76 matches
-
comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influnețat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al XVII-lea este martorul a două fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
Petrică), Dumitru Covalciuc (Tinerețea lui Doxachi Hurmuzachi), Gheoghe Ardinu (Basme și clepsidre), Nicolae Havriliuc (Pe strada Holgasse). La rubrica „Documentar” se prezintă Memorandumul Congresului Intelectualității Românești din regiunea Cernăuți (nr. 1-2, 2000). „Cronica literară” e semnată de Ștefan Hostiuc, rubrica „Etimologii neconvenționale” e susținută de Theodor Herodot, „Cuvinte românești fundamentale”, asigurată de Ion Popescu-Sireteanu, „Repere istorice”, de Mircea Pahomi. Alte rubrici: „Teme, probleme, dileme”, „Litterae bucovinenses”, „Biblioteca «Septentrion»”, „Repere istorice culturale”, „Sempiternum”, „File din istoria Bucovinei”, „Revista revistelor literare”. Alți colaboratori
SEPTENTRION LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
un zâmbet lung, nemișcat, ce dădea senzația mai mult ca orice de orbire. Pletoși, murdari, lipsiți de stil, otova, ignoranți. Afla după ce-i citiseră câteva ore că trebuia el să Îi Învețe acea materie, să explice termenii, să le facă etimologii ca la doisprezece ani. „Janua - ușă. Janitor1acela care veghează ușa.“ „Lapis - piatră. A delapida, a dărâma piatră cu piatră. Nu se poate spune așa despre o persoană.“ Dar dacă s-ar fi putut, s-ar fi zis așa despre acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
et Romanorum Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică Douăsprezece panegirice latine Ficino, Lessico greco-latino Firmicus Maternus, Mathesis FPL = Fragmenta poetarum Letinorum epicorum et lyricorum praeter Ennium et Lucilium Galenus, Opera Omnia Gellius, Nopțile attice Horatius Flaccus, Opera Omnia Isidor din Sevilia, Etimologii Iuvenal, Satire Lucan, Farsalia Lucrețiu, Despre natura lucrurilor Marcus Aurelius, Meditationes Marțial, Epigrame Minucius, Octavius Nemesianus, Egloge Nonius Marcellus, De compendiosa doctrina Paulus Iulius, Sententiae Persius, Satire Petronius, Satyricon Pliniu cel Bătrân, Naturalis historia Pliniu cel Tânăr, Epistolarul Plutarh, Moralia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tot pasul poți avea o surpriză, poți face o descoperire, poți obține confirmarea a ceea ce tu însuți știai. Sau bănuiai. Ei bine, foarte multe explicații pe care noi toți le dăm unor toponimice sunt de cele mai multe ori simple presupuneri. Etimologii populare, cum le numesc specialiștii. Cei care pun ordine în această ramură a lingvisticii ÎToponimiaă sunt chiar specialiștii în această chestiune. Dar chiar și printre ei se mai ivesc, uneori, controverse în legătură cu un nume de localitate sau altul. Și toponimia
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
puternic decât uriașul, degetul cel mic de la mână (auricularul) este învestit cu deosebite însușiri magico-profetice. El era dedicat zeului Hermes - mijlocitorul dintre cei vii și cei morți, patronul artelor și cunoștințelor oculte. Numele auricular (fr. auriculaire) este legat de unii etimologi de latinescul aurum. Asemenea legătură nu poate fi total exclusă, deoarece, în vechime, inelele puteau fi purtate și pe acest deget, precum apare în poezia eminesciană: Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump îl
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a fi, nu reprezintă cu fidelitate legile ce se manifestă ca domnitoare în limba poporului de jos, ci se ține, fără de-a o ști, însuși de facțiunea literaților cari cred a fi găsit calea de mijloc între fonetici și etimologi - un juste-milieu, cum s-ar zice. Tot în capitolul III d. critic impută delegaților patrioți cari au vorbit românește în Dietă greșelile ce, după d-sa, ei le-au comis în limbă. Dacă ei nu-și știu limba (ceea ce noi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care nu-l recomandă ca romancier pe autorul lui Mite. Un alt reproș grav vizează incoerența psihologică a eroului, generată de abundența secvențelor cu caracter reflexiv-teoretic ce "sufocă sâmburul romantic" și afectează estetic narațiunea "lungi discuții filologice despre mahalizarea limbii, etimologii (după moderna Dacoromania!) savante ("desmerdare" din "merda"), teoria fiziologică a pesimismului [...], teoria diferențierii (după E. Lovinescu), teoria conservatorismului". Or, după Călinescu, "o biografie este bună, substanțial științifică atunci când toate momentele ei apar ca momente coerente de manifestare a unui erou
