50 matches
-
exemplu, ê, ô, û, â pentru î) ș.a. În ultima jumătate de secol, cele mai importante au fost reformele ortografice din 1953 (cu generalizarea unui singur grafem î, inclusiv pentru român, România), din 1965 și 1993, acestea cu concesii făcute etimologismului (România, iar din 1993 și formele sunt, suntem); tot acum se generalizează â în interiorul cuvântului, cu excepția cuvintelor compuse, și î la început și sfârșit de cuvânt. Notabilă pentru istoria literaturii române este prezența alfabetului chirilic ca „erou literar”, în opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și ei sînt de acord că i din i trebuie păstrat atunci cînd vocală este cea dinții litera a unui cuvînt; vom scrie, așadar, înțeles și chiar subînțeles. De ce atunci aruncă vina "schizofreniei" asupra noastră? Cît despre revenirea la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi forma cea mai înaltă de a ne manifestă, nu e așa, latinitatea. Doar că am avea nevoie să știm de fiecare dată de unde provine sunetul actual, adică etimonul latin, ceea ce
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
vor practica, ulterior, atât extrema dreaptă, cât și extrema stângă. Trebuie spus că, atunci când este realizată de istorici literari autentici, și reeditarea unei curiozități devine o ediție adevărată. Aceasta de față a realizat un tur de forță, căci Grama, fidel etimologismului ciparian, scria încă - la 10 ani de la mica reformă ortografică din 1881 - cu o ortografie și un lexic profund latinizante. Dacă ar fi fost reprodus ca atare, textul său ar fi fost ilizibil azi. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar.
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
arata nici un fel de popor, ci voiește pur și simplu defăimarea românilor" (p. 127). Direcția nouă în Ardeal este o scriere maioresciana nu numai prin titlu, ci mai ales prin susținerea principiului fonetic în scrierea limbii române, desolidarizându-se de etimologismul învățatului blăjean Cipariu, pe care-l ascultase în anii de liceu. Septimiu Albini a fost mai ales un dascăl. Alcătuind o monografie a Școlii de fete a Asociatiunii o recomandă pentru condițiile civilizate de studiu și pentru calitatea prestației didactice
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
partidului numesc pe I.A. Zizin Cantacuzino redactor șef. Junimiștii au găsit în creația lui Slavici o expresie a literaturii poporale dorită și cultivată de ei. Fata de birău (care mai avea și meritul de a ironiza pedantismul cărturăresc și etimologismul latinizant), și, apoi, masiv, basmele și poveștile folclorice, le verifica, desigur, aprecierea dintîi. Cînd Convorbirile sau Timpul încep să-i publice și nuvelele (în 1875 Popa Tanda, extraordinara Scormon, Ac și ață, în 1876 și 1877 La crucea din sat
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
prilejul să nu accepte ortografia lui Sextil Pușcariu, dar argumentația - furibundă - cu care se preconiza atunci o ortografie care să reflecte fonetismul curent (tip noiembrie, filozofie, ba chiar statuie) apare astăzi a fi avut intenții mult mai perfide: a elimina etimologismul, a suprima ideea latinității și a pregăti - se pare - scrierea românească fonetică pentru o trecere fără dureri... la alfabetul chirilic! În culise (sau deasupra), un mare "păpușar", închipuit istoric, Mihail Roller, polemiza, în paginile revistei Contemporanul, cu un biet tînăr
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Nicolae Manolescu numea - în alt context - "tristețea erudiției", adică perimarea și definitiva istoricizare. Timotei Cipariu a contribuit la impunerea temporară a principiului etimologic în scrierea limbii române, până ce nu a biruit, în revanșă, principiul fonetic. Purismul latinist în vocabular și etimologismul în scriere au fost forme de retardare a limbii române, forme de rezistență la o modernizare absolut necesară și firească, dar temporar obturată. De cealaltă parte se află opera foarte diversă a literatului iluminist, preocupat de poetică, retorică, gazetărie, poezie
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
c-o adevărată furie de fonetiștii noștri - nici un cuvânt nu li mai era destul de românesc - deși toată procedura se-ntemeia pe-o eroare și pe necunoștința stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieții (dezvoltării) sale. [DIALECTELE ITALICE ȘI ETIMOLOGISMUL] 2255 Dacă românii ar da mai mare atenție dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) și limbei latine postclasice și din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi până [și] sintaxa noastră mult
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieții (dezvoltării) sale. [DIALECTELE ITALICE ȘI ETIMOLOGISMUL] 2255 Dacă românii ar da mai mare atenție dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) și limbei latine postclasice și din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi până [și] sintaxa noastră mult mai analitică, ba [pînă și scrisoarea fonetică a pluralelor. [LIMBA ITALIEI ȘI LIMBA ROMÎNEASCĂ] 2262 Italia, lumea schimbată la față, pământul în delir, soarele beat. Limba
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
diferențiindu-le între ele. Toți ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal de cuvinte, din cel latin; toți se pronunță pentru etimologism și pentru înlocuirea grafiei chirilice cu cea latină (Micu o adoptă de la început, tipărindu-și cu litere „străbune” Cartea de rogacioni pentru evlavia homului chrestin din 1779). Dar Petru Maior și Budai-Deleanu subliniază că româna provine din latina populară, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
