67 matches
-
din cauza statutului incert al lui Socrate - real, cât de real? în ce măsură Platon este delegatul și în ce măsură creatorul lui? - la Platon e mai mult. Recitesc Viața lui Eminescu, oarecum dezamăgit. Călinescu găsește o familie sănătoasă într-una de alienați, sinucigași, ftizici, estropiați. Amestecă presupuneri cu informații. Ce știe nu spune de unde știe. Fraza nu are plasticitatea de mai târziu. Nici Sadoveanu, zilele trecute, n-a mai fost acela pe care-l cunoșteam. Vorba lui Negrici: așa trec...
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
data aceasta, spre surprinderea mea, observă hipermetria versului în varianta editată și atunci dezarticulează, cu de la sine putere, cuvântul hoardele, transformân- du-l în hoarde, pentru a reface metrul (nu însă și ritmul, ceea ce e cam subtil de observat). Astfel estropiat, versul lui Macedonski : Căci urzesc turbate hoardele străine devine, prin scrupul editorial : Căci vin dese turbate hoarde străine. Ne uităm din nou la Note (scrise de Coloșenco, nu-i așa?) și constatăm trimiterea riguroasă la "Oltul", 1874, 26 mai (p.
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată, într-un tablou cvasi-romantic, imaginea poetului secătuit și inutil, pe care obligațiile îl copleșesc
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
nasul normal, a cocoșaților care au aerul a-i disprețui pe cei cu coloana vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți care e visul scriitorului colaboraționist? Simplu! Acela ca toate personalitățile preeminente ale culturii universale să fi fost colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
imagine de desfrîu luxos și cruzime rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
care a fost spartă de-a lungul timpului. Și, de aceea, a-l citi pe Platon înseamnă a măsura handicapul ce ne desparte de el. Să nu ne așteptăm însă ca handicapul acesta să ni-l recunoaștem cu seninătate: unui estropiat nu-i poți cere ca, punîndu-și în comparație cioturile cu plinătatea intactă a unui om teafăr, să-și recunoască imediat desfigurarea. Ar fi prea mult și prea umilitor pentru el. Așa și cu noi. Chiar dacă Platon e etalonul fărîmițării noastre
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
am putut de câte ori s-a putut, îmi promite ceva și, în deplină nepăsare, nu se ține de cuvânt și nu pomenește o vorbă când ne întâlnim, am un sentiment de zădărnicie de un romantism tardiv. Văd în fața magazinului Unirea un estropiat cum mai rău de așa e greu să-ți imaginezi. Fața lui, aspră, e a unui om obișnuit. Cred că cel mai definitoriu pentru om este că se obișnuiește cu orice. Eu nu mă obișnuiesc cu gunoaiele de pe Latină. Ce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
nu o secțiune printr-o direcție sau alta, cum nu este nici o încercare de a construi un potret propriu-zis al artistului. Evitînd atît lectura voluntaristă a unui anumit Apostu, care poate ar fi flatat imaginea artistului, dar ar fi și estropiat, în egală măsură, anvergura lui, cît și lectura biografistă, în jurul omului determinat, al personajului, poate la fel de spectaculos ca și opera (și pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
care nu suportă regimul atotputerniciei banului, al împărțirii timpului nu în ore, ci în roni. Comunismul a luptat cu regimul selecției naturale și a pierdut. Nu-i condamn pe nostalgicii lui, dar nici nu-i deplâng, cum aș compătimi un estropiat. în cartea de care tocmai ți-am pomenit, mă refer adesea la nostalgicii mari profitori. Mari nerușinați, în două vorbe. Acum, o să mă întrebi și ceva în legătură cu literatura? - îmi aduc aminte de rezervele lui Șerban Cioculescu în privința lui Nichita Stănescu
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
dintr-un soi de criză de identitate: ea, personajul principal al grupului de poeme de care vorbim, nu simte că se poate arăta în lume, că poate păși drept, cu capul sus, ca un gospodar la casa lui. Se simte estropiată, chinuită, parcă tot apare și dispare, se apleacă spre sine însăși, se analizează. Așa ia naștere cea mai cumplită dintre imperfecțiunile modelului de univers oferit de Doinaș - teama că Eul privește numai în Eu." (pp. 52-53). Cu aceste rare excepții
