502 matches
-
cu el a fost unul dintre gesturile mele cele mai inspirate.” Cum știm acum, când fenomenul se resoarbe, anii 1990-1993 au fost aceia ai adâncirii faliei sociale. Estimp, malurile nu s-au apropiat, între ele se solidifică mâlul corupției. Pentru estet, pentru insul politicește edificat, Jurnalul anilor 1990-1993 devine un memento, pentru tineri el se citește ca un roman de forță epică, în caruselul lui de personaje care se numesc Ionesco, Cioran, Goma, Țepeneag, proză, totodată de investigație a ethosului uman
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult ca personajele. Apar multe ceasuri fără a avea funcția de a marca timpul, care e precizat de intertitluri; altfel, conexiunea dintre
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
eminesciene Luceafărul (vezi pp. 184-193). Adesea polemice, textele din secțiunea Clipe agresează gîndirea comună și pot contraria cititorul (cartea lui Saramago, laureat al Premiului Nobel, este făcută praf, în vreme ce filmul lui Gibson, în fața căruia au strîmbat din nas mai toți esteții cinefili de la noi și de aiurea, este lăudat), dar argumentația eseistului este de fiecare dată impecabilă și nu știu cîți s-ar încumeta să o contrazică fără riscul de a deveni ridicoli. Cristian Bădiliță este un înțelept cu spirit justițiar
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
legea să nu-ți faci chip cioplit, dă la o parte orice posibilitate ca omul, - cum a făcut deseori - să se închine altor zei, închipuiți. Vițelul de aur, de pildă, trebuie să fi fost superb... Dumnezeu însă nu este un estet. Marele Stăpân, întâi că nu torelează niciodată nici cea mai slabă concurență... Din cauza legii drastice luată împotriva oricărei plastici, împotriva artei statuare, în definitiv, ca și picturale, inclusiv a portretului, văzut ca un fetiș, poporul ales nu a putut să
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
Născut la 23 iunie 1834 în casele părintești de la Curtea-Veche, moare în același București declarat a-i fi fost "în oroare", la 10 noiembrie 1895, în urma unei supradoze de morfină. Deși s-au scurs 170 de ani de la nașterea postpașoptistului estet, nuvelele sale istorice mai persistă prin listele de lecturi particulare ale elevilor, iar Pseudokinegetikos - după Tudor Vianu cel dintîi eseu din literatura română - își are teritoriul bine marcat printre reperele obligatorii ale oricărui filolog și nu numai. Însă candoarea luminoasă
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
să concentreze în această latură unele dintre cele mai puternice cîmpuri de forță magnetică ale spiritului său mediteranean. Felul în care descrie trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
lucrează la proza lui SF, dar și un an al mileniului trei, în care e proiectată, mereu, saga erotică și utopia romantică. O lume în care "noțiunea de plăcere e fundamentală", cum zice producătorul francez, mare admirator al acestui cineast "estet" și funambul, care, pe de o parte, e "economic", pentru că îi place să lucreze în spații mici, intime, cu o echipă mică (un fel de mini-cinema de studio), dar, pe de altă parte, nu abandonează niciodată un decor, nefiind sigur
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Eugen Jebeleanu, în jocul său reversibil de la normalitate la anormalitate: " S-a plimbat, ușure, cu pași de cocor, cocostîrc și bărzoi prin smîrcuri, a înghițit broaște, șopîrle și șerpișori, fără să-i vie greață, și-a preumblat divina făptură de estet neronian și insensibil, cînd la Tokio, cînd la Paris, cînd la Roma și pe tot mapamondul. De cînd lira sa politică nu se mai poartă, a devenit un umanist absolut. I se rupe inima de moartea unei gîze". Iar Marin
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
e cu putință să afli ceva nou, nu e cu putință să spui o poveste nouă... zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
a se salva, și masca e tot mai ornamentală spre a deveni finalmente iluzie, tatăl își supune prezența unei conștiințe estetice care dă artificiului (și nu ornamentului) consistența lumii, ba chiar iluzia adevărului. Primul e un dandy, al doilea un estet. Primul își transformă propria viață în operă și se dizolvă pe sine pînă la a se nega, al doilea se întemeiază continuu, chiar atunci cînd nu face decît să înregistreze absența transcendenței. De nu va fiind, totuși, Caragiale - tatăl -un
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
se dizolvă pe sine pînă la a se nega, al doilea se întemeiază continuu, chiar atunci cînd nu face decît să înregistreze absența transcendenței. De nu va fiind, totuși, Caragiale - tatăl -un flâneur...Iată-l pe Sergio Givone disociind între estet, dandy și flâneur. Flâneur-ul, oglindă a lucrurilor, e sedus de marele teatru al lumii - un demon intervenind în el, jucînd farse, înscenînd cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
Pe I. Al. Brătescu-Voinești îl consideră „unul din cei mai mari artiști ai condeiului din câți am avut” (p. 71). În șirul de portrete, îi mai elogiază pe Hasdeu, Delavrancea, Caragiale, Grigorescu și I. A. Bassarabescu. Constată „falimentul literar” al estetului Ovid Densusianu, căruia nu-i agreează nici „ambiția de a produce un curent nou în literatură”, nici orgoliul de a patrona o școală sau o tabără și nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
valorile și preceptele noii societăți și civilizații, precum și inovațiile fundamentale pe care le va aduce în ceea ce privește structura fenomenului muzical arabo-andaluz îi vor conferi statutul de personaj cheie în istoriografia muzicală orientală și europeană. Om de o vastă cultură, estet și filozof, Ibn Bajja de Saragoza realizează beneficiile extrem de importante pe care le poate avea arta muzicală arabă prin grefarea unor elemente provenite din alte culturi muzicale, în special din muzica de tip gregorian. Această metisare conștientă a mai multor
