1,245 matches
-
cu atît mai puțin verbul a răblări și participiul adjectival răblărit (,uzat, prăpădit"), care fusese înregistrat la Vlahuță (,hainele cele mai răblărite"). În DEX avem surpriza de a descoperi și cuvîntul rablionetă, cu definiția "automobil vechi, uzat" și cu explicația etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". E desigur o creație ad-hoc, un cuvînt-valiză glumeț, efemer, care nu s-a fixat în uz. Doar întîmplarea a făcut să fie consemnat. Internetul furnizează și cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicționare, din familia
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
Bogăția și importanța terminologiei viticole la români poate fi ilustrată și prin mulțimea denumirilor populare ale soiurilor de viță și de struguri. În dicționarul etnobotanic al lui Al. Borza, sînt cîteva sute de termeni de acest fel, provenind din straturi etimologice diferite, de la cei foarte vechi pînă la împrumuturi moderne; citez doar cîțiva, și pentru expresivitatea lor intrinsecă: Afumată, Afuz-ali, Albișoară, Băbădească, Băbească, Bătrînă, Bătută neagră, Boierească, Brumărie, Busuioacă, Ceasla, Coarnă ruginoasă, Coarnă vulpășiță, Creață, Deșirată, Fetească, Galbenă, Gorgan, Haina neamțului
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
dintre acești oameni ciudați nu greșesc nicio lovitură, mai ales cînd vînează singuri." Vînătoarea, așadar, "e o pasiune, ca și amorul", ceea ce explică, în ambele cazuri, evanescența hotarului dintre fantezie și realitate. în privința vînătorii, grăitor se arată și un fapt etimologic: cuvîntul românesc ahotnic "înfocat, pasionat" se trage din rusescul ohotnik, care înseamnă "vînător". Putem bănui că același sens l-ar fi avut inițial și în românește, înainte de a-l dobîndi pe cel nou. Oricum, cele două vocabule se întîlnesc adesea
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
și Spiritul european și cultura română (1944). Peste mai mulți ani, va da la iveală altele două, despre Alecsandri și Ion Barbu, în versiune engleză. Autorii observă „elasticitatea metodelor de investigare și fervoarea analizei de text”. Filologul elaborează un Dicționar etimologic al limbii române (1958; 1966), scris în spaniolă și care, după opinia specialiștilor, este „singurul dicționar complet al limbii române după cel al lui Cihac.” Teza de doctorat a lui Al. Ciorănescu a fost Ariosto și Franța, lucrare de comparatistică
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
oao oul, îl lasă în apă” (Floarea Darurilor, 1680). Denumirea științifică latină, preluată din grecește, a struțului este chiar Struthio camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
incompatibile”. Forma actuală nu-i aparține, totuși, lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda precizărilor repetate ale unor filologi (a se vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură a unei ființe fantastice, hibride. Chiar în notele ediției din 1973 (Istoria ieroglifică, Editura Academiei), se vorbește de „Struțocămilă care era și struț și cămilă, o minune a naturii” (p.
