160 matches
-
social (de unde ne-am putea aștepta la apărarea unor forme de artă mai accesibile maselor), Adorno critică ceea ce el numește "industria culturii" (în Industria Culturii, 1947), dezaprobând anularea distincției dintre cultură și viața practică, pe care o vede că o estetizare falsă a lumii empirice al cărei scop nu este nicidecum estetic, ci comercial. Oricâtor atacuri ar fi fost expusă atitudinea lui Adorno din partea apărătorilor culturii de masă din perspectiva democratizantă a studiilor culturale, aceasta, pe de altă parte, n-a
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
îl vede pe Grigore Vieru drept un "menestrel al simțămintelor simple", înscriindu-l în categoria spiritelor din care mai fac parte poeți precum Goga, losif, Coșbuc, Aron Cotruș, Beniuc. Concluzia finală constă în relevanța firescului iubirii de patrie, precum și a "estetizării", pe care criticul le depistează în creația poetului de la Chișinău. La rândul său, Alex. Ștefănescu apreciază opera lui Grigore Vieru pentru "conștiința valorii imense a limbii", pentru "simțul esențialului", precum și pentru neîntrecutele sale poezii axate pe sentimentul dragostei filiale. Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se dorește provocarea empatiei cititorului cu o anumită viziune asupra lumii sau, mai degrabă, un anumit "habitus", ca să reluăm termenul lui Bourdieu. Cel mai simplu ar fi, pentru a se evita alunecarea într-un documentar brut sau, dimpotrivă, într-o estetizare deplasată, să se recurgă la forme interioare / exterioare din lumea personajelor, deci la tehnici intermediare de discurs raportat sau de narațiune. 5.13. Monologul interior Poate părea surprinzător că facem referire separat la tehnica monologului interior. Nu este o formă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori în "scrisoarea deschisă" (căreia îi sunt reabilitate "atributele literarității"). Tudor Arghezi. Discursul polemic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de o simplă poză retorică, menită să scandalizeze, de o tendință frecventă a pamfletarului de a defula, prin scriitură, instinctul primar al încăierării fizice, ca semn al dominației și forței masculine. Sau poate avem de-a face doar cu intenția estetizării violenței, a cărei esență arhetipală, cenzurată de morala comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
supriză, anunță plăcerea și conduce la ea. La Mandiargues, ospitalitatea erotică, asociată morții, - un tânăr francez răpit de niște curtezane va asista la punerea în scenă a unei actrițe japoneze - devine spectaculară și interculturală și pune probleme deosebite ca teatralizarea, estetizare și artializarea morții ospitaliere. Nici experiența de oaspete a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu aceasta atrage în primul rând atenția exegetului în capitolul său dedicat oaspetelui și chiar parazitului care a fost, aproape toată viața
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mesei și plăcerile patului. Fiindcă găzduirea privește și trupul, cele două trupuri care se găzduiesc reciproc. Pentru ca acest spațiu erotic să se desfășoare, trebuie să acționeze seducția, deturnarea și o astfel de strategie recurge la artificiile podoabei, ale măștii, ale estetizării și ale unei arhitecturi frumoase. Casa care primește, spațiul arhitectural, constituie metafore ale trupului și explorarea labirintului casei este asemeni celei a trupului dorit, fiindcă prin îmbinarea camerelor, a tapiseriilor și tablourilor sale, prin mobilarea și stilul său ea dă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Puterile publice îl fac directorul unei instituții autonome (Casă de Cultură sau Companie). Nașterea, spre sfârșitul acestui secol, a unei noi arte majore. Emanciparea este legată de aptitudinea de a se gândi pe sine, în propriul limbaj și propria lumină. * * Estetizarea imaginilor începe în secolul al XV-lea și se termină în secolul al XIX-lea. Între apariția colecției particulare la umaniști și crearea muzeului public, loc colectiv, permanent și deschis tuturor (1753 pentru British Museum, 1793 pentru Louvre, 1807 pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
