77 matches
-
un individ specific). Opoziției puritate/vs/conținut descriptiv și clasificării lui Gardiner în nume încorporate (sau notorii) și decorporate, ca și numelor proprii pure ca Vercingetorix și Popocatepetl, modele ale purității, Vaxelaire le răspunde că această puritate ascunde, de fapt, etimologii obscure. Inovațiile terminologice ca nume proprii comune, nume proprii încorporate și nume proprii decorporate (Gardiner, 1954), nume comune proprii (Hadj Hamou, 1999), cvasinume proprii (Jespersen, 1961), nume proprii primare și secundare (Algeo, 1973), nume proprii ideale, cvasiideale și multi-designatori (Grodzinski
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat pentru originea acestui nume la onomastica egipteană; în vechea egipteană, Onnophris are sensul de "care este mereu fericit", la origine, un supranume al lui Osiris 357. Numele celui fericit, deoarece coboară la o gară atât de aproape de Pod
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din județul Harghita, numit în maghiară Tordátfalva). Turda este folosit și ca antroponim (sub formele Turd, Turda, Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur al unui conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a scurma, a săpa“, sl. tur, „zimbru“, sufixul maghiar -d, care s-ar fi adăugat uneia dintre aceste rădăcini (nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
substantivele roșie și vânătă (fr. aubergine este tradus prin pătlagea, iar rom. pătlagea prin aubergine, în timp ce fr. tomate sau pomme d'amour lipsește), dar îl are pe înghețată s.f., cuvânt-titlu, glosat prin fr. glace à manger (dicționarul nu dă, desigur, etimologii). DEX: înghețată s.f. este trecut sub cuvântul-titlu înghețat,-ă adj., s.f., iar pentru etimologie se face trimitere la verbul îngheța; roșie s.f. este dat sub cuvântul-titlu roșu,-ie adj., subst. (< lat. roseus), la sensul V. S.f. "Pătlăgică roșie", v. pătlăgică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din 625. însă opera sa profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a obișnuit lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva decît metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să le termine și acestea au fost împărțite în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a învățat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
faimă este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să le termine și acestea au fost împărțite în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a învățat lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva aici decât metoda aproape întotdeauna arbitrară a anticilor: în cultura latină cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contemporane ale locuțiunilor, care sunt amenințate "să basculeze în false etimologii", aidoma "etimologiilor populare". Pentru el, asemenea "false motivații" se împart în trei categorii: "pseudo-motivații" bazate pe "confuzii omonimice" între "sensul vechi" și "sensul modern" al cuvântului; "încrucișări de forme" (etimologii populare propriu-zise) sau "contaminări de sens" rezultate din evoluția limbii 24. Or, prin această perspectivă etimologic-normativă, Pierre Guiraud ratează șansa de a fundamenta o lingvistică textuală a "discursului repetat". 2.1.3. Din păcate, această perspectivă gramaticală, cu veleități normative
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
121-123. 170 Stelian Dumistrăcel, Discursul repetat în textul jurnalistic, pp. 156-157. 171 Sextil Pușcariu, "A făgădui marea cu sarea" [1922], în Cercetări și studii, ediție îngrijită de Ilie Dan, prefață de G. Istrate, Minerva, București, 1974, pp. 289-291. Vasile Bogrea, "Etimologii populare" [1926], în Pagini istorico-filologice, cu o prefață de acad. Constantin Daicoviciu, ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Dacia, Cluj, 1971, pp. 293-296. Sextil Pușcariu, "Biata cumătră e departe" [1943], în Cercetări și studii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