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
temelii de neclintit. Astfel, ceea ce nu fusese decât schițat inițial prin osatura eșafodajului se concretiza subit într-un iconostas încă pur, de lemn crud, virgin, așteptându-și icoanele; acest iconostas, tâmplă a bisericii (tâmplă, templu, tâmplar, templier, o serie de etimologii care pot deveni prilej de interesante și bogate comentarii cu aură ezoterică, mitologică) "trăsnea" o cezură fără echivoc între zona profană și cea sacră, aflată dincolo, în "Sfânta Sfintelor". Rămâneau în afară, către public, cele doua platforme pe care "les
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al cuvântului. Anatole France ne reamintea, în 1892, că în dreptul roman, le plagiaire, c'était l'homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul este cum nu se poate mai grav în cazul unor texte de acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sau Bucuresci (ultima denumire reia ortografia română) este vechea Thyanus, devenită mai târziu Bucuria, mare Curie a prinților valahi. După alții, București nu era în 1660 decât un simplu sat, care a fost transformat la acea vreme în capitala provinciei. Etimologii moderni îl derivă din Bucur 68 (Boukour), ce înseamnă bucurie, plăcere, fericire. Printre toate aceste origini, fiecare cu rațiunea ei de a fi, cea din urmă se justifică cel mai bine prin obiceiurile actuale. Plăcerea și intrigile galante par într-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iubite din țară. Au fost cunoscuți dintotdeauna sub numele de lăutari, cuvânt care vine de la lăută72, un fel de instrument cu coarde, a cărui origine este anterioară psalterionului lui David, dacă boemienii-țigani se trag din primele emigrări din India. Etimologii atribuie acestui nume de lăutari o origine latină, aceea de laudator. Într-adevăr, lăutarii cântă faptele strălucite ale oamenilor iluștri și, în sărbătorile familiale, virtuțile și nurii logodnicei, nașterea copiilor, aniversările etc. Lăutarii mergeau să cânte departe; aveau obiceiul de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cavaler complet echipat purta titlul de Boier, Bovis herus, vechi titlu al colonilor romani din secolele al VIII-lea și al IX-lea, pe când mai conduceau încă la război care înarmate cu sulițe și la care se înhămau boi." Alți etimologi derivă cuvântul boier (războinic) din rădăcina boï (bellum, război), ceea ce nu se îndepărtează prea mult de prima interpretare. Astfel, până la sfârșitul secolului al XV-lea, doar profesia armelor înnobila. După căderea Constantinopolului, grecii refugiați în Principate le dădură domnitorilor, Radu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din județul Harghita, numit în maghiară Tordátfalva). Turda este folosit și ca antroponim (sub formele Turd, Turda, Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur al unui conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a scurma, a săpa“, sl. tur, „zimbru“, sufixul maghiar -d, care s-ar fi adăugat uneia dintre aceste rădăcini (nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are ca autor pe I.-A. Candrea. Este, de altfel, cunoscut sub numele de „Dicționarul lui Candrea“. Este un dicționar bogat, cu 45.000 de cuvinte din trecut și din graiurile actuale. Soluțiile etimologice prudente sunt datorate celui mai bun etimolog român. L. Șăineanu, cu Dicționarul universal al limbii române = DU (1896-1943), a fost prezent prin nouă ediții între cele două războaie mondiale. Și L. Șăineanu a dovedit prudență în stabilirea etimologiei. Al. Graur l-a folosit sistematic în cercetările sale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
diferite) și istoria culturală (până la Marea Unire, Transilvania a fost mai mult sub influența culturii germane, iar în epoca fanariotă Principatele Române au fost influențate de cultura neogreacă) pot să dea sugestii interesante. Vechimea cuvântului este un criteriu auxiliar. Pentru etimolog, data primei atestări a unui cuvânt trebuie avută în vedere cu prudență. Este sigur că, dacă această primă atestare urcă în secolele 16 sau 17, acel cuvânt nu poate proveni din limbi cu care româna a intrat în contact mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pulpele“. Excepție face A. de Cihac, care îl consideră împrumut din slavă, la fel ca poală. O soluție etimologică originală oferă V. Bogrea, fost profesor la