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
a Dicționarului explicativ (1975); înregistrat în DCR (1982), a fost introdus în Supliment și în ediția DEX 1996. Prezent azi în titluri de reviste, pagini de Internet, emisiuni de televiziune - constituie un domeniu (și comercial) înfloritor. Din punct de vedere etimologic și în uzul său principal, cuvîntul este un adjectiv: „revistă cu apariție lunară cu informații din domeniul paranormal” (dmoz.org), ”lumea fenomenelor paranormale” (dol.ro). Exemplele recente arată că paranormală poate fi: capacitatea, însușirea, puterea, „priceperea și înzestrarea”, o activitate
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
care le adunau (birari, ciblari, găletari, mierari etc.), pentru tipurile de impozitați (birnic, lude), pentru diversele scutiri de impozite (ridicătură, scădere), expresii precum a da bir cu fugiții ș.a.m.d. Câmpul semantic al impozitării reflectă suprapunerea mai multor straturi etimologice, cicluri istorice, influențe politice. În termenii de bază, miturile istorice se echilibrează: darea e o formație internă, dintr-un cuvînt de bază moștenit din latină, dajdia e de origine slavă, iar birul a fost explicat prin maghiară (în Dicționarul limbii
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
echilibrează: darea e o formație internă, dintr-un cuvînt de bază moștenit din latină, dajdia e de origine slavă, iar birul a fost explicat prin maghiară (în Dicționarul limbii române, DA, cf. DEX), prin slavă sau prin turcă (Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române). În terminologia veche, de mult ieșită din uz, sînt și alte împrumuturi - din slavă (deseatină), din grecește (mortasipie) etc. Modernizarea aduce neologisme, prin franceză (taxă) și prin refaceri culte după latină (impozit). În lexicul vechi atrag atenția
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
pentru penicilina soției, pentru hrana fiicelor, de umilința de a fi la cheremul unor neaveniți, care mânuiesc pâinea și cuțitul, de eșecul fiicei sale, Florica, picată, în urma unor jocuri politice, de la actorie. Într-o scrisoare în care divaghează în jurul determinării etimologice a termenului de aesthetica, profesorul îi solicită prietenului său, cu cele mai rafinate ocolișuri, ajutorul pentru o sumă de bani destinată Floricăi - studentă la București - "pentru ca să-și cumpere o jachetă, neputând umbla tot timpul cu paltonul de iarnă�. Iar cei
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
au încetat de a mai zidi cetatea și turnul... 9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului... *** Sursa diferențierilor etimologice de pe glob pare să se datoreze acestui incident, avându-se în vedere urmările spectaculoase rezultând din sabotarea, - în sens pozitiv, ținând cont de intenții, - a sfidătoarei construcții... Interesant este faptul că relatarea Facerii, ajungând la această acțiune provocătoare, grandomană, tipică
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
de tipul mahalagiu, inițial desemnare neutră pentru locuitorul mahalalei ), altele au fost construite de la început cu intenție ironică (tipul duelgiu). Despre -giu au scris Lazăr Șăineanu (Influența orientală asupra limbii și culturii române, 1900), Alexandru Graur, în 1939 (cu explicații etimologice și o listă bogată de cuvinte), Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", 1943 (cu numeroase exemple de creații din presa anilor '30) și mulți alții. Iordan constata că "împotriva așteptărilor, acest sufix, care, prin originea lui
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
element al compusului se suprapune perfect, din punct de vedere formal, substantivului românesc medie, un împrumut mai vechi din acceași bază latină. Probabil că în mod spontan cuvîntul s-ar fi asimilat rapid, ca feminin singular. A intervenit însă conștiința etimologică, manifestată în bună măsură prin vocile specialiștilor: asimilarea a fost multă vreme refuzată, în temeiul opțiunii de a nu ne îndepărta de origine. În latină, media este un neutru plural (singular: medium). Prestigiul latinei - limbă de cultură a Europei timp
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
componentele adverbului de aproximare întrucîtva (ca în ,o carte întrucîtva plicticoasă"), pentru care DOOM-2 indică (la fel ca ediția precedentă) scrierea întru câtva. În fine, trebuie amintit că DOOM-2 renunță la a mai recomanda despărțirea în silabe ,morfologică", de fapt etimologică (de tipul sin-o-nim), adesea contrară regulilor generale, intuiției și pronunțării firești.
