39 matches
-
2H&1D (niciodată deci de 1H), succesivitatea se nuanțează ca mono- plusonie (asemănător categoriei de omofonie); c) dacă masa 1 alternează statistic (nu neaparat și periodic) cu mase mai mari, se observă o nuanță de mono-variosonie (relativ întrucâtva categoriei de eterofonie). N.B. - Aspectul de polifonie (conform categoriei precizate de Ștefan Niculescu), poate apărea doar latent în registrul monovocal, prin suprapunere sau alternanță între registre de înălțimi și/sau prin conjuncții de durate. 2) În registrul plurivocal Vf apare evoluând simultan cu
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
parte există lumea majoritară a muzicilor „ușoare” (comerciale, experimentale), cele mai multe dintre ele, de tip entertainment care, chipurile, traduc pasiunile sufletului, emoțiile și sentimentele de-o clipă. O lume a monodiei acompaniate, ce refuză ostentativ complexele sintaxe polifonice, omofoniile rafinate ori eterofoniile hiper-elaborate. Ea se adresează publicului larg, un public opac la gândirea originală și deschis către plagiatul artistic, neținând cont de faptul că în muzică e vorba despre imaginație și inovație, nu despre imitația palidă ori despre statu-quo. Se vrea ca
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
formale pe care le-am putea eticheta rezonabil doar prin termenul de eseu componistic. Așa cum este, de exemplu, Simfonia a IV-a "Giocossa", în care dincolo de pendularea ambiguă dintre tragic și comic ori între monodie pe de o parte și eterofonie sau polifonie pe de altă parte, asistăm la translarea si combinarea în trepte a unui material sonor care, la un moment dat rămâne parcă uluit de sonoritățile beethoveniene ce ne amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
în prima etapă de lucrări, precum Dans tătar, Pe Argeș în sus, Variațiuni simfonice pe un cântec de Anton Pann, apoi apelul la idei sonore personale în restul lucrărilor simfonice, cu revenirea la izvoarele muzicii psaltice autohtone, cu apelul la eterofonia muzicii populare și la unisonurile practicii muzicii vechi religioase) Theodor Grigoriu a dat la iveală Omagii lui Enescu, Orchestrațiile la lieduri și suita Impresii din copilărie- obținând acea frescă a meditației grave cu adânci rădăcini în solul sensibilității poetice românești
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
veste minunată!, Coborât-a, coborât-a, Asta-i casa cea frumoasă, Colind pentru suflet, Sus la vârful muntelui, Mândru joacă Pătru-n raiu, Steaua sus răsare. Construcțiile sonore sunt bazate pe structuri modale, arhaice, completate cu acorduri de cvarte, cvinte sau eterofonii. Din aceste sonorități transpar astfel, anumite elemente de limbaj și stilistică muzicală specifice secolului XX, noțiuni familiare pentru cei care au avut privilegiul de a-l avea ca îndrumător, fie și pentru scurt timp, pe maestrul Dan Voiculescu. Compozitorul însuși
Vremea colindelor rom?ne?ti by Iliana VELESCU () [Corola-journal/Journalistic/84308_a_85633]
-
compozitori de a compune. G. Ligeti concluzionează că el și Șt. Niculescu au ajuns la un rezultat sonor asemănător prin îndepărtarea de cromatism și îmbrățișarea diatonismului (spectral) și a microtonalității (p. 89 și următ.), mergând pe drumuri diferite: micropolifonia, respectiv eterofonia. De aici aflăm că G. Ligeti cunoștea creația lui Șt. Niculescu și îi aprecia originalitatea. Sunt consemnate și discuțiile din cadrul colocviului din Oldenburg, unde Ștefan Niculescu a fost invitat în 2006 și la care au participat și fostele sale studente
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
planetară”, comună, într-o pluralitate de stiluri și tendințe specifice secolelor XX și XXI, care să unească contrariile, prin apropierea de culturile folclorice europene și extraeuropene. Acestea, precum și creația lui Enescu, i-au furnizat idei în crearea unei noi sintaxe - eterofonia. În discuția cu G. Ligeti, Șt. Niculescu spune că nu este vorba de o sinteză, ci de a apropia contrariile, după cum propune filosoful și teologul Nicolaus Cusanus prin „coincidentia oppositorum” (p. 90). Unitatea și multiplicitatea sunt teme cu care s-