Cluj, despre care Iorgu Iordan scria că a fost unul dintre cei mai mari etimologi români. Pornind de la variante ca polpană, pulpoană, care ar reprezenta faze intermediare între o fază veche *purpoană și forma pulpană, Bogrea propune ca etimon fr. pourpoint „vestă scurtă cu mâneci (din secolele 13-17)“, cuvânt franțuzesc care însemna la început „brodat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un termen vechi, deși este curent în aromână (în Transilvania și Moldova, termenul curent este bumb). Al. Rosetti crede că termenul a fost adus, odată cu obiectul, de negustorii italieni. Cuvintele dop și stinghe, aduse și ele în discuție de unii etimologi, sunt împrumuturi recente din dialectul săsesc. Alte împrumuturi După ce limba română s-a constituit ca idiom distinct de latina din care provenea, împrumuturile au fost mai numeroase datorită variatelor sale contacte lingvistice; româna s-a dezvoltat într un mediu aloglot
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de bază al limbii române reprezintă prelucrarea fonetică și gramaticală specifică a tot ce experiența lingvistică autohtonă și latină aducea în simbioza celor două popoare. Eliberați de copleșitoarea încărcătură fonematică, morfematică și semantică pusă de neogramatici în psihicul omului primitiv, etimologii pot aborda acum istoria cuvântului de la simplu la complex, de la interjecții și onomatopee la sistemele fonetice și gramaticale care satisfac toate subtilitățile gândirii și cunoașterii umane. În noua perspectivă a cercetării, compararea cu alte limbi se face nu pentru a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
admit ca elemente de substrat numai pe acelea pentru care pot fi identificate forme echivalente în albaneză. Or, cum s-a constatat ulterior, nici unul dintre cele șapte cuvinte menționate de Cantemir ca autohtone nu a fost confirmat ca atare de etimologi. Și acesta nu este singurul caz în care schema devenirii limbii române din latină infirmă elanul cercetătorilor de a aborda substratul ca bază tracică a constituirii romanității orientale. Pentru inițierea cercetării istorice a limbii române în ansamblu, nu doar a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
venit prin Roma”, în timp ce „dacii au avut pe gordin, varietate de struguri albi și dulci”, cuvânt care ar fi trecut la sud de Dunăre unde slavii au format din el grozden, și pe ravac, „împrumutat de la români de sârbi”. Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lat. agnellus, la care trimit dicționarele, fiind mai apropiată de sl. agneț, jagnenok. Caș, lat. caseus, se întâlnește în profunzime cu a (se) covăsi (sl. kvas), coraslă, lat. colostra. Zer, adus de Hasdeu din lat. serum „zer”, este contestat de etimologi, întrucât, afirmă ei, nu poate fi explicată fonetic trecerea în română a formei latine (Slf., p. 327), drept care cuvântul este dat în DEX cu Et. nec. Avem și în acest caz dovada că limbii române nu i se recunoaște constituirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autor turc de cărți de bucate, Deniz Gursoy: este vorba despre o mâncare scăzută, de fasole sau de pește, cu sos de roșii și ceapă, îndeobște servită rece. Iahniile au și ele dublă cetățenie, tot turcă și greacă, însă unii etimologi susțin că termenul ar proveni din verbul grecesc ahnizo, a fierbe în abur. Pe de altă parte, ele sunt atestate în cultura gastronomică turcească încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, fiind menționate în Dede Korkut Hikayeleri (Poveștile lui Dede
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
omul prin relaționarea cu Terra și universul. Fiziologia sa va fi tradusă în Franța în 1635 și va impulsiona cercetările în acest domeniu. UN PATOLOG: GIROLAMO FRACASTORO (1483 - 1553) A fost un adevărat renascentist: matematician, astronom, geograf, filosof, muzician, poet, etimolog și clinician. A făcut studii la Padova unde a fost coleg cu Nicolaus Copernic. Fracastoro se pasionează de patologia bolilor infecțioase ca sifilisul, ciuma, tifosul și devine repede cunoscut cu poemul parabolico științific: Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat de etimologii populare și de paralogisme, "toți comesenii laolaltă"98 discută și emit absurde teorii legate nu de politică, ci de geneza și sensul universului: Asemenea, este foarte probabil ziseră mai departe comesenii că corpii cerești s-au format nici din dărnicia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]