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
unor procese de adaptare grafică, fonetică și morfologică anticipate de ediția anterioară, dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se conservarea grafiei etimologice. În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti) - de
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se conservarea grafiei etimologice. În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti) - de obicei păstrându-se, ca variantă, și forma propusă în 1982. Se admit
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
Rodica Zafiu Inrudirea etimologică dintre cuvintele persoană, personaj și personalitate este cît se poate de evidentă. La originea lor stă latinescul persona "mască, personaj jucat de un actor"; cuvîntul a fost moștenit sau preluat pe cale cultă în limbile romanice, a fost împrumutat și de
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
stilul formal, oficial. Originea lui turcă este emblematică în română pentru un fenomen mai general: orientalismul inerent adevăratei petreceri. Se poate constata că și alți termeni din aceeași sferă au origine balcanică: turcismele bairam, zaiafet, chiolhan și grecismul paranghelie. Structura etimologică a cîmpului lexical nu exclude totuși sursele occidentale: din franceză provin soarea, soir, banchet, chermesă, partuză; iar englezismul party este foarte la modă în prezent (“Party-ul va continua la Discoteca Millenium, unde motocicliștii vor tăia lanțuri cu drujba și se
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
reconstitui trecutul pornind de la mărturia cuvintelor produce și aberații: sînt cunoscute delirurile pseudo-etimologice ale unor amatori convinși că pot reconstitui limbi originare, limbi perfecte, magice etc. Din păcate, curiozitatea cititorului nu poate fi satisfăcută pe deplin: nu există suficiente dicționare etimologice ale limbii române, iar cele care există nu acoperă, în genere, decît o parte din lexic. Dispunem, e drept, de Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (apărut în spaniolă între anii 1954 și 1966), tradus recent (în 2002); un mare
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
limbi perfecte, magice etc. Din păcate, curiozitatea cititorului nu poate fi satisfăcută pe deplin: nu există suficiente dicționare etimologice ale limbii române, iar cele care există nu acoperă, în genere, decît o parte din lexic. Dispunem, e drept, de Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (apărut în spaniolă între anii 1954 și 1966), tradus recent (în 2002); un mare dicționar etimologic e în lucru, de mai mulți ani, la Institutul de Lingvistică al Academiei. Și dicționarele generale, de uz curent - DEX
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
limbii române, iar cele care există nu acoperă, în genere, decît o parte din lexic. Dispunem, e drept, de Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (apărut în spaniolă între anii 1954 și 1966), tradus recent (în 2002); un mare dicționar etimologic e în lucru, de mai mulți ani, la Institutul de Lingvistică al Academiei. Și dicționarele generale, de uz curent - DEX, în primul rînd - conțin indicații etimologice. Destul de multe cuvinte au rămas însă cu indicația „etimologie necunoscută”; ignorarea sursei este explicabilă
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
în spaniolă între anii 1954 și 1966), tradus recent (în 2002); un mare dicționar etimologic e în lucru, de mai mulți ani, la Institutul de Lingvistică al Academiei. Și dicționarele generale, de uz curent - DEX, în primul rînd - conțin indicații etimologice. Destul de multe cuvinte au rămas însă cu indicația „etimologie necunoscută”; ignorarea sursei este explicabilă obiectiv (prin absența, pentru o lungă perioadă, a documentelor, a textelor scrise) și se poate doar spera în soluții viitoare: e nevoie de cercetări aprofundate, de
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
cu variantele lor regionale și socio-culturale, care au putut influența la un moment dat limba română. Colaborarea specialiștilor încearcă să compenseze raritatea unei asemenea cunoașteri enciclopedice. Pe de altă parte, dicționarele generale din ultima jumătate de secol au redus partea etimologică la minimum, indicînd de obicei doar sursa ultimă, imediată, fără comentarii și fără indicații semantice. Pentru multe cuvinte găsim în dicționare doar sursa cea mai recentă (franceza), chiar dacă, așa cum o dovedesc variantele formale și atestările din limba veche, preluări pe
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
indicații semantice. Pentru multe cuvinte găsim în dicționare doar sursa cea mai recentă (franceza), chiar dacă, așa cum o dovedesc variantele formale și atestările din limba veche, preluări pe alte filiere anticipaseră împrumutul modern. Chiar și dicționarul academic (DLR), a cărui secțiune etimologică era foarte detaliată și plină de sugestii interesante în seria veche, coordonată de Sextil Pușcariu, a redus la minimum această parte, în volumele apărute după 1965, suprimînd comentariile (dar păstrînd, din fericire, acuratețea explicației). Toată această lungă introducere are rolul
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
veche, coordonată de Sextil Pușcariu, a redus la minimum această parte, în volumele apărute după 1965, suprimînd comentariile (dar păstrînd, din fericire, acuratețea explicației). Toată această lungă introducere are rolul de a justifica satisfacția cu care salutăm o reeditare: Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine, de I.-A. Candrea și Ov. Densusianu. Publicat prima oară în fascicule, între 1907 și 1914, din păcate neterminat (se oprește la litera P, la verbul a putea), dicționarul este una din lucrările prestigioase, permanent
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]