188 matches
-
acestuia "s-ar fi putut preconiza mai convingător necesitatea unei noi orientări pentru literatura transilvană, orientare ferită și de excesele etniciste dar și de intoleranțele estetizante"? Oricît de seducător ar apărea gestul d-sale de arbitraj postfactual (deși sintagma "intoleranțe estetizante" e, să admitem, ea însăși nu tocmai tolerantă!), avem totuși impresia că E. Lovinescu a fost punctul de reper cel mai potrivit al demersului avîntat al cerchiștilor. Cu atît mai vîrtos cu cît tendenționismul advers structurilor estetice pe care-l
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
o mai mare amploare a viziunii, trebuie observată numaidecât, ca o diferență frapantă față de etapa anterioară, ancorată polemic într-un prezent neconjunctural, sustras cotidianului. Dacă definiția cerchismului (activ și productiv, așa cum se arăta în 1945) e preponderent una estetică și estetizantă, ca un răspuns al retragerii totale în artă din fața politicului agresiv, definiția euphorionismului (prospectiv în 1946-1947) e una superior culturală, de apărare prin asumarea complexității și a sintezei dintre clasic și romantic, dintre apolinic și faustic, în fața acuzei de reducție
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
Undeva între "silențiul lugubru" al lui Venturiano și jurămintele de mahala ale personajelor din Momente. Am, de altminteri, impresia că aici gravitează stilistic Cafeneaua Pas-Parol. În intervalul atât de permisiv dintre acuitatea intelectuală a lui Ion Luca și acalmia uniform estetizantă a lui Mateiu. Multe dintre paginile volumului depun mărturie în favoarea acestei încadrări, multe dintre numele actanților au o rezonanță cel puțin levantină, de nu grecizantă de-a dreptul, multe dintre secvențe ne amintesc de răsfățul întotdeauna tensionat al câte unui
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Metafora critică din acest text dezvăluie o viziune organicistă asupra culturii, care nu poate fi decât a unui spirit tradiționalist, de continuitate și integrare, nu a unuia modernist care declară rupturi și inaugurări spectaculoase. este nu numai una esențialistă și estetizantă, ci și una europenizantă, opusă închistării naționale. Această formă polemică de tradiționalism (nedeclarat ca atare) seamănă, prin delimitările categorice de tradiționalismele închistate, ruralizante și militante, cu un modernism sui generis, fără a fi cu adevărat unul. Dacă nu cumva mă
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Dan Tărchilă Io, Mircea Voievod, cu un accent apăsat, aș zice, pe ideea de autosacrificiu a domnitorului. Citez câteva rânduri din comentariul publicat după premieră: "În spațiul unui spectacol de tensiune poematică, expresiv marcat în caligrafia lui rafinată, neobișnuit de estetizantă pentru inventivul și frustul regizor, de decorul discret pictural al lui Sever Frențiu (...), drama lui Mircea Voievod se consumă fără emfază, cu o modestie și simplitate de înțelept, găsindu-și în Victor Rebengiuc o profundă și emoționantă acoperire psihologică, un
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
prin care ficțiunea melodramatică este lansată pe baza potențialului aferent pe care-l conține istoria și invalidată în același timp. Imaginea joacă un rol esențial în film alături de partitura sonoră, ea invocă arta fotografică a regizorilor ruși, dar și formula estetizantă a filmelor lui Peter Greenaway. Filmul lui Joe Wright se întreține din acest miraj pe care-l au dorințele împlinite numai în ficțiune.
