174 matches
-
să-i apreciezi glezna.“ Unii cititori obișnuiți cu sofisticărelile gratuite vor crede că ce scriu eu aici e una din astea... Dumnealor să facă bine să-și revizuiască sarcasmul ieftin. Fiți atenți la glezne! Investiți în minciuna candidă a schelăriei eterate. Când veți fi lepădați, veți ști măcar că lăsați în urmă o reputație de profesionist. Tatuata arogantă, spuneam, după ce și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o și arătând convingător că are deasupra ei exact cantitatea de puf care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ține mai mult de o discreție specifică și deplin asumată, de însoțirea traducătorului cu Hermes sau cu îngerii, și mai puțin de absența unei instanțe critice specializate și consecvente în a urmări și comenta traducerile din peisajul literar. În lumea eterată a ideilor e de prost gust să aduci în discuție aspectul material al lucrurilor. Și totuși cifrele trebuie lăsate să vorbească: la ora actuală, pentru o pagină (2000 de semne) editurile din România plătesc unui traducător între 1,5 și
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
selecția - a fost alcătuită de unul dintre cei mai subtili și mai talentați critici ai ultimilor ani transpare fără alte amânări. Cineva trebuia să legitimeze și să confere credibilitate deplină unei opțiuni întemeiate, la origine, pe niște argumente mai degrabă eterate. Totul, bineînțeles, sub masca unei revizuiri ori a unei repoziționări judicioase, aduse la zi, obiective. Sondajul implicit și aerul timpului aveau nevoie de acoperirea solidă a unei conștiințe critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
de intervenție rapidă și ineficientă întruchipată de Bob Hoskins. Instalatorul nu reprezintă și azi un coșmar pentru orice om normal căruia i s-a stricat chiuveta? Pentru Jack Lint (Michael Palin), prietenul lui Lowry, care urcă în ierarhie în zonele eterate unde îndeplinește cu succes rolul de torționar, corect îmbrăcat peste costum cu un halat alb, mînjit de sînge, nu există erori pentru că totul funcționează perfect: "Cauză și efect. Asta-i frumusețea." Ca orice sistem totalitar, acesta își fabrică inamicii, "teroriștii
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia, ori de câte ori mă uit în jurul meu, văd oameni extrem de subțiri, materializări ale duhurilor eterate din fanteziile shakespeareane. Fotoliile duble din autobuze și din trenuri sunt proiectate pentru ceea ce, în Europa sau în America, ar constitui lăcașul unui singur corp hrănit de cornul abundenței. Silueta niponă comună dezvoltă, instinctiv, o relație absolut specială cu spațiul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care Platon le-a văzut completate: e unu, perfect în doi; și sunt doi în unu. Integrare în pat sau deja în cosmos? Unde sfârșește odaia și-ajunge-n astre? Ce forță chiar din rărunchi ne transportă spre regiunea extremă, eternă și eterată? La delicioasa atingere a clitorisului, totul deja se transformă, străfulgerare. În acest mic țâmburuș al corpului se reunesc și fântâna și focul și mierea. Iar penetrația începe să rupă norii și devastează atât de fulgurante singurătăți pe care vederea umană
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
larve sfărâmate de dorințe / Pe care nu pot să le-ncapă. Fugi! / De brațele profanatoarei cruci / În care fericită mă urăsc. (Trup amar). Acum, poezia stă mai mult sub semnul erosului spiritualizat prin negarea "trupului amar" și afirmarea unei senzualități eterate sau somnolente, un fel de langoare amestecată cu febrilitate. Ființarea se prelungește în bătaia unui "vânt de neființă", dedus din metafora somnului și dintr-un "clar de moarte". Imaginea purității (lumina, florile, frunzele, fulgii, stelele) se asociază cu motivul umbrei
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
de adâncime ar necesita un spațiu de câteva ori mai întins decât cel al unei cronici. Și, ca orice astfel de demers detectivistic, și-ar vădi, în cele din urmă, slăbiciunea. Cine mai stă să decripteze, în subteranele acestui galimatias eterat, un clin d’oeil către Moartea lui Ivan Ilici, cel care, aflat pe ultimul prag, pronunța iată-mă pe post de iartă-mă, convins că, totuși, se va face înțeles de cine trebuie: „abia aștept ziua când concetățenii mei/ vor