espepe/ cu care a colaborat și care s-au apropiat ă: mai mult de dumnealui. (IVLRA: 154) D: da↓ mi s-a părut interesant de exemplu↓ în cazul balaurului↓ ipoteza domnului evseev↓ î:: spune acolo că:↓ bine↓ deci↓ una din etimologii este cea că ar veni de la bală:↑ de la bela↓ a se umfla (xxx). dumnealui îl pune în relație cu: refrenul de la: jocurile de copii "ala bala portocala↑ ce-ai mîncat de te-ai umflat" (IVLRA: 98). Conformitatea cu sistemul politeții
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Madrid, unde trebuia, la rândul nostru, să demonstrăm cu fapte că lucrurile s-au schimbat sau sunt în curs de o schimbare radicală. George Uscătescu, filosof, eseist, profesor la Universitățile din Madrid, Roma și Geneva, Alexandru Ciorănescu, scriitor, dramaturg, eseist, etimolog, enciclopedist, diplomat, în exil din 1946 până la încetarea din viață în 1999, Horia Vintilă, autor al celebrului roman Dumnezeu s-a născut în exil, câștigător al unor prestigioase premii literare în Spania și Franța, Ioana Zlătescu Simatu, directoare, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte de vedere, astăzi pe deplin acceptate. A intrat astfel în polemică cu latinistul D.A. Sturdza, unul dintre puternicii zilei și prieten până atunci, care propusese etimologii fanteziste pentru toponimele Caracal și Turnu Severin. Aceasta a constituit, poate, unul dintre motivele imediate ale expulzării lui G. (16 octombrie 1885), pe lângă activitatea desfășurată pentru emanciparea coreligionarilor săi. Se stabilește la Londra, cu dorința de a se întoarce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
formula: „preaînțeleaptă Diotima” (sophotate Diotima) - numele înseamnă: „ceea care își are onoarea de la Zeus” și, prin filiație, s-ar afla „în posesia celei mai înalte înțelepciuni și autorități” - cf. Gregory Vlastos, op.cit., nota 128, p. 225. În cazul acestei prime etimologii propuse pentru Diotima, secvența Dio indică un instrumental; în cazul al doilea, aceeași secvență indică obiectul direct. Fac această precizare la sugestia colegului Adrian Muraru care e în drept să afirme că etimologiile, cele două, nu pot fi susținute simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al cuvântului. Anatole France ne reamintea, în 1892, că în dreptul roman, le plagiaire, c'était l'homme oblique qui détournait les enfants d'autrui 13. Faptul este cum nu se poate mai grav în cazul unor texte de acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Sfântul Petru și-a luat inima în dinți și a întrebat: "Doamne, dar eu cu ce mă aleg?" La care Dumnezeu a arătat spre minunatul loc de pe malul oceanului: "Esso es para ti" acesta este pentru tine! Frumoasă poveste, dar etimologii susțin că numele-i vine din limba tribului Tupi și înseamnă "râul cu pești". Locul a fost descoperit de portughezi, care au fondat acolo o colonie la 1667, numită Nossa Senhora dos Remedios de Parati. După descoperirea zăcămintelor de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de bază al limbii române reprezintă prelucrarea fonetică și gramaticală specifică a tot ce experiența lingvistică autohtonă și latină aducea în simbioza celor două popoare. Eliberați de copleșitoarea încărcătură fonematică, morfematică și semantică pusă de neogramatici în psihicul omului primitiv, etimologii pot aborda acum istoria cuvântului de la simplu la complex, de la interjecții și onomatopee la sistemele fonetice și gramaticale care satisfac toate subtilitățile gândirii și cunoașterii umane. În noua perspectivă a cercetării, compararea cu alte limbi se face nu pentru a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
admit ca elemente de substrat numai pe acelea pentru care pot fi identificate forme echivalente în albaneză. Or, cum s-a constatat ulterior, nici unul dintre cele șapte cuvinte menționate de Cantemir ca autohtone nu a fost confirmat ca atare de etimologi. Și acesta nu este singurul caz în care schema devenirii limbii române din latină infirmă elanul cercetătorilor de a aborda substratul ca bază tracică a constituirii romanității orientale. Pentru inițierea cercetării istorice a limbii române în ansamblu, nu doar a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
