KorAP: Find »[drukola/base=etician & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

56 matches

Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737

operele de artă și le dă valoare. Valoarea unei opere de artă depinde de cel care o valorizează. Analogia dintre etica mediului și estetica operei de artă poate fi aplicată și în condițiile luării în considerare a altor aspecte. Astfel, eticienii mediului discută despre totalități sistemice și despre importanța ecosistemelor. În acest sens, corespunzător eticii mediului, vom vorbi despre importanța contextului. Bunăoară, în cazul interesului pentru salvarea unei specii, vom considera că este mult mai bine și, drept urmare, că încorporează valoare

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
muzeu. De exemplu, o frescă a unei biserici trebuie salvată cu biserică cu tot, eventual chiar cu întregul ansamblu arhitectonic, fie acesta chiar o așezare medievală, iar nu decupată și salvată ca exponat într-o galerie de artă. De asemenea, eticienii mediului, cu deosebire cei implicați în politicile de mediu, aduc deseori în discuție, în special în cazul acțiunilor destinate salvării biodiversității, un argument cu privire la raritatea exemplarelor dintr-o specie aflată în pericol sau pe cale de dispariție. Asemănător, și esteticienii vor

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
cu privire la existența unei anumite stări inițiale date înțeleasă ca stare naturală. Abia Darwin dislocă în sens conceptual, profund, acest model al stării naturale de uniformitate prin teoria sa populațională și prin acceptarea variației ca factor explicativ al evoluției. După Sober, eticienii mediului ar încerca o asemenea reîntoarcere la ideea de stare naturală, mișcare intelectuală care, în opinia sa, ar fi cel puțin desuetă din perspectiva dezvoltării științei. Toate aceste obiecții duc la căutarea unei alternative. Drept alternativă la utilitarismul hedonist al

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
și de a decide în ce direcție să acționeze, dacă să facă binele sau răul. În concluzie, etica mediului și politicile de mediu au nevoie de ipoteza holistă pentru a putea fi concepute coerent. 3.2.2. Sensuri ale holismului Eticienii mediului folosesc termenul de holism în mai multe sensuri și în diverse contexte. Voi deosebi între câteva dintre acestea, așa cum apar ele în literatura de specialitate. Mai întâi, deosebesc între holismul practic și holismul etic. Eticienii atribuie valoare intrinsecă întregilor

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
2. Sensuri ale holismului Eticienii mediului folosesc termenul de holism în mai multe sensuri și în diverse contexte. Voi deosebi între câteva dintre acestea, așa cum apar ele în literatura de specialitate. Mai întâi, deosebesc între holismul practic și holismul etic. Eticienii atribuie valoare intrinsecă întregilor ca atare, comunității biotice și ecosistemelor, și consideră că întregii sunt prioritari în raport cu indivizii, în timp ce practicienii consideră că este necesar, numai dintr-o perspectivă managerială, să considerăm întregii biologici ca sisteme complexe, fără a presupune teza

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
întregii biologici ca sisteme complexe, fără a presupune teza priorității acestora în raport cu părțile din alte puncte de vedere. După Bryan Norton, Aldo Leopold ar fi un holist practician prin excelență 102, deși cei mai mulți teoreticieni ai mediului îl consideră un holist etician. Reprezentativ pentru a această interpretare etică a holismului lui Leopold este J. Baird Callicott. Callicott pornește de la land ethic a lui Aldo Leopold ca exemplaritate și identifică etica mediului cu holismul. Pe această bază, el vede o contradicție intolerabilă între

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
ale eticii tradiționale. Totuși, etica mediului include în domeniul moralității și alte entități naturale, așa cum ar fi copacii, pășunile sau munții, care nu suferă, o știm bine, deoarece nu pot avea experiența plăcerii și a durerii. Pe de altă parte, eticienii mediului lucrează și cu noțiunea colectivă de specie și includ speciile în sfera moralității. Dar nici speciile de animale ca atare nu suferă. Indubitabil, numai indivizii au asemenea experiențe. Mai mult decât atât, ca teoreticieni ai mediului putem susține că

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
și convingeri specifice, deosebite de acelea specifice unei tradiții fizicaliste și mecaniciste. Ecologia este înțeleasă de unii teoreticieni ai mediului drept o știință fundamentală 145. De fapt, recursul la datele cercetării științifice a devenit o constantă în cele mai multe dintre încercările eticienilor mediului de a-și susține punctele de vedere. Astfel, chiar în construcția argumentului următor, al unei etici bazate pe interese, voi susține că rezolvarea problemelor se poate face prin arbitrajul dovezilor furnizate de știință. 4.3. Un argument utilitarist bazat