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
Astfel, Șt. Niculescu reușește să cuprindă în creația sa, prin utilizarea unui vechi principiu muzical, prezent în multe culturi muzicale de pe glob, gândirea filosofilor greci, în special Heraclit, și cea creștină. Acest lucru se explică prin originea naturală a principiului eterofoniei: compozitorul o compară cu apele unui râu, ce se despart, formând o deltă, după care se unesc din nou, sau cu vibrația aerului dintr-un tub, formând noduri și ventre. Și in persoana lui Șt. Niculescu contrariile s-au dizolvat
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]
-
Niculescu. Prestațiile muzicologice lămuresc și susțin demersurile componistice, iar cele practice, la rîndul lor, validează întreprinderile teoretice. Primul volum conținea texte capitale, atît pentru muzica românească, dar și pentru cea europeană: probleme de stil și sintaxă muzicală (în special despre eterofonie), aspecte ale muzicii populare sau culte, tradiționale sau contemporane, românești sau străine, dezvăluirea unor tendințe poetice sau estetice ale propriei creații muzicale, eseuri despre sursele muzicii, culoare, ritm și, nu în ultimul rînd, despre universul sonor enescian, Ștefan Niculescu dovedindu
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
Seara a debutat cu Sincronie (4) pentru clarinet, pian și percuție (Răzvan Gachi, Andrei Podlacha, Georgeta Radu) de Ștefan Niculescu - lucrare în care autorul explorează, ca și în altele partituri ale sale, plurivocalitatea și politempiile ce converg spre unison și eterofonie, obținute din aglomerarea sau rarefierea alternativă a sonorităților, din contraste între pasajele eruptive ale clarinetului și altele lin-visătoare, ale pianului și percuției. Sunetul-pedală al clarinetului, cu rezonanță de flaut ecranează, în final, armoniile pianului și percuției, delimitând două lumi disparate
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
și din porțiuni liric-consonante, cu momente de simultaneitate (unison); Invenzioni (Invențiuni) pentru cvartet alcătuit din vioară (Marius Lăcraru), violoncel Anca Vartolomei), clarinet (Ion Nedelciu) și percuție (Sorin Rotaru), de Adrian Pop - o splendidă re- lectură a stilului polifonic, combinat cu eterofonia, instrumentele înrețesându-și frazele delicat arcuite în țesături diafane, cu pasaje preluate succesiv, în canon imitativ, dând senzația alunecării șerpuite dintr-un univers timbral în altul. Scris cu artă și meșteșug, cvartetul compozitorului clujean Adrian Pop a adus o pată de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Vivarta - termen polisemantic, împrumutat din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile tânguitoare, dau impresia de cântec doinit pe mai multe voci, unele prezente, altele doar ca re- amintiri. Mereu imprevizibilă, deși mereu asemenea sieși, Doina Rotaru introduce elementul dramatic printr-o bifurcație
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
în spirit tradițional! Așa s-a întâmplat cu Cvartetul nr. 1, compus la vârsta de 19 ani, pe când era în anul II de facultate. Era firesc, deci, ca în arhitectonica lui muzicală să apară elemente modale - ritmuri de joc popular, eterofonii polifonizate etc. -, aluzii la stilul primitiv-ritualic dintr-o lucrare ca Sacre de Stravinski, dar și unele intonații...romanțioase, ironice, dat fiind recursul la versurile poemului lui Maiakovski, Flautul-vertebră, rostite de către membrii cvartetului. Scris cu știință, fantezie și dezinvoltură, cvartetul conține
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
gregoriene și bizantine cu cele folclorice (românești) și de aplicare a lor pe trunchiul marilor forme ale muzicii europene. Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]