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
fost urmărit, difamat și marginalizat de șefii locali de opinie". Cum am putea să nu ni-l amintim, într-un asemenea context, pe Lucian Blaga? Mai aflăm că aceiași literatori comuniști care stigmatizau scrierile lui Régio pe motiv că sînt "estetizante", "mistice", "reacționare" (ce sinistru ecou au pentru noi astfel de epitete!) au încercat și discreditarea lui Fernando Pessoa, însă uriașul succes al operei sale peste hotare le-a zădărnicit tentativa. Cît privește viața politică a Portugaliei actuale de după 1975, cînd
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
că într-un tabel mendelevian de istorie literară poezia lui Adrian Popescu ocupă o căsuță "neomodernistă", de vreme ce, în anii 70 ai secolului trecut, se afla, cu primii echinoxiști, într-un fel de coadă de cometă a generației lui Nichita Stănescu, estetizantă, nu-i așa, și de un blamabil "modernism înalt". - Sunt și vor mai fi etichete, ca atâtea altele, lipite și dezlipite pe rând, în febra clasificărilor de botanică literară. Rămân de deschis, însă, și de redeschis, cărțile, - iar ale lui
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
p'ormă să versifice. Dă-l încolo de subdezvoltat". Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asupră-ți! Așa e firea omenească făcută: mai încaleci un cal, mai iai o pușcă de-a spinare, ia așa, ca să-ți mai treacă de dorul strămoșilor". în cursul veacului XX, vînătorii-poeți vor deveni tot mai radicali în opțiunea lor estetizantă. în ciuda aparențelor amenințătoare și severe, acțiunea cinegetică descrie, la Vladimir Streinu, un ritual cvasireligios: Cu flintă grea, cu tolbă și corn la cingătoare, Pășesc în văzul lumii la cruntă vînătoare. Rămas însă de poteri, sub catarămi și zale, Cucernic, un
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
între două fraze, între două imagini. Am fost cu adevărat entuziasmat de filmul lui Alexei Balabanov, Of Freaks and Men (1999) pe aceeași frecvență cu filmul fraților Quay, The Piano Tuner (2005) deși registrele sunt diferite, ambele oferind o viziune estetizantă asupra unui univers particular, ambele cochetând în diferite grade cu suprarealismul. Filmând în sepia, Balabanov reface atmosfera fin de siècle a unui Sankt Petersburg misterios depopulat în care evoluează după un scenariu dostoievskian personaje extrase parcă din Demonii, monștri vădind
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
mai vechi traduceri, manuscrise și versiuni. Studii și texte reprezintă o valoroasă și, să recunoaștem, neașteptată contribuție la o nouă înțelegere a fenomenului cultural românesc în Evul Mediu. Renunțând la poncifele vechii istoriografii, atât de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de azi de produsele cărturarilor noștri vechi.
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
pe cînd figurile antipatice sunt expediate cu răceală. În fond, volumul merită un studiu de caz sau măcar o discuție de principiu privitoare la deserviciul pe care specialiștii în lingvistică îl aduc limbii natale. Căci dacă tot vorbim de paradigma estetizantă a culturii române, deplîngînd lipsa unor condeie care, pe lîngă vigoare verbală, ar trebui să mai posede și reazemul unei științe cărturărești, iată că acum avem prilejul de a vedea ce poate face un filolog de carieră atunci cînd, ieșind
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
judecăți elegante, dar întotdeauna precise. Imaginea emblematică a existenței intelectuale din volum redă efigia unui scriitor oarecum retras din lume, prelungit în intimitatea propriei sale biblioteci, în care cărțile vechi se intersectează cu cele noi, oferind revelații consistente, de esență estetizantă, manieristă”. Nu este deloc întâmplător faptul că, încă de la primul său volum, Replay (1980), interesul autorului se orientează spre valorile literare clasicizate, considerate cu deferență, cu admirație riguros argumentată, cu legitimă adeziune la substanța și prestanța lor estetică. Incursiunile în
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