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
aspect al problemei demarcației am discutat însă mai sus. Neîndoielnic, apreciem natura ca natură și nu ca artă sau artefact 168. Totuși, natura nu trebuie oare luată în considerare și pentru că trezește în oameni anumite trăiri de natură estetică? Numeroși eticieni ai mediului recunosc valabilitatea unei asemenea abordări. Într-adevăr, Leopold menționează că o comunitate biotică are trei caracteristici fundamentale, și anume, integritatea, stabilitatea și frumusețea. Hargrove 169, pornind de la G. E. Moore, dezvoltă ideea că ecosistemelor le poate fi atribuit

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
pentru existență duce la creșterea cantității de durere din lume. De aici rezultă că a spune că tot ceea ce este natural este bun duce la dificultăți. A urma natura în această privință ne duce într-o încurcătură de nedepășit. Alții eticieni ai mediului au restrâns discuția despre drepturi la cazul animalelor superioare. Exemplar în această privință este Rolston 225. Acesta discută despre drepturile animalelor superioare, înțelegând prin acestea ființe conștiente, capabile să simtă și să reacționeze conștient la mediul extern. El

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
teorii aflate în divergență teoretică. Ulterior, Callicott va identifica și un motiv practic de divorț, derivat din atitudinea diferită față de vânătoare rezultată din cele două teorii.. Dacă apărătorii drepturilor animalelor nu acceptă controlul populației diverselor specii de animale prin intermediul vânătorii, eticienii mediului acceptă o asemenea posibilitate 241. Pe această diferență practică dintre eticienii mediului și eliberatorii animalelor Callicott construiește distincția dintre monismul și pluralismul moral și optează pentru primul, adică pentru o rezolvare a problemelor din perspectiva eticii holiste a mediului

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
practic de divorț, derivat din atitudinea diferită față de vânătoare rezultată din cele două teorii.. Dacă apărătorii drepturilor animalelor nu acceptă controlul populației diverselor specii de animale prin intermediul vânătorii, eticienii mediului acceptă o asemenea posibilitate 241. Pe această diferență practică dintre eticienii mediului și eliberatorii animalelor Callicott construiește distincția dintre monismul și pluralismul moral și optează pentru primul, adică pentru o rezolvare a problemelor din perspectiva eticii holiste a mediului. Pluralismul moral este contradictoriu deoarece încearcă să cuprindă atât teoria mediului, cât

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
aspecte ce țin de valorizarea estetică. În acest caz, un critic poate pune accentul pe aspectul relațional al valorii și să susțină că omul este cel ce dă valoare lucrurilor și că un lucru are valoare dacă este prețuit. Dar eticienii mediului mizează pe valoarea intrinsecă, ceea ce înseamnă că nu se poate susține că un lucru nu are valoare dacă eu nu îl prețuiesc comparativ cu un lucru pe care îl prețuiesc. Valoarea intrinsecă este independentă de actul prețuirii individuale, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
fi considerat bine sau rău. Pornind de la acest caz al oamenilor care vânează și al animalelor de pradă putem configura atitudini diferite, mai mult chiar, așa cum am precizat mai sus, putem avea o dispută teoretică între apărătorii drepturilor animalelor și eticienii mediului. Deosebim între mai multe tipuri de vânătoare 285: • vânătoare terapeutică, cu rolul de a asigura fie bunăstarea unei specii care a depășit numeric optimul în raport cu resursele de mediu și capacitatea de susținere a ecosistemului, inclusiv în raport cu generațiile viitoare ale

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
a doua poziție nu interoghează suficient "criza ecologică". Ce facem cu resursele naturale? Cum refacem echilibrele? Ce este ireversibil și cum prevenim asemenea procese de deteriorare a mediului? Putem modifica activitățile umane și putem crea un nou cadru al acestora? Eticienii mediului înconjurător împărtășesc ideea că este necesar să interogăm explicit modalitățile generale de raportare la natură care au fost gândite în tradiția filosofică, morală, științifică și religioasă occidentală, căutând soluții chiar în interiorul acestei tradiții. Dar, se întreabă unii ecologiști, poate

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
la problemele de mediu de vreme ce ea însăși este printre cauzele care au generat aceste probleme? Ajungem astfel la teoretizarea nevoii unei etici profunde, la promovarea unei schimbări teoretice de genul celei propuse de Arne Naess. Așa cum am precizat mai sus, eticienii mediului consideră că propun nu o simplă etică aplicată, ci o modificare la nivelul fundamentelor, o extindere a sferei moralității, pornind de la noțiunea de valoare intrinsecă. Corespunzător extinderii sferei moralității se propune și o extindere a domeniului reglementărilor juridice. În

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
o extindere a sferei moralității, pornind de la noțiunea de valoare intrinsecă. Corespunzător extinderii sferei moralității se propune și o extindere a domeniului reglementărilor juridice. În mod tradițional, legiferăm pentru oameni, în sensul că omul este scop al reglementărilor juridice. Potrivit eticienilor mediului, domeniul normelor juridice capătă un conținut extins, prin aceea că se admite că trebuie să legiferăm și pentru celelalte viețuitoare și lucruri, pentru natură. Altfel spus, dacă în mod tradițional suntem responsabili față de ceilalți oameni, din perspectiva eticii mediului

