37 matches
-
ontogenetică a copilului. Într-o primă etapă, care se desfășoară pînă la 7/8 ani, autoritatea primează față de justiție; altfel spus, justiția este subordonată autorității adulte. Drept urmare, gândirea morală teoretică a copilului ascultă de principiile rezultate din respectul unilateral („morala eteronomiei și a responsabilității obiective” — J. Piaget). Constrângerea morală, specifică acestei etape de vârstă, se caracterizează respectată ??199 unilateral, care — așa cum arată Pierre Bovet — este izvorul obligațiilor morale și al sentimentului datoriei: orice consemn care vine de la o persoană respectată (în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe care o vom vedea dezvoltându-se în afara moralei datoriei, și care va deveni total preponderentă la unii indivizi. Binele este un produs al cooperării. Dar raportul de constrângere morală, generator al datoriei, nu ar putea conduce, singur, decât la eteronomie. În consecințele sale extreme, el duce la realism moral” (op. cit., p. 127). A doua etapă, cuprinsă aproximativ între 8 și 11 ani, este „egalitarismul progresiv”. Este mai mult o etapă intermediară, de interiorizare și de generalizare a regulilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-se în permanență frustrați, deposedați de un drept. Mai sunt încă, din nefericire, părinți care fac totul pentru a evita formarea la copilul mic a responsabilității obiective, care nu acordă atenție specială acestei probleme atât de importante a autonomiei și eteronomiei morale. Greu de crezut, dar există copii care n-au fost pedepsiți niciodată în familie, în sensul strict al cuvântului, care, atunci când au comis un act de obrăznicie sau de nesupunere, au fost cel mult lăsați singuri pentru câtva timp
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atinge aparatele electrice care sunt în priză, sau alte obiecte care sunt în folosința strictă a adulților. Aceste consemne, primite și aplicate înainte de a fi înțelese pe deplin au, se știe, virtutea de a contribui la formarea unei morale a eteronomiei, în cadrul căreia conștiința propriei greșeli este însoțită de un sentiment al „datoriei” (al obligațiilor), cu remușcări în caz de încălcare a regulilor sau a cerințelor adultului. Uneori, acest libertinaj acordat copilului mic este menținut de părinți și în etapele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
1, p. 105). Cum ar putea educația să asigure dominarea "eului spiritual"? Pentru a răspunde la această întrebare Foerster analizează două tipuri de educație care se confruntau în primii ani ai acestui secol: a) educația autoritară caracterizată prin constrîngere, rigorism, eteronomie și b) educația liberă, care nega orice autoritate și acorda deplina libertate de manifestare a instinctelor. Dacă primul tip de educație era propriu după opinia lui Foerster "prusacismului", cel de-al doilea tip era caracteristic "americanismului". În opera sa, Școala
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cale și îl realizează. Dar fericirea apare și în lotul per-sonalității, în măsura în care însuși scopul ultim și necondiționat al subiectului inteligibil (personalitatea), Binele Suveran, este o sinteză între moralitate și fericire, amândouă desăvârșite. Persoana țintește fericirea ca pe un scop datorat eteronomiei "sensibile" a liberului arbitru (care, conceput ca libertate a subiectului empiric, are valabilitate numai în lumea fenomenală a persoanei). Țintirea fericirii este în acord cu natura însăși, dar, pe de altă parte, este dependentă de legea morală, așa cum sunt toate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
voința pură condiționează fericirea, în tot ce are ea, poziție, funcții etc. în orizontul subiectului empiric. Chiar și atunci când omul acționeză împotriva unei reguli ce își are temeiul în legea morală, adică acționează împotriva voinței sale pure (acțiune posibilă prin eteronomia liberului arbitru care condiționează acțiunea în partea sa fenomenală), el are conștiința acțiunii din datorie, adică a maximei acțiunii în acord total cu legea morală. Am putea spune că el conștientizează "forma" acestei acțiuni (însăși legea morală) chiar și atunci când
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mult cont de oamenii de știință și de determinismul biologic, am început să ne gîndim la sensul cuvintelor folosite. Așadar, cîteva sedințe au fost consacrate stabilirii unui glosar, care să permită distingerea sensului de atribuit unor cuvinte-cheie, precum libertate, determinism, eteronomie, sistem, structură. Ne informam unii pe ceilalți despre cunoștințele și despre preocupările noastre. Această perioadă a fost una de o extraordinară fecunditate pentru toți participanții. Căutînd să inventăm o nouă metodologie, eram dornici de contacte, dor-nici de a cunoaște, dornici
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
particularitatea lor proprie, dar egali sub raport formal. În perspectiva unei analize psihodinamice, continuă autorii citați anterior, cucerirea autonomiei este corelată cu construirea identității în timpul adolescenței. O altă definiție vine din sfera filozofiei. În acest caz autonomia este pusă în legătură cu eteronomia, ambii termeni desemnând „situația unei persoane, a unei colectivități umane, a unei discipline științifice care se supune numai normelor emanate de la ele însele, care dispun libere de propria lor voință, precum și situația unei persoane, colectivități, discipline științifice care se supune
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
unei colectivități umane, a unei discipline științifice care se supune numai normelor emanate de la ele însele, care dispun libere de propria lor voință, precum și situația unei persoane, colectivități, discipline științifice care se supune unor legi, condiții, influențe din afara din afara lor (eteronomia). Atât autonomia cât și eteronomia trebuie privite în interdependență, fiind relative și în același timp corelative, orice fenomen care este condiționat și dinăuntru și din afara lui este simultan autonom și eteronom. Singura entitate care se bucură de autonomie absolută este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
discipline științifice care se supune numai normelor emanate de la ele însele, care dispun libere de propria lor voință, precum și situația unei persoane, colectivități, discipline științifice care se supune unor legi, condiții, influențe din afara din afara lor (eteronomia). Atât autonomia cât și eteronomia trebuie privite în interdependență, fiind relative și în același timp corelative, orice fenomen care este condiționat și dinăuntru și din afara lui este simultan autonom și eteronom. Singura entitate care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și legităților proprii, interne ale acestora“ (Dicționar de filozofie, 1978, p. 55). Din perspectivă pedagogică, autonomia este definită ca „obiectiv general al educației și instrucției, termen
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]