numi simptomul alexandrin. În Alexandria "discipolii Muzelor" s-au bucurat de cele mai mari onoruri, mult mai mult decât la Atena, Roma sau Pergamon. Acolo domneau obsesia comemorativă, nebunia inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea organelor de simț). Între Far, Muzeu și uriașa Bibliotecă, a înflorit un cult "anticar" al artei, sau magazinul de antichități în plină Antichitate. Sfârșitul politeismului antic nu este lipsit de o înrudire fizionomică, deși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
franceze?), anchetă urmată de altele, privitoare la „misiunea și realizările generației tinere” (de Crăciun 1932 și în 1937), la crezul personalităților (În ce cred, 1933) ori la „cetatea universitară”. Acestora li se adaugă nenumărate „semnalizări”, texte precum Simbolizarea omului modern, Estetizare și experimentalism, Explicațiile timpului nostru (despre mișcările tineretului francez) sau Franța de azi (dări de seamă asupra congreselor internaționale de filosofie de la Praga și Paris), ori interviuri (cu Léon-Pierre Quint, Rolf de Maré, René Benjamin), comunicări privind activitatea Seminarului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
de posibilități pe care acestea îl deschid literaturii. E promisiunea unei lumi în care totul - pasiuni, ființe, lucruri - are șansa de se monumentaliza și de a încremeni în ipostaza hieratică a obiectului demn de admirație. E, în fond, promisiunea unei estetizări fără limite. Ceea ce metaforele formei ne ajută să reconstituim e o realitate caracterizată, pe de-o parte, de un soi de optimism formalizant și de cealaltă parte, de capacitatea obiectelor literare de a se emancipa de contexte și chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viața acestui copil pe care mama îl definește ca monstru, norma, regula. Dar nu orice normă, ci pe aceea ambalată în ample veșminte de cuvânt, care să inducă încredere. Cuvântul poate fi și un instrument de corecție, un bisturiu de estetizare, un mijloc eficient de curățire și îndreptare a sufletului. Prin cuvântul de data aceasta scris, prin scrisori, oamenii corectează deviațiile aduse în viața lor de un suflu prea ardent al pasiunii ori al indiferenței. Își mai scriu oamenii scrisori? Mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de comunicare interumane în viața cotidiană au efecte benefice când converg spre binele social. Colaborarea, competiția corectă, toleranța, cinstea și demnitatea sunt calități etice cărora li se atribuie și însușiri estetice. Exersarea simțului estetic în viața cotidiană și implicarea în estetizarea vieții cotidiene, se realizează prin oferirea modelelor și prin crearea ambientului estetic. În școala se exersează bunul gust în vestimentație, în procurarea obiectelor personale. Se exersează politețea, manieră, elegantă comportării și relațiile de comunicare interumane. 1.5.3 Artă „Artă
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
dacă este vorba de o ruptură, aceasta se petrece conform descrierii cărtăresciene, într-un mod "soft, tandru și complice": "Modernismul este rejectat, într-adevăr, dar nu pentru că el este trecutul, ci tocmai pentru că el disprețuiește trecutul, pentru că, în goana după estetizarea și esențializarea intelectualistă a literaturii, după noutate cu orice preț, el s-a îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
evenimentul. Arhetipul se adaptează la informația culturală, într-o situație de comunicare media. Amprenta seducției realizată printr-un organ al percepției vizuale mizează, simbolic pe o percepție intelectuală a evenimentului de cultură, dublată de o anumită "agresivitate" în cultivarea emoției. Estetizarea imaginii își găsește expresia în proieminența ochiului, în efectul reflectorizant, aproape hipnotic al amestecului de albastru și verde marin, în lumina ce convertește imaginea afișelor de filme până la repetiție. Este repetiția în oglindă. Toate aceste elemente fac parte din recuzita
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
proba diversitatea uimitoare a formelor de asceză în creștinismul antic este suficient să parcurgem câteva texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