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
Gheorghe Grigurcu Cărturar marcant al componentei (mai) tinere a Scolii clujene, Ștefan Melancu propune un lirism delicat, eterat, precum o pauză a eforturilor intelectualului si într-un fel o compensare a lor. Abstracțiunile se dizolvă în visare, exactitățile devin evanescente trecînd într-un mediu ambiguu, într-o cultură de imagini fin tremurătoare precum a unor obiecte răsfrînte în
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
esteticianul amator, purtând viu în suflet sol diezul din Sonata lunii a lui Beethoven, întreabă retoric: „Strălucit-au vreodată așa de dumnezeiește razele reci ale lunii cum strălucesc aceste luminoase și calde sonorități? A înaintat vreodată discul el pe calea eterată cu solemnitatea cu care curg valurile cântării acesteia?”4 Deci, frumosul artistic, datorită talentului creatorului, subiectivității acestuia, manifestate prin subiectivitatea limbajului muzicii, este superior frumosului naturii. Aceeași complexă relație dintre lumea obiectivă și artist este sugerată prin imaginea gnomului. Sufletul
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
în relația cu Roman, o formă de spiritualitate și o altă serie de valori devin expresia relației cu Adam. Regizorul alege, din nou, contrastele expresive, amorul cu fostul boxeur este brutal, pătimaș, cu năbădăi, pe când cel cu profesorul este stilizat, eterat, încărcat de tandrețea pe care diferența de vârstă o subliniază sensibil. În primul caz, relația este ierarhică, bazată pe dominație și supunere, suprimând orice libertate. În cel de-al doilea caz este mentorială, ușor paternalistă dar fără a cădea în
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
aduce cu sine o nouă lectură. Și una, și cealaltă, de o neașteptată claritate. Estetismul, funciar fiind, rămâne intact. Doar că într-o versiune, de astă dată, up to date. În special Lispoemele sunt de o cuceritoare actualitate. Mici întâmplări eterate, toate. Exotismul lusitan există, dar nu ocupă prim planul. Mai pregnant se dovedește, întotdeauna, scenariul. Limpezimea de acum rezistă în condiții oricât de complicate. Iar când nu sunt complicate, Alex. Leo Șerban le face să fie!) Exemplar e, din acest
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
o exonera măcar prin uitare. Pe deasupra e vorba de doi scriitori cu o înzestrare nu de toate zilele. Așa încît așa-zisa literatura de sertar, negata nu o dată cu condescendenta, se arondează cu o probă prețioasă. Dacă Aurel Dumitrașcu e mai eterat, planînd în materia rarefiata a visului care, e drept, nu face abstracție de solul oribil accidentat de unde pornește, Adrian Ălui Gheorghe preferă a-și modela frazele din chiar "realitatea păstoasa, amară" a acestuia. Poezia d-sale convulsionata își lasă deja
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
moment de respiro sau baremi de liniște sapiențială. Plăcerea nebună a celui care se joacă și se bucură de cuvinte, asociindu-le imprevizibil, răsucindu-le și ciocnindu-le ca la biliard, e mai puternică decât figurația modernismului abstract și imaginația eterată a exponenților lui. În Orologiul cu statui, elementele intră într-o adevărată frenezie (combinatorie sau disociativă), particulele sunt de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul e lumânare în curgere
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
peste văi. CLOPOTUL Sunt limba cerului, i-ating palatul, și-al metalelor toate, inalțător, tenorul. Mult după ce-mi sting glasul, îmi rămâne cântatul în argintul albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos și Una, vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară în singur cer intelectual, sculptă o pauză așa de pustiită dezordonatei improvizații a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice, utilizate cu scopul de pitoresc; ele exprimă mijloace poetice, alternanțe de național și ezoteric, spre a deschide o perspectivă interioară a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cultură contemporan, Nicolae N. Negulescu, apărută în 2013, la Editura „Singur”, se constituie într-un veritabil discurs hermeneutic, deopotrivă prag și treaptă a înălțării spre ținuturile pure ale gândirii poetice născătoare de hierofanii. Poezia este, prin excelență, un spațiu eterat, rezervat inițaților sau celor hărăziți de soartă să reveleze prin cuvânt inefabilul traseu al minții și al sufletului spre lumea văzutelor și a mai puțin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său inițiatic, „icoana drumului” spre spațiile