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
economie, vă dați seama, de sictir. Mai apoi, după cîteva scene proto-urmuziene, în frizerie, sau în capitole numite Emulații ori Elogiul omului uscat, Arghezi începe să-și pună poeziile pe proză (sau invers...), pasionîndu-se, ca de-obicei, după tipuri de estropiați. Amestecă, retușor de rebuturi în parte grațioase, anatomia transpirată cu delicateți de vers. Despre niște fire de păr: Era cenușa blondă, roșcată sau neagră a unei romanțe fumate." Monografia de Kuty cuprinde, la rînd, instituții după instituții, ale statului, ale
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
sortită prin profesia ei de medic psihiatru să trăiască printre alienați psihic, să-i liniștească, să le vegheze crizele, să-i oprească de la gesturi care le-ar putea fi fatale. În Când lumea era întreagă eroul este și el un estropiat, de astă dată numai fizic, lipsit și de mâini și de picioare. Este pasionat însă de lecturi și nu poate altfel să citească decât întorcând paginile cărților cu limba. Bunelu, Pavel, Chiricuță, Calu, Costică Ologu, Fane Chioru sunt exponenți ai
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
fizic, lipsit și de mâini și de picioare. Este pasionat însă de lecturi și nu poate altfel să citească decât întorcând paginile cărților cu limba. Bunelu, Pavel, Chiricuță, Calu, Costică Ologu, Fane Chioru sunt exponenți ai lumii de la fund, cerșetori, estropiați, populează zgomotos povestirile lui Vosganian, care obține expresive imagini ale grotescului , neevitând nici duritățile. Imaginea mâinii cu degete rășchirate ieșind dintre gunoaie este emblematică pentru această reprezentare a vieții care face mult loc etalării cruzimilor. Un realism rareori îmblânzit de
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
euforie la Uniunea Europeană. Și săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicații, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruțe delabrate și/sau figuri de estropiați rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din București "este lipsa de culoare. Un oraș fără culoare și fără suflet, desfigurat de 45 de ani de
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
întîmplător, în mediile cu nostalgii totalitare încă vii și cu deprinderile discreționare întregi, cum este, de pildă, Călărașiul, vechii activiști, abia coafați, se luptă și acum cu monumentele, știind instinctiv că libertatea creației este cel mai crîncen dușman al lumii estropiate pe care ei încă o visează și poartă în gînd. Tot în această perioadă, asociind sărbătoririi Măgurei, pe care, de fapt, nu a sărbătorit-o nimeni, propria sa aniversare, a împlinit șaptezeci și cinci de ani și sculptorul Gheorghe Coman, părintele taberei
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
mai) trăiesc în România și nu sînt de origine etnică română. Evident, nu exclud agitațiile a tot felul de nimeni, eternii paraziți și profitori ai tuturor turbulențelor, frustrați, veleitari, ratați, complexați, nulități patente ce-și trag peste figurile lor de estropiați cultural viziera de cruciați ai cauzelor nobile și ai principiilor generoase, aliindu-se din pur și jalnic oportunism fie unora, fie altora dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
atât de defecți? De ce, atunci când avem de ales între adevăr și minciună, alegem minciuna? De ce preferăm ticăloșia onoarei? Ce ne împinge spre turpitudine, înșelătorie, lingușeală scabroasă, călcarea în picioare a minimei demnități? Mi-am pus speranța că o dată cu dispariția generației estropiate moral de experiența comunistă vom asista la renașterea unei Românii a tinerilor ce respiră doar pentru adevăr. Iată că, zi după zi, lista "netrebniciei românești" se îngroașă cu personaje recrutate tocmai dintre cei a căror lipsă de Dumnezeu nu e
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
secundară pe care concepția științifică se mulțumește s-o înregistreze fără s-o poată explica. Oricum, din caleidoscopul de dereglări muzicale pe care Sacks ni-l pune la îndemînă, fiecare cititor se poate alege cu ceea ce caută: cu exemple de estropiați care cîntă genial sau cu cazuri de idioți înzestrați cu ureche muzicală absolută, cu parkinsonieni cărora muzica le înlătură bîțîielile motorii sau cu epileptici cărora cîteva acorduri le provoacă crize mioclonice. Dar, mai mult, cartea e un prilej de reflexie