sensul ascuns al unor cuvinte, ceea ce îmi reactivează părerea de rău că proiectatul dicționar la care își propusese să lucreze cu Eminescu și Slavici nu s-a realizat. Transcriu mai întîi o remarcă a criticului de la Viața românească înnobilarea prin etimologism în cazul trecerii personajului de la Tănase Lefterie (etimologic: mort și sărac) la impresionantul complex nominal Athanasiu Eleutherescu (etimologic: nemuritor și liber), fenomen care e de observat și pe traseul de la d. Lefter Popescu la Eleutheriu Popescu (Două loturi). Prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și reducerea, pe cale analogică, a multora dintre faptele de limbă care sînt excepții de la regulile generale. Voința trebuie să țină cont de uz, căci, dacă limitele uzului sînt depășite în favoarea unor stadii mai vechi ale limbii, se ajunge la un etimologism nefiresc, iar, dacă tendința de a pune ordine și de a realiza simetrie între elementele limbii este exagerată, se deviază în analogism. Influența scrierii și a limbii literare în general asupra vorbirii obișnuite face ca efectele manifestării voinței să se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
imitație a lui B. după celebra odă a lui Derjavin, Dumnezeu. În același an, îi apar într-o broșură poeziile Preotesele vădane și Imnul văduvelor preotese. Limba poeziilor sale este curată, lipsită de împrumuturi străine, cu o ortografie neinfluențată de etimologismul lui Aron Pumnul. Lui B. îi aparține și o gramatică (scrisă în germană) a limbii române, Theoretisch-praktische Grammatik der Dacoromanischen, imprimată la Lvov și Cernăuți, în 1844, manual care a cunoscut mai multe ediții. În anexa gramaticii, B. adaugă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
Babeș, care sprijinea lupta românilor aflați sub stăpânire austro-ungară. Articolul reprezintă răspunsul pe care Eminescu îl dă în numele studenților români din Viena, la atacurile lui D. Petrino împotriva instituțiilor culturale din Bucovina și a influenței exercitate de Aron Pumnul. După etimologismul promovat ca normă în scrierea limbii române de cărturarii Școlii Ardelene, Aron Pumnul pleda pentru fonetismul absolut, la fel de impropriu sistemului limbii române. De fapt, Eminescu nu polemiza cu D. Petrino, ci "dialoga peste capul măruntului partizan mai curând cu părintele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistul alocând pagini numeroase problemelor limbii în veacul al XIX-lea: Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. Dacă nu-i bună, aceea însă stă că cronistice e dreaptă și scuzată. După estremul latinităței, a etimologismului absolut inaugurat de Bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a etimologismului absolut, inaugurat de bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să vină contra
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dicționar ar putea să pătrundă în tinerime și că limba din el ar putea să devină limba urmașilor îi provoacă o adevărată spaimă 1 . Intrând în detalii, el recomandă Academiei să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor românești și în etimologism și să nu fie "prodigă" în neologisme 2. Să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor, căci slavonismele - mai ales de ele era vorba - sunt justificate prin uz, și dacă le-am alunga, am răpi originalitatea limbii române, care, în deosebire
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
II, p. 397. ăArticolele Psaltirea lui Coresi și Reviziunea Dicționarului Academiei.î noi, pentru care nu există cuvinte băștinașe; de aceea, să se scoată "galicismii nejustificați" introduși prin traduceri servile din limba franceză 1. Să nu fie prea riguroasă în etimologism: forma cuvintelor să fie cum e în limba vie - mâine nu mene -, căci, încă o dată, nu scriem pentru trecut, ci pentru prezent. Odobescu se ridică, deci, cu putere împotriva ortografiei ardelene în genere și a celei a lui Cipariu în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate scăpa cu totul de influența "sistemelor". El va fi de părere, de pildă, că trebuie să reînviem arhaismele pierdute 6 de ordine latină - ceea ce n-ar fi spus-o un Russo -, iar în propria-i ortografie, va face concesii "etimologismului", scriind, de pildă, pucin (puțin), véră (vara) etc. Dar vom stărui în curând asupra "muntenismului" acestui critic. Aceeași atitudine de critic o are Odobescu și în privința literaturii. Se-nțelege de la sine că acest estetician fin nu Ibidem, II, p. 355
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Principiul etimologic (tradițional istoric ) Respectarea în scris a formei originale a cuvintelor, sau adoptarea unei forme cât mai apropiate de cea originală se bucură de un loc important în normele actuale ale ortografiei. În ultimul timp se manifestă tendința unui etimologism de coloratură culturală (extinderea folosirii lui â, de revenire la sunt ) care n-a determinat schimbarea normei. Alte cazuri în care se întâlnesc rămășițe etimologice sunt : *scrierea cu oa în loc de ua la începutul unor cuvinte de origine latină (oaie - ovis
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
Vechile ortografii ale fostei Academii Române nu s-au putut impune ca unice și obligatorii pentru toată națiunea din pricina concepției reacționare care stătea la baza Academiei. Acestei concepții reacționare i se datorește greșeala inițială a primei ortografii întocmite de Academie, etimologismul, defect de care nu s-au desbărat reformele ortografice făcute în cursul veacului al XIX-lea și al XX-lea (nici ultima, cea din anul 1932). Ortografia etimologică cerea celui care o mânuiește să știe latinește și franțuzește ca să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
anterioare pe realitatea limbii vii a poporului - simplifică și ușurează apreciabil scrierea într-un număr de cazuri. Trei dintre prevederile cu caracter general ale noului proiect răspund din toate punctele de vedere acestei cerințe: 1. suprimarea literei â - vestigiu al etimologismului - și înlocuirea ei peste lot cu î; 2. Suprimarea literei u final la substantivele, adjectivele și formele verbale terminale în i; bici, gălbui, întâi, atribui, îndoi, lăsai, voi (verb auxiliar) etc., deci atunci când e parazitară, necorespunzând realității fonetice; 3. întrebuințarea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]