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
omului. Pe de altă parte, a primi lumină înseamnă a fi admis la inițiere. Neofitul accede prin lumină la cunoașterea transfiguratoare. Dezvăluirea semnelor ține de parcursul traseului de inițiere. Cunoașterea lor sfidează timpul și transgresează limitele spațiului spre aceeași zonă eterată stăpânită doar de cuvânt. Treptat, piesele volumului lui Nicolae N. Negulescu reconstruiesc o paradigmă a sacrului și a ipostazierilor acestuia. Hierofaniile sunt vizibile doar pentru poetul-cititor de semne ce năvălesc de pretudindeni numai pentru el. De cele mai multe ori însă, acestea
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort/oare de ce, din a cui vină?” Sau această imagine compensatorie a universului tămăduit, în care propensiunea spre sacru, atât de consubstanțiala poetului, se înaripează într-un spațiu eterat de Buna Vestire: „... poarta, ca un Sfânt Triptic/ ce se dezvăluie spre cerul albastru/ e deschisă de înger într-un zâmbet eliptic/ticluit din lumină, aur și alabastru. (...) aripile stâncilor curcubeic canta/ în grădini cu îngeri și harfe de aur
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
personaj central o stihie, Erosul, forță nevăzută și devastatoare, generatoare, deopotrivă, de fericire extatică și de teribilă suferință, neocolind, în drumul său de neînțeles prin univers, prin existență, nici oamenii, nici zeii, nici chiar, crede autorul, abisurile de lumină, pure, eterate, ale lumii mistico-religioase (unde, însă, trebuie spus, iubirea este agape). (În limba greacă a Noului Testament și în scrierile Sfinților Părinți, există patru termeni ce desemnează iubirea: storghi, philia, eros și agape . Nu intrăm în detalierea sensurilor. Pe scurt, și
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
de cultură contemporan, Nicolae N. Negulescu, apărută în 2013, la Editura „Singur”, se constituie într-un veritabil discurs hermeneutic, deopotrivă prag și treaptă a înălțării spre ținuturile pure ale gândirii poetice născătoare de hierofanii. Poezia este, prin excelență, un spațiu eterat, rezervat inițiaților sau celor hărăziți de soartă să reveleze prin cuvânt inefabilul traseu al minții și al sufletului spre lumea văzutelor și a mai puțin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său inițiatic, „icoana drumului” spre spațiile
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
omului. Pe de altă parte, a primi lumină înseamnă a fi admis la inițiere. Neofitul accede prin lumină la cunoașterea transfiguratoare. Dezvăluirea semnelor ține de parcursul traseului de inițiere. Cunoașterea lor sfidează timpul și transgresează limitele spațiului spre aceeași zonă eterată stăpânită doar de cuvânt. Treptat, piesele volumului lui Nicolae N. Negulescu reconstruiesc o paradigmă a sacrului și a ipostazierilor acestuia. Hierofaniile sunt vizibile doar pentru poetul-cititor de semne ce năvălesc de pretutindeni numai pentru el. De cele mai multe ori însă, acestea
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
consecință, credem că există o singură certitudine: nimeni nu a exercitat asupra omenirii o influență atât de mare și de profundă ca Omul-Iisus. Dacă marii filosofi ai lumii precum Aristotel și Platon sau Kant și Hegel ne ridică în sfera eterată unde n-avem acces, Hristos ne înalță la cer și ne coboară pe pământ, zilnic. În plus, Mântuitorul reușește să pătrundă în viața și în gândurile noastre transformându-ne de fiecare dată, precum alchimistul transformă plumbul în aur. Vorba unui
CREDINŢA ŞI FILOSOFIA – DOUĂ LUMINI, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344622_a_345951]