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
însăși devine brună, cu geometria scoasă-n relief de dungulițe roșii. Astfel de dungi și panglici de lumină de seară tivesc frunzele de acant din imensele capiteluri, șerpii de piatră din părul gorgonelor, sfârcurile și părul pubian al atlașilor vii, estropiați, care susțin balcoanele. Trec, mărunt ca un purice, pe sub imense porticuri, pătrund în săli cu pardoseala dulce, mozaicată, sub cupole înalte până la stele, rătăcesc prin labirinte de camere cu tapete cu desen sinuos, ies prin uși de cristal, pentru o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așteptat răbdătoare să găsească fonduri pentru remedierea situației. Deși pare de mătase, învelișul cupolelor e de fapt confecționat dintr-un material plastic impermeabil, în stare să reziste la toate intemperiile. Și monștrii. Ies tot mai mulți, îi vezi peste tot, estropiați, cocoșați, vagabonzi puțind inimaginabil, babe cu țeasta cheală și obrajii supți ca-n Goya, nebuni și nebune, cretini cu mucii intrîndu-le-n gură. Un bătrân cerșetor trântit pe asfalt în fața Turnului Bărăției, venerabil, cu o barbă căruntă și-ngălbemtă, până la brâu, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o fântână barocă, de o ambiguă frumusețe. Erau zile în care nu-ntîlneam pe străzi decât orbi. Cum îl vedeam pe primul, aveam deodată un presentiment. Și-ntr-adevăr, începeau apoi să curgă din toate părțile. Alteori îmi săreau în ochi doar cerșetorii estropiați, ce-și desfăceau cămășile ca să-și exhibe cîte-o tumoare cât un cap de copil ieșindu-le din stomac, o trahectomie zâmbăreață, un antrax întins pe gât și clavicule, mâini și picioare retezate grosolan și cioturile legate cu sfoară ca niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de zăpadă ai corpului axonilor și labirintele nebunești ale sinapselor. Apoi trompa se retrage la fel de ușor, însîngerată, și se-ncolăcește la loc, iar fluturele zboară deodată-n zig-zag prin aerul stins, până la gemulețul deschis în acoperiș. Purtat pe brațe de estropiați, tânărul zeu însămînțat e așezat ușor în scobitura mormântului, și un capac greu, prismatic, se închide peste el. Se trezise amețit ca după o sincopă, frecând cu o cârpă ochiul drept, orb, al lui Pușkin și privind cum zdreanță se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zidurile, casele s-au golit de locatari și de mobile, geamurile s-au făcut țăndări, lemnul cercevelelor a putrezit și frumoasele, tandrele, ciudatele, voluptuoasele, atrocele, spectralele triburi de ipsos ale gorgonelor și atlașilor ce sprijineau balconașele de fier forjat, femei estropiate, bărbați mutilați, spoiți otova cu aceeași tencuială roză, s-au fărîmițaț în șuierul fulgerător al alternanței zi-noapte-zi-noapte. Pereții exteriori ai vilișoarelor și caselor masive, clădite de cine știe ce arhitecți paranoici la-nceputul secolului, au rămas subțiri ca hîr-tia, făinoși și acoperiți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aripioare de rechin, și-n cele din urmă degetele se-nlănțuiră firesc pe șira spinării, de parc-ar fi făcut-o pe piept. Omul legat cu propriile mâini se așeză, își înnodă picioarele-n lotus și deodată se ridică, mare estropiat, corp cu membrele amputate, pe cioturile genunchilor. Se auzi o tentativă de aplauze, înăbușită repede de pîstîituri. Și, pe neașteptate, marelui mucenic îi dispăru pântecul. Prin pielea burții, suptă-n interior, se reliefau acum vertebrele lombare. Unde erau mațele, ficatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clipa exactă când aerul din odaie și din tablou căpătau aceeași nuanță, Herman trecea bariera de bronz și se-afunda pe drumul sonor și trist dintre clădirile ruinate, le contempla înălțimea amețitoare, coloanele groase cât Zece oameni, statuile bolnave, chircite, estropiate, chinuite de un rău străvechi, din firidele lor... Da, e un Desiderio autentic", a zis. "Am să-ți povestesc o dată cum a ajuns aici, în mizeria asta. Știi, nu sânt mai mult de cincizeci în lume." " Cînd a trăit?" l-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]