balansul castanilor/ cum totul e tot dintr-un tot ce nu este/ și ieșim răsfirați din pilastrul de fum să ne fim siluete-ale Lui” (p. 89). O anume verbozitate e de necontestat aici. Dar ea nu este rezultatul unei tendințe estetizante (n-are nimic din agudezza lui Grácian). Pentru Sorin Mărculescu, tropii și infinitele jocuri pe care le pot orchestra aceștia sunt mai degrabă nesemnificativi. Vizionarismul său e străin de convenția vizionarismului. (Iar Al. Cistelecan și Ion Pop au dreptate, pe
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa timpului fiind depășită acum prin depersonalizarea estetizantă și puțin prăfuită a „culorii de epocă”: „Doamna de Grignan / ședea / la masa de lucru cu picioare rotunde / adusă în caleașcă la țară / și pana subțire scria o misivă / una din zecile de mii de epistole / călătorind cu poștalionul/ în
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
mod sistematic de o perspectivă critică orientată spre cititor: „Ignorarea esteticii răspunsului cititorului se explică atât prin atașarea acesteia de o formă de libertate a exprimării - și adoptarea tăcerii devine, în acest caz, simptomatică -, cât și printr-o utopică orientare estetizantă specializată în «realitatea textului» și în cea «auctorială», ignorând- o pe ce a «lectorului», în fond, o altă reiterare a codului tăcerii”. Am plasat, însă, toate aceste calități ale studiului semnat de Ioan Fărmuș sub semnul virtualului, pentru că volumul reușește
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
a poetului în dimensionarea existențială mai profundă a poeziei. Acest mare sceptic, marcat de sentimentul precarității tuturor lucrurilor, este un revoltat, care înfruntă cu vehemență lumea, "sfidîn- d-o și cu un fel de eleganță de dandy deprins cu plăcerile estetizante practicate de descendenții "decadenți" ai romanticilor, cu sensibilitatea lor crepusculară, de "fin de siècle"". De exemplu, criticul reține la un moment dat această interogație a poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
explozii prin cap/ și atunci totul devine limpede/ atât de limpede încât ori de câte ori clipesc bucățele de sticlă țâșnesc dintre pleoapele mele/ și se înfig în pereți”. Faptul n-ar fi cu totul imputabil poetului, de vreme ce expresionismul nu exclude o dimensiune estetizantă - îndeajuns de vizibilă, de pildă, la noi, în poezia lui Ion Mureșan. Din păcate, însă, scrisul lui Dan Coman își pierde efectul prin pastișarea celorlalți, ba chiar a lui însuși. Obsesia pentru „galbenul” asociat trupului se trage din „carnea galbenă
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
șine, ci pe pasărea cu aripi de Mureș, cu plisc de Transilvanie, cu pene ce-l învesmântează că iia! E cântecul de pe Valea Gurghiului, niciodată și nicidecum imitativ, căruia glasul Marioarei Mân Gheorghe îi cerne o măruntă ninsoare de melancolie estetizanta, dezagregata din propriul suflet al interpretei, fără a fi prea dulce, ci prea sensibil și împodobit că floarea, cu soare, parfum și catifea. Toate cântecele Marioarei Mân Gheorghe sunt o narațiune admirabila contra tendențiozității artei actuale către obiectul vânzării și
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
În care colțurile nu au ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce căuta, cu atît mai mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult acum, cînd mulțimea decide, iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar chipul mulțimii are Întotdeauna contururi curbe, rotunjite, ca pîntecul femeii gravide, ca pîinea, ca pămîntul, ca țara Însăși. Totdeauna se discută probleme majore: artă estetizantă sau artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picturi din perioada renașterii, cum ar fi Rubens, Rembrandt, Velazquez, Nicolas Poussin, mai târziu Goya, Picasso, și până în zilele noastre, pictura, ca artă, nu a putut fi înlocuită de fotografie. Arta fotografică este un mister. Fotografia a devenit o imagine estetizantă, aceasta a venit de dincoace sau de dincolo de estetic, prin care esența ei tehnică a devenit o revoluție considerabilă în modul de reprezentare. Dacă în pictură ochiul și mâna artistului crează opera de artă, în fotografie, arta imagini este rezultatul
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]