492 matches
-
în care hălădui eu e limbajul meu privat.” Lumea pe care cuvintele Elenei Pasima o plăsmuiesc este, de cele mai multe ori, una imundă, precum cea a Crailor de Curtea Veche, o lume a contrastelor în care promiscuitatea sordidă se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât cea pe care autoarea însăși o sugerează la un moment dat: starea de greație. Din bogăția scriiturii romanului se desprind descrierile sinestezice, care acaparează și
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu se străduiește a o compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct, răspînditor de bună mireasmă duhovnicească. Țesătura stilistică “frumoasă”, bine bătătorită, funcționează ca un canon, așadar ca un instrument lustral, îndreptățind vorba lui Brice Parain, potrivit căreia scrisul frumos
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
decât un sistem de semne, e util și necesar, de bună seamă, pentru a comunica gândurile și cunoștințele, nu mai mult de atât. Limbajul și cultura creștine sunt altfel; cultura de tip creștin, cel puțin în primele secole, se opune estetismului literaților și curiozității erudite. Dar nu curiozitatea în ansamblu o condamnă Augustin, ci doar pe aceea care coboară mintea la cunoașterea naturii inferioare. Într-o asemenea cunoaștere, mintea însăși se degradează. Episcopul este în acest loc de tot aspru, este
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de oglinzi înșelător să pună în circuit o literatură cu puține și neglijabile resturi partinice.” Cu aceste “victorii de etapă”, obținute în condiții de război ideologic, cu tactice învăluiri ale potentaților, retrageri silite de directive, sau incursiuni temerare, cu steagul estetismului sus, generația primă a „Stelei“ se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare, armonizate în funcție de cerințele
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
PASIMA Elena Pasima, în cele trei volume de proză pe care le-a scris pînă în prezent, "Tormadass", ( premiul Asociației scriitorilor din București), "Curtea-de-ape" și "" ( fragmentul publicat mai jos este extras din ultimul volum), scrie o proză estetizantă, de un estetism dus pînă la capăt. Stilul prozatoarei pornind, oarecum, de la un Mateiu Caragiale și trecut prin diverse influențe livrești, ușor morbide și profund intelectuale, este de o frumusețe desăvîrșită. Reproducînd doar o singură frază din Capitis Deminutio și anume: "în tot
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
transformă treptat în istoria simbolică a tentațiilor și aventurilor pe care le încearcă intelectualul modern, devinș...ț povestea crizei germane și europene", după cum argumentează Ion Ianoși. Dezumanizarea pe care o provoacă disoluția vechilor valori burgheze se traduce, în artă, prin estetismul crizei și criza estetismului. Agentul acestui declin este în romane muzica, definită ca "suprema expresie a înstrăinării de viața practică", pusă în legătură, mai ales în operele de tinerețe, cu romantismul și cu moartea. Dar muzica este omniprezentă în opera
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
simbolică a tentațiilor și aventurilor pe care le încearcă intelectualul modern, devinș...ț povestea crizei germane și europene", după cum argumentează Ion Ianoși. Dezumanizarea pe care o provoacă disoluția vechilor valori burgheze se traduce, în artă, prin estetismul crizei și criza estetismului. Agentul acestui declin este în romane muzica, definită ca "suprema expresie a înstrăinării de viața practică", pusă în legătură, mai ales în operele de tinerețe, cu romantismul și cu moartea. Dar muzica este omniprezentă în opera lui Thoms Mann nu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
sensurile tăcerii. Curios la prima vedere, dar explicabil prin circumstanțele istorice în care a fost scris, romanul burghez al lui Alexandru George se termină prin opțiunea estetică a naratorului, opțiune personală însă, care nu este antiburgheză, în tradiția mai vechiului estetism. Naratorul îmbrățișează implicit valorile liberale burgheze, bunăoară dreptul sacrosanct la proprietatea individuală, pe care-l reafir-mă chiar în mijlocul jocului său cu umbrele prin refuzul de a renunța la moștenirea pe care unchiul Petraș i-a lăsat-o printr-un capriciu
