2,009 matches
-
psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și privilegiază existențialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori și victime, pentru a evita clișeele justițiarismului (vinovăția nu e de-o singură parte) și pentru a da astfel câștig de cauză scrutării
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
o parte somaticul, ca sentiment vital ori colecție a tuturor funcțiunilor viscerale și al ecourilor pe care acestea le trimit în conștiința, iar pe de altă parte canavaua pe care se brodează principalele manifestări ale personalității. Deficitul de individualitate se estompează astfel odată cu senzația funcționării și a reîntregirii. Damien Charron știe acest lucru. Știe și că a fi compozitor este o povară mult mai grea decât a exersa meseria de tălmăcitor al sincretismului artistic. Și va afla, sunt convins, că povara
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este cucerită de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele pentru răspuns sunt lungi, entuziasmul ei pentru această corespondență este aproape de zero. Cu timpul, implicarea ei este tot mai mare, tonul și cadența corespondenței se schimbă evident, pasiunea pune
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
în 1992, a pragului de 3%, pe care nu l-au putut trece nici formații mult mai puternice. Nu trebuie însă uitat nici motivul de adîncime. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
am văzut-o când Onkel Mendel l-a vizitat cu puțin înainte de moarte. Perna trăsurii se înfierbântase de soare, o piele vopsită în roșu, prinsă în butoni, ale căror adâncituri sugerau un model romboidal, dar în subțirimea ei reușea să estompeze prea puțin uruitul roților pe pavajul pietruit. Tata-mare se rezemă în colțul cupeului, ședea picior peste picior, cu bastonul sprijinit de stinghia banchetei de vizavi, privind dintr-o parte profilul sever al lui Herr Schachter și lăsându-și ochii să
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
spre ușa salonului de primire și tata-mare se lăsă condus într-o cameră înaltă, umbroasă, sub un plafon împodobit din belșug cu stuc, în care se afla un covor peste care mai erau întinse și alte carpete mai mici, ce estompau pașii și vocile. Pereții erau acoperiți cu litografii, mobilele, mai degrabă puține, din piese de colecție, chiar și Nippes, și întreg salonul era dominat de o atmosferă destinsă, ușor lenevoasă, care, datorită măsuței de fumat și a fotoliilor joase, avea
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara și banalizatul Sinatra dădeau iluzia melancoliei citadine, singurătății boeme, a unui decadentism cu ceva stil. (Depășirea etapei estetice a vieții, ar spune Kerkegaard). Prieteniile, sentimentele intense ale tinereții se estompează, se cern, se răcesc. Unii pleacă definitiv în provincie. Valurile vieții. Momentul când nu mai e o traiectorie comunică, scopuri asimilabile. „Nu mai ai ce-i spune.“ Sau senzația că totul se spune, nimic nu se transformă. E momentul când
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
romanul amintit, pe care le-o conferă stilul inconfundabil al unui mare scriitor. Portretul de familie din fotografie se transformă treptat într-o poveste, pentru că este nucleul ei iradiant, este partea cea mai luminoasă a unui trecut mereu latent, deși estompat de vreme și aproape pierdut în uitare, este aura de mister a existenței. Din această fotografie n-a rămas mare lucru, aproape tot fundalul s-a risipit, persoanele au început să dispară. Fundalul: un colț de grădină cu un zid
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
cu trăsături îngrijite și groase. Nimic altceva decât o fetiță de cinci sau șase ani ținută în brațe de tatăl ei, pe când mama ei stă aplecată asupra lor, cu mâini lungi, rochie largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
tacul nu mai dă perdeaua la o parte. Îmi vine greu să mi-l închipui pe bunicul spunându-i vorbe dulci, lăsând deoparte ziarul și ieșind din furtuna cu tunete pentru a-i face curte. Zâmbetul forțat al femeii se estompează. Peste câteva luni, probabil, nu se va mai distinge nici măcar conturul. Și într-o zi nici eu n-o să mai fiu: când n-o să mai existe nimeni care să se intereseze de ea, fotografia va muri. Gulerul rochiței albe, care
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
personale, formulate de-a lungul timpului. Din 1998, cred, am fost din ce în ce mai rar pe la școală, m-am dus la Galele absolvenților pentru anumiți studenți despre care aflasem. Punctual, cu alte cuvinte. Bucuria s-a atenuat, s-a diluat, s-a estompat. A devenit obligație. Cel puțin la capitolul actorie. La regie, dimpotrivă, s-a întîmplat de curînd un lucru extraordinar, avem o revigorare, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol, Ana Mărgineanu, Alexandra Badea, Alexandru Berceanu, grupul lor DramAcum. S-au impus, contează, au
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid și ambiția personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în întregime. Omul politic urmărește exclusiv consolidarea partidului său, fără să fie preocupat decât în subsidiar de destinul național. În fine, politicianistul se află în treabă, urmărindu-și interesul, fără preocupare pentru chestiuni de ordin general și incapabil să le
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