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
stat niciodată așa în dezbaterea filosofică. Bunăoară, G. E. Moore a publicat studiul "The Conception of Intrinsic Value" cu mult timp înainte de punerea în discuție a posibilității unei etici a mediului. De aceea, mai corect ar fi să susțin că eticienii mediului au readus în discuție noțiunea de valoare intrinsecă, deja teoretizată în tradiția filosofică. 52 Vezi John Passmore, Man's Responsibility for Nature, Duckworth, Londra, 1974, cap. 7. 53 Vezi Richard Routley, Val Routley, "Against the Inevitability of Human Chauvinism

[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280

știința moralității, nu poate înțelege de ce ceea ce a fost învățat să facă este realmente bine. Așa încăt afirmația lui Aristotel că „scopul politicii nu este cunoaștere teoretică, ci acțiunea” (1095a, 6) trebuie interpretată nuanțat: ea nu vrea să spună că eticianul și înțeleptul practice nu sunt deloc interesați de cunoașterea principiilor, punctelor de plecare sau a „de ce”-urilor eticii, acestea fiind apanajul exclusive al celui ce face „știință” (episteme); dimpotrivă ei sunt profund interesați în aceasta și cu Etica nicomahică se

Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
scopul cercetării etice nu consta în formularea unui standard sau test obiectiv și universal al judecării morale prin apel la care să se decidă valoarea acțiunilor particulare, ci în formarea acelui caracter să fie capabil de o asemenea decizie. Scopul eticianului (omului politic) e să explice și să modeleze un aparat psihic ce posedă capacitățile necesare pentru a decide valoarea etică a unei acțiuni particulare în funcție de circumstanțe. Etica lui Aristotel e fundamentul teoretic al legislației și al pedagogiei morale.

Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289

interpretare a lumii politice în care trăim. Desigur, acest mod de citire referitor la guvernanți și cetățeni, la instituții și comportamente în sfera publică, nu ar fi fost posibil fără influențele pe care le-au exercitat asupra formării mele mari eticieni ai lumii moderne și contemporane, în mod cu totul marcant: Immanuel Kant, John Stuart Mill, Hannah Arendt XE "Arendt, Hannah" , John Rawls, Susan Moller Okin, Ronald Dworkin, Carol Gilligan, Joan Tronto, Jürgen Habermas. Mulțumiri Mulțumesc femeilor și bărbaților între care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
veche și începe cu liberului arbitru: ideea că dăm seama individual de faptele și gândurile noastre în fața lui Dumnezeu, dacă ni se recunoaște discernământul și avem posibilitatea să îl exercităm. Alminteri responsabilitatea devine vorbă calpă. Paternalismul nu este întotdeauna rău. Eticienii vorbesc despre un paternalism legitim în câteva cazuri: este drept să fim împiedicați să lezăm alți oameni și pe noi înșine, de exemplu: să fim împiedicați să ne sinucidem, să inhalăm substanțe toxice, să circulăm periculos, este drept să manifestăm

[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
la suprafață în toată goliciunea ei, mă tem că ar trebui să creăm o „regiune penitenciară” înaintea unei „regiuni de dezvoltare”. Asta da, formă supremă de înșelăciune: să poți funcționa adesea eludând legea sau prin complicitate cu „legiuitorul”. De obicei eticienii occidentali vorbesc despre „politica mâinilor murdare”. Nu îndrăznesc să gândească până unde poate să fie împinsă murdărirea mâinilor dincolo de politică, dar cu complicitatea politicienilor, nu se gândesc până la ce nivel de propagare ajunge cultura instituțională a corupției. Nici câte coarne

[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
crea o comunitate morală atunci când societatea este eterogenă religios și devine tolerantă față de oameni nereligioși și tratează religia ca problemă privată a indivizilor. Sensul răspunsurilor moderne la această tulburătoare problemă poate fi rezumat astfel: fiecare om, ne spun kantienii și eticienii drepturilor, este un scop în sine fiindcă este ființă rațională, adică autonomă (cel puțin potențial - vezi copiii). În această calitate, nimeni nu poate să fie folosit doar ca mijloc. Caracterul noninstrumental al persoanei se manifestă prin aceea că ea își

[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
fapt mass-media (mai ales audiovizualul) care, atunci când nu face emisiuni festiv-religioase, tratează problemele omenești adesea, cu foarte mici excepții, fie amoral, fie imoral. Cazul Adriana Iliescu ne aruncă la suprafață toată premodernitatea noastră într-o lume postmodernă. Câțiva moraliști și eticieni oficiali, exclusiv bărbați și exclusiv din lumea medicală sau religioasă, dau verdicte despre cazul unei femei vârstnice, fertilizată in vitro, la dorința femeii și cu consimțământul ei informat. Lor li se alătură ziariștii și politicieni, aproape exclusiv bărbați. Împreună fac

[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]