venit prin Roma”, în timp ce „dacii au avut pe gordin, varietate de struguri albi și dulci”, cuvânt care ar fi trecut la sud de Dunăre unde slavii au format din el grozden, și pe ravac, „împrumutat de la români de sârbi”. Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lat. agnellus, la care trimit dicționarele, fiind mai apropiată de sl. agneț, jagnenok. Caș, lat. caseus, se întâlnește în profunzime cu a (se) covăsi (sl. kvas), coraslă, lat. colostra. Zer, adus de Hasdeu din lat. serum „zer”, este contestat de etimologi, întrucât, afirmă ei, nu poate fi explicată fonetic trecerea în română a formei latine (Slf., p. 327), drept care cuvântul este dat în DEX cu Et. nec. Avem și în acest caz dovada că limbii române nu i se recunoaște constituirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Petrică), Dumitru Covalciuc (Tinerețea lui Doxachi Hurmuzachi), Gheoghe Ardinu (Basme și clepsidre), Nicolae Havriliuc (Pe strada Holgasse). La rubrica „Documentar” se prezintă Memorandumul Congresului Intelectualității Românești din regiunea Cernăuți (nr. 1-2, 2000). „Cronica literară” e semnată de Ștefan Hostiuc, rubrica „Etimologii neconvenționale” e susținută de Theodor Herodot, „Cuvinte românești fundamentale”, asigurată de Ion Popescu-Sireteanu, „Repere istorice”, de Mircea Pahomi. Alte rubrici: „Teme, probleme, dileme”, „Litterae bucovinenses”, „Biblioteca «Septentrion»”, „Repere istorice culturale”, „Sempiternum”, „File din istoria Bucovinei”, „Revista revistelor literare”. Alți colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
teoretician al limbajului, este autorul a numeroase idei și distincții conceptuale (devenite cunoscute mai ales prin lucrarea Principie de linguistica), dintre care unele își păstrează și astăzi valabilitatea: circulația cuvintelor, continuitatea dialectala etc. Ca istoric al limbii române și că etimolog, a publicat studii și articole a caror valoare este, de cele mai multe ori, perena și incontestabila. B. P. Hașdeu, (c) 2013 Institutul European Iași pentru prezență ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, O.P. 1, C.P.
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sau Bucuresci (ultima denumire reia ortografia română) este vechea Thyanus, devenită mai târziu Bucuria, mare Curie a prinților valahi. După alții, București nu era în 1660 decât un simplu sat, care a fost transformat la acea vreme în capitala provinciei. Etimologii moderni îl derivă din Bucur 68 (Boukour), ce înseamnă bucurie, plăcere, fericire. Printre toate aceste origini, fiecare cu rațiunea ei de a fi, cea din urmă se justifică cel mai bine prin obiceiurile actuale. Plăcerea și intrigile galante par într-
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iubite din țară. Au fost cunoscuți dintotdeauna sub numele de lăutari, cuvânt care vine de la lăută72, un fel de instrument cu coarde, a cărui origine este anterioară psalterionului lui David, dacă boemienii-țigani se trag din primele emigrări din India. Etimologii atribuie acestui nume de lăutari o origine latină, aceea de laudator. Într-adevăr, lăutarii cântă faptele strălucite ale oamenilor iluștri și, în sărbătorile familiale, virtuțile și nurii logodnicei, nașterea copiilor, aniversările etc. Lăutarii mergeau să cânte departe; aveau obiceiul de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cavaler complet echipat purta titlul de Boier, Bovis herus, vechi titlu al colonilor romani din secolele al VIII-lea și al IX-lea, pe când mai conduceau încă la război care înarmate cu sulițe și la care se înhămau boi." Alți etimologi derivă cuvântul boier (războinic) din rădăcina boï (bellum, război), ceea ce nu se îndepărtează prea mult de prima interpretare. Astfel, până la sfârșitul secolului al XV-lea, doar profesia armelor înnobila. După căderea Constantinopolului, grecii refugiați în Principate le dădură domnitorilor, Radu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]