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
pe care i le-a rezervat o istorie ieșită din matcă. In eseurile critice ori în însemnările preponderent politice ale sale, stau față în față două ipostaze, două roluri pe care autorul și le asumă cu egală îndreptățire; moralistul și estetul se întregesc reciproc. Fără a-și uzurpa unul altuia teritoriile, dimpotrivă, ei conviețuiesc într-o perfectă armonie, aflându-și resursele și dinamismul în necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii și suculența inefabilă
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
necesarele lor clarificări, întâlnim în dialogurile adunate aici, dialoguri în care este expusă cu limpezime metodologică o concepție estetică intransigentă, deși deloc rigidă. Din aceste dialoguri ni se revelează felul cum se întregesc, în ființa lăuntrică a scriitorului, moralistul și estetul, criticul literar și comentatorul politic, exprimându-se, în fapt, o semnificativă armonie a contrariilor. Referindu-se, de pildă, la propria sa biografie, scriitorul o leagă de "povestea" exilului ce i-a marcat fundamental ființa: "Cât despre biografia mea "publică", e
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
românească în bună măsură rinocerizată, înecată într-un val de trivialitate, cum se exprimă însuși autorul. Un lucru este însă cert: M. Sebastian nu era de felul lui un luptător, un protestatar extrovertit, un om al acțiunii directe. Războaiele acestui estet retractil, cultivat și elitist, lipsit de intransigență (,prea suplu", cum singur se caracterizează undeva), de o sensibilitate și discreție aproape maladive, incapabil să apuce pe cineva de guler pentru a-i urla în față niște adevăruri bine meritate, dar izbutind
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
pleaca, - povestea-i la ultimele file, - / voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin." - tot nu se poate spune despre volumul unui amînat, ciudat debut. Debutul unui estet suspinîndu-și revolta.
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
în Va fi liniște va fi seară (1979) doar 36. Rămân 17. Dintre absențe: oameni, sub stele reci, sfârșitul anotimpului, magie, (ca razele de dimineață ale soarelui este muzica). Plus copilăria lui franz kafka, un poem în temeiul căruia un estet incorigibil ca Ion Negoițescu a construit, într-un articol din Scriitori contemporani, o interpretare de mare subtilitate. În sfârșit, ultimul volum, Guillaume poetul și administratorul numără 27 de piese dintre care sunt antologate 19. Rămân, după ce tragem linie, două treimi
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
studiului academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat! Abia în final, retrospectiv, vei vedea în altă lumină imixtiunile celuilalt Daniel Vighi de-a lungul întregii cărți, imixtiuni care îl înfățișează pe acesta în postura estetului nostalgic, nu a academicianului scorțos și aplicat: "Așa mi-a fost dat să-l văd întîiași dată în manualul de istorie. Acolo, în gravura aceea, stătea întins pe sofa, cu perne cilindrice sub cap și la picioare, între doi, trei
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
rînduri. Poetul ieșean își afirmă apartenența la marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce-s izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată: "căderile tale îmi arată
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
zilele. Dar în pofida faptului că mediile oficiale l-au tratat abia că pe un tolerat, autorul Scriitorilor moderni a izbutit a-și dobîndi aură unui mare prestigiu în lumea literară neînfeudată regimului comunist, adică singura care conta. Nego devenise marele estet, expertul suprem al literelor noastre, într-o semiclandestinitate dătătoare de nădejdi, întrucît reprezenta o formă a luptei neîncetate pentru adevăr și valoare. Iată peisajul în care era silit a-și înscrie activitatea, așa cum îl reconstituie S. Damian, în amplă prefață
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
și nesăbuita pofta de consum. Dar în scenă pe care o evocam la început, privirea pictorului îndrăgostit alunecă pe suprafața pielii femeii, sau dimpotrivă, trece dincolo de ea? Sau, altfel spus, cine privește cu adevărat: un pictor atras de imagini, un estet pasionat, sau îndrăgostitul care inventează fără să vadă de fapt? Problema aceasta constituie, într-un fel, punctul de plecare al volumului lui Henri-Pierre Jeudy, care încearcă să deconstruiască ipoteza unei percepții estetice a corporalității. De ce s-a format cu atîta
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
nu am citi și cum, în '52, la Consfătuirea lărgită a muncitorilor, creatorilor, tehnicienilor și activiștilor din cinematografie, la "punctul 1 al ordinii de zi", un talent ca Geo Bogza a susținut un referat în care e vorba și de "esteți burghezi" și de manevrele "caselor capitaliste de filme". Sau în martie '53 cu o zi înainte de moartea lui Stalin, la o altă "consfătuire", un talent ca Victor Iliu a dat citire unui referat în care e înfierat, de două ori
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
Constantin Țoiu nu se află la prima carte de acest fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus o undă de rafinament în literatura noastră postbelică, pauperizată forțat de esteții regimului comunist. Prozatorul s-a remarcat și printr-o publicistică scrisă cu plăcere, flagrant diferită de aceea care se scria în mod curent. (România literară are norocul de a găzdui și azi rubrica sa, Prepeleac). Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Mateiu
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]