loc. Ochii i se Îndreptară spre fața femeii. —Jill! Ce Dumnezeu cauți aici? După expresia uimită pe care o avea pe față, Jill era la fel de șocată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri și boschete, lizierele de pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
telefonul să sune puțin, decît să răspundă imediat. Dar sunetul apelului continuă. Poate că Julia era jos, În bucătărie, sau cu un etaj mai jos, la baie. Helen o văzu alergînd pe treptele Înguste pînă la biroul ei, Încălțată În espadrilele pe care le purta pe post de papuci; o văzu Îndesînd la loc o buclă rebelă care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna. Poate că Julia se decisese să nu răspundă. Helen știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou, un fragment de unghie lîngă coșul de hîrtii, o geană, pudră căzută de pe obrajii ei. Dacă aș auzi, Își zise Helen, că Julia a murit azi, aș veni aici, la fel ca acum, și toată mizeria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o raită. Șoferul opri mașina și mă atenționă: — Cinci minute, mademoiselle. Mai sunt patruzeci și cinci de minute de aici până la aeroport. Am sărit înapoi în mașină după aproximativ douăzeci și cinci de perechi de bikini, paisprezece saronguri și șase perechi de espadrile cu toc ortopedic - știți cum e vara în Hampton, e obligatoriu să-ți schimbi ținuta de piscină înainte de fiecare masă. Febra cumpărăturilor mi-a șters din minte umilința pe care am îndurat-o ieri noapte. Vreau să spun, prietenele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e obligatoriu să-ți schimbi ținuta de piscină înainte de fiecare masă. Febra cumpărăturilor mi-a șters din minte umilința pe care am îndurat-o ieri noapte. Vreau să spun, prietenele din New York or să moară de bucurie când vor vedea espadrilele pe care le-am cumpărat pentru ele. Întotdeauna am spus, dacă ești îndeajuns de norocoasă să ieși peste hotare în călătorii nemaipomenite, adu-le prietenelor cadouri drăguțe la întoarcere. Eram abia la mijlocul lui mai și erau câteva săptămâni până la weekendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]