50 matches
-
din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar. Barbu Cioculescu Criticul simpatetic Aproape cincizeci de cronici, eseuri și portrete dedicate vieții
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spiritului filosofic a luat forma unui scepticism schopenhauerian, care la Maiorescu s-a cristalizat în complexul său de superioritate creator, iar la Eminescu în pesimisul lui vizionar (I. Negoițescu); e. spiritul critic, dezvoltat în numele adevărului, viza: problemele limbii (în special etimologismul latinizant), falsele valori literare, o cultură caracterizată prin "forme fără fond". O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 T. Maiorescu și-a publicat ideile estetice în două articole: O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 și Comediile d-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
element neapărat al susținerii și propășirii noastre". Alte articole În alte articole (Despre scrierea limbii române; Limba română în jurnalele din Austria; Beția de cuvinte; Neologismele; Asupra poeziei noastre populare), Titu Maiorescu s-a referit la "formele fără fond", limbă, etimologism, bombasticism și la stricătorii de limbă, "beția de cuvinte". Susținea introducerea alfabetului latin și principiul ortografiei fonetice, îmbogățirea vocabularului cu neologime, folclorul românesc, un model pentru literatura cultă, deoarece în el nu există simulare, răceală, notă forțată. CONCLUZII Maiorescu a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sensul ascuns al unor cuvinte, ceea ce îmi reactivează părerea de rău că proiectatul dicționar la care își propusese să lucreze cu Eminescu și Slavici nu s-a realizat. Transcriu mai întîi o remarcă a criticului de la Viața românească înnobilarea prin etimologism în cazul trecerii personajului de la Tănase Lefterie (etimologic: mort și sărac) la impresionantul complex nominal Athanasiu Eleutherescu (etimologic: nemuritor și liber), fenomen care e de observat și pe traseul de la d. Lefter Popescu la Eleutheriu Popescu (Două loturi). Prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vieții sale. El va face pentru Transilvania prin Tribuna ceea ce cu două decenii în urmă și în condiții incomparabil mai favorabile realizase Titu Maiorescu prin Convorbiri literare. E cunoscut faptul că ziarul a tranșat definitiv vechiul conflict între fonetism și etimologismul latinist, că a pus bazele unui valoros "realism poporal" din care se va trage literatura ardelenească majoră, a oferit modele de limbă și artă literară. Exemplul cel mai grăitor în acest sens îl reprezintă opera lui George Coșbuc, poetul revendicat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
c-o adevărată furie de fonetiștii noștri - nici un cuvânt nu li mai era destul de românesc - deși toată procedura se-ntemeia pe-o eroare și pe necunoștința stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieții (dezvoltării) sale. [DIALECTELE ITALICE ȘI ETIMOLOGISMUL] 2255 Dacă românii ar da mai mare atenție dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) și limbei latine postclasice și din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi până [și] sintaxa noastră mult
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
stadiilor prin care trece o limbă în decursul vieții (dezvoltării) sale. [DIALECTELE ITALICE ȘI ETIMOLOGISMUL] 2255 Dacă românii ar da mai mare atenție dialectelor limbei italice (cu deosebire celui calabrez) și limbei latine postclasice și din evul meziu, rezultatele pentru etimologismul nostru ar fi mult mai mari, căci am regăsi până [și] sintaxa noastră mult mai analitică, ba [pînă și scrisoarea fonetică a pluralelor. [LIMBA ITALIEI ȘI LIMBA ROMÎNEASCĂ] 2262 Italia, lumea schimbată la față, pământul în delir, soarele beat. Limba
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
morminte înveste și desferră / Și fie-quare sbura-va, și corbu și columba / Primi audi-vor quel sutteram resunetu..." Și astfel de isprăvi poeticești erau semnate de Heliade, adică tocmai de cel care, în 1832, publica o gramatică românească ce părea a respinge etimologismul delirant: Fiecare vor fi fost strămoșii noștri, și silească-se lumea a își bate capul să dovedească că noi ne tragem din cutare sau alt neam..." Citiți oricare din textele de mai sus și, apoi, un poem eminescian, sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Principiul etimologic (tradițional istoric ) Respectarea în scris a formei originale a cuvintelor, sau adoptarea unei forme cât mai apropiate de cea originală se bucură de un loc important în normele actuale ale ortografiei. În ultimul timp se manifestă tendința unui etimologism de coloratură culturală (extinderea folosirii lui â, de revenire la sunt ) care n-a determinat schimbarea normei. Alte cazuri în care se întâlnesc rămășițe etimologice sunt : *scrierea cu oa în loc de ua la începutul unor cuvinte de origine latină (oaie - ovis