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Aubrey de Vere e un autoportret (elegant anacronic) și poate o mască, sau doar o proiecție a figurii naratorului, trebuie să mă grăbesc să insist că am în vedere dimensiunea fantasmatică a reveriei, și anume a reveriei lucide, controlate prin estetismul cel mai riguros și autocritic, lipsit de iluzii (vorba vine). Căci naratorul își recunoaște diferența, rangul social mai jos, și-și acceptă "inferioritatea"5) împreună cu aceea a lumii din care vine ("Sărea în ochi: una e floarea de cîmp, alta
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
urmărește imaginea lui în zeghe, dintr-o fotografie pe care am văzut-o în Muzeul Memorialului de la Sighet. Neconvenabilă era, în sfârșit, din perspectiva ideologică a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism, de estetism decadent putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din 1947. Mai bine să se piardă în cețuri, își va
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
rezistență ale unui discurs critic echilibrat, ale cărui argumente își trag substanța din studiul de sinteză eminescologică. Sinteza lui D. Popovici propune și un tip personalizat de discurs critic. Polemic prin atitudinea de disociere (principii, metode) cu critica impresionistă și estetismul formal, psihologizant (cazurile Dragomirescu, Lovinescu, Călinescu), studiul oferă și prilejul activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
capitol privind " Vânătoarea de vrăjitoare", mai exact cu asanarea terenului de "fasciști", "legionari", "trădători", "mistici", "reacționari" etc., cel de față, Reeducare și prigoană, înfățișează pe larg ofensiva politrucilor dogmatici împotriva "decadentismului" (modernismului), a poeziei "evazioniste" a "turnului de fildeș", a estetismului și în genere a artei "descompuse" burgheze, "intrate în putrefacție". Cam acesta era limbajul (primitiv) al tinerilor critici ideologi marxist-leniniști, formați la școala stalinistului A. A. Jdanov. Ca să promoveze o literatură nouă, realist-socialistă, în fond mistificatoare și propagandistică, era nevoie
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
tot în ianuarie 1948, și retipărit apoi în volumașul Critica criticii. Autorul, frate bun întru proletcultism și acțiune demolatoare cu Sorin Toma, demonstrează fuga profesorului de materialismul dialectic și istoric și "căderea în idealismul retrograd", folosind "metoda metafizică". Adept al "estetismului maiorescian", fostul director al ziarelor Tribuna poporului, Lumea, Națiunea, toate servind noul regim, ar fi avut o concepție filosofică și estetică "dăunătoare". Cu atâtea păcate ideologice, el nu mai era demn să fie profesor la Facultatea de Litere din București
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
anticilor (nu lipsesc substanțialele citate în limba latină), dar și al sălilor de expoziție, se topesc firesc în substanța romanelor sale, argumentarea ideilor este bine articulată, personajele au consistență și identități ferme. Totul se scaldă în apele liniștite ale unui estetism superior. Cel mai recent roman al prozatorului, Istorisirile Signorei Sisi, nu face excepție de la regulă. Miza noului roman al lui Constantin Țoiu este una cu totul specială, în contextul operei prozatorului. Cartea este o inedită cronică a unui secol de
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
critic și, în consecință, imposibilitatea critifictiunilor de tip Federman. O altă ar fi acceptarea esteticului ca valoare artistică, autonomia lui, nu numai segregația valorilor, dar și segregarea artei de realitate. La fel cu atîția dintre postmoderni, Cărtărescu pariază pe un estetism fără frontiere, ca o caracteristică a unei percepții ce nu mai poate distinge artă de realitate, valoarea de contrafacere, obiectul artistic de acela de consum, gustul de kitsch. Axioma mea ar reintroduce frontierele. Dacă am admite, prin absurd, ca postmodernismul
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine" (Pasărea tăiată). O altă imagine elocventă e cea a boului dintr-un abator. Irezistibil atrasă de detaliile înfățișării animalului jupuit, poeta se lasă pradă unui estetism crud, morbid. Dizgrațiosul se substanțializează estetic: "Boul jupuit atîrnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare,/ O lumină dinăuntru și-o lumină din afară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