constructiv și speculativ. Jurnalele și memoriile părăsesc acum prim-planul, pe care îl ocupaseră conjunctural abuziv, și se îndreaptă spre al doilea și al treilea raft, locul ce li se cuvine. Nu dispar din raza noastră de atenție, dar își estompează prezența. Pentru a tempera exagerările prin care am trecut (și care mai persistă în unele aprecieri defazate), face bine apelul la acele opinii care relativizează importanța non-ficțiunii. Tocmai de aceea aduc în atenție o antologie mai veche de mărturisiri ale
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Chiriac și Radu Bînzaru. Actorii aceștia se mișcă, nu stau, pasiv, să aștepte mereu și mereu de la cineva, ceva, caută, se caută pe ei, pe ei înșiși și spiritul unei generații. Le însoțesc căutările cu admirația mea. Aici, tristețea este estompată, iar ludicul și jocul vocilor devin mai pregnante. Am fost împreună și la Casa de cultură a studenților, istorica Preoteasa din București, cînd cei trei actori au ținut un concert-spectacol cu vervă, nostim și reușit, dincolo de așteptările lungi și nejustificate
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
și tăceri, revigorări, șanse, neșanse, spaime, succes, inteligență, har, travaliu. Relații vii, relații moarte. Adevăr, minciună. Teatru. Mai este timpul acesta pentru teatru? Parcă nu. Mă gîndesc la amploarea unui fenomen, și nu la excepții. Efervescențele creatoare, spirituale s-au estompat. Aroganța mediocrităților se întinde peste tot. Cine pe cine minte? Un joc pervers, în care, de fapt, toată lumea știe adevărul. Scena, însă, nu iartă și lasă să se vadă derizoriul vremurilor care au pătruns în noi și au alterat zborul
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
știi din vreme pe ce buget contezi. Ca să ai timp să intri în contact, să pătrunzi în programul încărcat al trupelor respective, să cazi la învoială financiară și să bați palma. Dacă banii vin prea tîrziu, automat strălucirea festivalului se estompează, pentru că, la urma urmelor, farmecul stă în valoarea spectacolelor ce se pot vedea. Și nu cred că banii au existat întotdeauna la vreme, ca să se poată face planuri semnificative. Nu în ultimul rînd, Festivalul a devenit și un loc de
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
hotel pe care îl ador, "Împăratul romanilor", m-am simțit mult mai aproape de cer. Am văzut, uneori, Munții Făgărașului, cu zăpadă încă pe creste, semeți, verticali, mîndri. E ceva să-ți începi ziua cu o astfel de priveliște! Derizoriul se estompează, se topește pur și simplu, ca gheața cînd dă de căldură. Și atunci, lucrurile în jur se așează altfel, mai just, normalitatea se transformă într-o condiție în care ar trebui să mă mișc mereu. Contează foarte mult să vezi
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
succesului cu orice preț. Este un spațiu elegant, chic, creat de Irina Solomon, fără ostentații, în culori calde, neconvenționale, un spațiu care îl pregătește pe spectator pentru o normalitate în teatru, pe scenă, un spațiu în care și erorile își estompează formele, un spațiu care m-a dus cu gîndul la studiu, la căutarea de sine a omului, a artistului. Am văzut aici un spectacol coupe, Love cats, după două piese ale lui Arnold Wesker, traduse și regizate de Liana Ceterchi
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
apele tulburi ale mentalității "omului nou". La vremuri noi, oameni noi. E și asta o necesitate? Să nu ucidem speranța că această formulă umană, teribil de proliferantă la noi, până acolo încât a instalat nesiguranța în relațiile interumane, se va estompa. Sechelele vor fi mai ușor de suportat. Se cuvine ca umanitatea noastră să aștepte cu răbdare ceva ce, deocamdată, îi lipsește, recunoașterea disjuncției calitative între trădat și trădător, așa încât cel dintâi să-l domine până la vindecare pe cel de-al
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de joc, întărește ambiguitatea textului, estompează, uneori, ca un văl, pulsiunile unui erotism cu legături primejdioase: bărbat-bărbat, femeie-bărbat. Și se susține extraordinar în spectacol. Într-un fel însă, viziunea monumentală a decorului și a costumelor sufocă, înghesuie anvergura limbajului dansului, la care regizorul a apelat. Spectacolul
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
mod special la Basarabia, dar se pot constata (astăzi!) cazuri de partizanat local și în Ardeal, Banat, Muntenia, Dobrogea și Moldova. Înclin să cred că, dacă nu s-au pierdut de tot, semnele culturale distinctive ale provinciilor istorice s-au estompat foarte mult, până la a fi inoperante estetic. Dacă poate exista o literatură nu doar regională ci regionalistă (una dialectală noi nu am avut decât sporadic), o critică regionalistă mi se pare un nonsens, atâta vreme cât una din menirile ei este să
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
-mi place. Asta ar fi una. Doi: nu sunt de acord cu confesiuni prea imediate, pentru motivul că trebuie o anumită distanță în timp pentru a vedea lucrurile exact, pentru ca asperitățile să se atenueze, animozitățile să dispară, resentimentele să se estompeze. Nu vreau să repet ceea ce se vede în presa noastră, cu diverse cazuri cvasi-similare sau identice. Este nevoie de o generație pentru a putea evalua exact unele situații. În al treilea rând, cum să vă spun, pușcăria eroizează foarte mult
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]