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
Eminescu, I, 149) șcircumstanțial instrumentalț Coordonarea opozitivă implică doi termeni principali. Când în enunț se cuprind mai multe unități lexico-gramaticale, acestea se grupează la un pol sau la altul prin intermediul coordonării copulative (cel mai frecvent) sau disjunctive: „După cum se vede, etimologismul nu este o întrebare alfabetică, ci ortografică și limbistică...” (T. Maiorescu, 285) Exprimarea relației de coordonare opozitivătc "Exprimarea rela]iei de coordonare opozitiv\" Principala marcă a coordonării opozitive este conjuncția ci, care asigură desfășurarea relației între termeni infrapropoziționali: „Negrul, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Babeș, care sprijinea lupta românilor aflați sub stăpânire austro-ungară. Articolul reprezintă răspunsul pe care Eminescu îl dă în numele studenților români din Viena, la atacurile lui D. Petrino împotriva instituțiilor culturale din Bucovina și a influenței exercitate de Aron Pumnul. După etimologismul promovat ca normă în scrierea limbii române de cărturarii Școlii Ardelene, Aron Pumnul pleda pentru fonetismul absolut, la fel de impropriu sistemului limbii române. De fapt, Eminescu nu polemiza cu D. Petrino, ci "dialoga peste capul măruntului partizan mai curând cu părintele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistul alocând pagini numeroase problemelor limbii în veacul al XIX-lea: Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. Dacă nu-i bună, aceea însă stă că cronistice e dreaptă și scuzată. După estremul latinităței, a etimologismului absolut inaugurat de Bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cazul fiecărei limbi și, uneori, în cazul fiecărui radical latin 94. Paralelismul formal dintre cuvintele moștenite și cele împrumutate nu se regăsește însă întotdeauna ca atare, deoarece, în unele cazuri, elementele moștenite au fost aduse mai aproape de forma originară (prin etimologism), încît au ajuns asemănătoare cu cele împrumutate, iar altădată împrumuturile au fost modificate după modelul cuvintelor moștenite (prin anolo-gism), încît au căpătat un aspect similar cu acestea. Din aceste motive, limbile romanice prezintă evidente diferențe în modul în care omogenizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru redarea noțiunilor "mental" și "mentalitate", iar franceza nu realizează fenomenul datorită absenței elementului moștenit. Româna însă cunoaște dubla articulare, în ciuda faptului că uneori s-a încercat omogenizarea, pe de o parte prin propunerea formei (grafice) mente în loc de minte (prin etimologism) și, pe de altă parte, prin adaptarea lat. mentalis după aspectul cuvîntului moștenit (prin analogism), propunîndu-se mintal în loc de mental. De aici, rezultă că franceza reprezintă un tip aparte, în acest caz, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece nu a moștenit cuvîntul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cap pentru români. Cât timp au scris cu cirilice, lucrurile erau simple: fiecărui sunet Îi corespundea un semn, ca și astăzi În scrierea rusă: o ortografie 100% fonetică. Apoi, odată adoptat alfabetul latin, variantele s-au Înmulțit, oscilând Între tentația etimologismului și scrierea fonetică (aceasta din urmă cu unele excepții, caracterele latine acoperind mai puțin fidel gama completă a sunetelor limbii române decât cele cirilice). Până la urmă, fonetismul a avut câștig de cauză; ce rost avea să se scrie etimologic, când
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1 . El pricepe și explică cu simpatie geneza tuturor sistemelor extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a etimologismului absolut, inaugurat de bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să vină contra