iraționalismul, mascat de un naționalism de școală nouă, comunistă. între timp, în anii '50, Maiorescu trecuse și prin furcile caudine ale propagandei literare comuniste de primă oră, fundamental antinațională, fiind eliminat din conștiința publică din cauza conservatorismului său politic și a estetismului concepției sale critice. O piesă, așadar, cu mai multe acte și cu motivații uneori opuse. Ce actualitate poate avea Maiorescu astăzi, zece ani după revoluție? Iată o întrebare pe care nu putem s-o ocolim. Greșala care se face, în
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
foarte vizibilă ochiului omenesc - culoarea tristeții?" Universul pe care-l descoperă copilul, în lumina secretului și a înșelătoriei, are două atribute esențiale: e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil și imobil al măștii, și infailibila evanescență
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Bănulescu, Radu Petrescu, George Bălăiță - dintre cei cu care el s-a aflat în emulație. Ceea ce-l distinge pe Constantin Țoiu chiar și printre contemporanii cu care seamănă este un stil boieresc în practicarea literaturii. Nu este vorba numai de estetism, rafinament, voluptate a digresiunii, ci și de o ținută de la care prozatorul nu abdică niciodată, de o incompatibilitate cu spiritul plebeian. Acest stil face și farmecul romanului Barbarius. Atmosfera este aceea din nuvela Moartea la Veneția a lui Thomas Mann
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
a ocupat de expresivitate, nu era lingvist. Iar Ovid Densusianu, deși era, inaugurează în istoriile noastre literare (cu Literatura română modernă din 1921) critică de idei și de sentimente, fără urmă de considerații verbale. Dogmatismul dragomirescian ignoră limba că și estetismul lui Vladimir Streinu sau impresionismul lui Perpessicius. Nici macar cei mai subtili critici contemporani de poezie (Negoitescu, Cistelecan, Grigurcu) nu scriu critică verbală, desi ei înșiși ne ispitesc, uneori, tocmai prin verbalitatea exuberanta ori senzuala a comentariului propriu. Ideile maioresciene apasă
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
ei istorie. Tot acum avea să se ănregistreze un alt aparent paradox: intuind, probabil, periculozitatea acestei evoluții, instituțiile prin care se exercită controlul politico-ideologic au devenit ele ansele gardieni ai "valorii artistice pure", deturnata și pusă an slujba unui minor estetism de partid, sancționând ori ăncercănd să sancționeze an numele "frumosului" deschiderea spre social, spre istorie, spre politic. Criteriul "pur estetic" se prefacea astfel ăntr-un factor de limitare, daca nu chiar de asfixie. Scurt timp după decembrie 1989, criteriul "valorii artistice
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
an perioada interbelică am avut scriitori reprezentativi pentru amândouă pozițiile mari ale culturii: liberalii cultivau "Viața Românească", naționaliștii - "Gândirea", "Sburătorul" devenise mentorul modernității, "Kalende" a lui Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu reprezenta raționalismul cartezian, "Revista Cercului literar" de la Sibiu cultiva estetismul moderat apropiat idealului filosofic, "Saeculum" a fost o revistă de scriitor, marcată de prezența lui L. Blaga. an perioada interbelică fiecare revista ași avea cercul ei de cititori care susțineau revista. an schimb, astăzi aproape toate revistele șanț aproximativ la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
1946, a apărut o notă precum un S.O.S., exclamînd: N-avem hîrtie!), se găsea în schimb hîrtie pentru imprimarea noii lecturi "avizate" a operei lovinesciene, pe care și-o asumă N. Tertulian, în lucrarea E. Lovinescu sau contradicția estetismului (1959). În conformitate cu "recalificarea" tabloului literaturii, se ivește și un procedeu de "creație", un soi de suprarealism socialist, al cărui criteriu este "viteza de reacție" la evenimentul politic. Talentul devine astfel sinonim cu dexteritatea ancilara a "actualizării": "Încă din primul număr
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Carol I mai degrabă în spiritul autorului Scrisorii pierdute decît în acela al datelor istorice obiective. Ultima parte a activității celor doi scriitori s-a caracterizat printr-o mutație sensibilă în raport cu ceea ce reprezentase pînă atunci „queirosianismul” și „caragialismul”: amîndoi descoperă estetismul, care își pune amprenta pe finalul acestor trasee excepționale. Dandysmul îl caracterizase pe Eça încă din tinerețe, cînd milita în principiu pentru idealurile sociale ale lui Proudhon și Hugo, pasionîndu-se concomitent de Baudelaire și de satanismul simbolist. Pe măsura trecerii
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]