procesul Învățării unui anumit obiect există o mulțime greu de definit de evenimente preferențiale informaționale: cuvinte, noțiuni, formule, reguli, principii, legi, sistematizări etc., ca și evenimente preferențiale formaționale: dezvoltarea multilaterală a personalității, atitudinea creatoare, spiritul critic, autocontrolul, algoritmizarea, generalizarea stereotipului, estetizarea procesului instructiv, actualizarea lui, realizarea unor condiții favorabile ale locului de muncă etc. Rezolvarea acestei probleme a fost realizată de Gheorghe Zapan prin convertirea tuturor evenimentelor preferențiale Într-un singur eveniment, cu caracter statistic, numit eveniment preferențial structural al sistemului
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
acțiunii și al deciziei individuale, războiul nu mai aparține soldatului, ci unei clase indistincte (Klassenkämpfer), acționând în logica mijloacelor tehnologice de distrugere. Expresia publică a luptătorului, precum și caracterul său mediat de tehnică și rațiuni econo mice sunt mărci ale unei estetizări a politicului, paralelă celei expuse în Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit. Pierderea caracterului auratic al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
artei (ca și în ziua următoare, de altfel), dar se face loc în pagina 2 pentru Ecoul femeii, prezentând în acea zi "gimnastica bustului". Cu o activitate publicistică intensă, Caraion pledează, în termenii avangardei, pentru o literatură sinceră, lipsită de estetizarea gratuită, anticalofilismul devenind în acest caz nu doar o formulă în sine, ci și o modalitate de exaltare a grotescului și a urâtului ca tematică literară și mod de expresie. Am ales însă să insistăm asupra poeziei, căci ea este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
materie, înălțare a sufletului, contopire a acestuia cu adevărul suprem, ci renunțare la orice speranță și dezintegrare. Și aici sângele capătă atributele apelor infernale, curgerea sa tăind orice posibilitate de împotrivire în fața destinului. Laitmotivul florii de sânge, dincolo de intenția de estetizare a urâtului, accentuează tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Radu Paraschivescu, nu lipsesc nici termenii populari, argotici sau imprecațiile ("Parcă/ mi-au fătat necazuri mari cu sacul", "unde/ păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", "nădejdea ca o târfă, de ce fuge?", Trotuarul din memorie). Orice urmă de optimism, de estetizare a prezentului este exclusă, demitizarea e înțeleasă ca fiind opusă poeticului. Există însă uneori o urmă de nostalgie a poeziei idealului, a căutării sacrului, a luminii. Și atunci sonoritățile textelor meditative amintesc de lirica interbelică: "Munții își presară frunzele pe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
astfel reunite condițiile, așa cum o arată George Voicu În concluziile uneia din lucrările sale, pentru o revoluție conservatoare În România? Capacitatea de Încadrare și de orientare a mișcărilor sociale de teoreticieni ai complotului pe de o parte, pe de altă estetizarea discursului politic ca semn de «ânaltă cultură», la opusul rigorii și preciziei raționamentului, mai degrabă disprețuita de intelectualii care țin frânele mediatice, ar sta drept dovadă. * Winners și loosers Discursurile privind schimbările intervenite În cursul ultimilor 15 ani În România
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori, muzica și instrumentele muzicale, ploaia, canicula, etc.) * Elemente de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
în posturi de comandă. Sportul alunecă spre o figură emblematică a noii practici hedoniste și acrobatice. Surf, delta plan, parapantă, skateboard, patinaj pe role, ciclism acrobatic cu biciclete BMX și freestyle, ski acrobatic, toate aceste sporturi au în comun o estetizare a mișcării, o artă de a folosi forțele naturale și, pentru skate, relieful orașului provoacă un joc subtil cu îndemânarea. Ele participă la o sensibilitate comună, nomadă, decontractată, întoarsă către ajutorul discret, mai mult decât spre ascetismul inițierilor laborioase și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]