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dicționar ar putea să pătrundă în tinerime și că limba din el ar putea să devină limba urmașilor îi provoacă o adevărată spaimă 1 . Intrând în detalii, el recomandă Academiei să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor românești și în etimologism și să nu fie "prodigă" în neologisme 2. Să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor, căci slavonismele - mai ales de ele era vorba - sunt justificate prin uz, și dacă le-am alunga, am răpi originalitatea limbii române, care, în deosebire
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
II, p. 397. ăArticolele Psaltirea lui Coresi și Reviziunea Dicționarului Academiei.î noi, pentru care nu există cuvinte băștinașe; de aceea, să se scoată "galicismii nejustificați" introduși prin traduceri servile din limba franceză 1. Să nu fie prea riguroasă în etimologism: forma cuvintelor să fie cum e în limba vie - mâine nu mene -, căci, încă o dată, nu scriem pentru trecut, ci pentru prezent. Odobescu se ridică, deci, cu putere împotriva ortografiei ardelene în genere și a celei a lui Cipariu în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate scăpa cu totul de influența "sistemelor". El va fi de părere, de pildă, că trebuie să reînviem arhaismele pierdute 6 de ordine latină - ceea ce n-ar fi spus-o un Russo -, iar în propria-i ortografie, va face concesii "etimologismului", scriind, de pildă, pucin (puțin), véră (vara) etc. Dar vom stărui în curând asupra "muntenismului" acestui critic. Aceeași atitudine de critic o are Odobescu și în privința literaturii. Se-nțelege de la sine că acest estetician fin nu Ibidem, II, p. 355
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Cristea a editat și un supliment cultural, intitulat „Foișoara «Telegrafului român»”. Tipărit inițial cu caractere chirilice, T.r. publică între 1859 și 1863 și articole imprimate cu caractere latine, pentru a adopta apoi alfabetul latin și o ortografie necontaminată de etimologism. Faptul este remarcat de Mihai Eminescu într-un articol apărut în „Convorbiri literare” din 1877. De altfel, după 1875, prin T.r., sub influența Junimii de la Iași, curentul latinist și etimologizant este combătut de intelectualii din Sibiu (I. Slavici, I.
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
că revizuirea anterioară începuse în 1869, cu 24 de ani în urmă, printr-o comisie formată din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un fonetism temperat prin «necesități etimologice»”. Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca Academia să își revizuiască modul de scriere
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
în revista Academica și cotidianul România Liberă, în care se arată că ortografia este o convenție a utilizatorilor ei, în cadrul căreia nu poate, deci, să existe nimic neștiințific, spre exemplu, în îmbinarea tradițională a elementelor de fonetism cu cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al. Rosetti la poziția oficială/politică (științifică?) în chestiunea ortografiei limbii române, înainte de anul 1989. Se mai arată că - în textele vechi (precum în Psaltirea scheiană, Psalmul 18, scris
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
și în învățământ. Nicolae Popea, episcopul de mai târziu al Caransebeșului, spunea: "„Noi, românii de dincoace de Carpați, avem astăzi să ne conformăm literaturii din România, căci în deșert ne vom împotrivi trecutului fonetic de acolo”." Printre cei care susțineau etimologismul au fost Iosif Hodoș și Partenie Cosma. Învățătorii care întâmpinau greutăți din cauza ortografiei etimologice, cer Consistoriului să întocmească și să tipărească manuale cu ortografie fonetică. În 1879, fonetismul își face intrarea și în redactarea proceselor verbale, atât în sinodul arhidiecezan
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
cultură, reuniuni agricole etc. În același timp cu popularizarea educației, științei și a culturii în mediul rural, activitatea asociației a fost dublată de preocuparea pentru creația savantă, pentru cultura majoră. Astfel, într-o vreme în care disputa între fonetism și etimologism crea mari confuzii în rândul editorilor de cărți, reviste și ziare, la adunarea generală a asociației din 10-11 mai 1865, Vincențiu Babeș propune crearea unui front comun, între asociațiile ASTRA, Societatea Culturală din Bucovina și „bărbații cultivați din România” pentru
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]