38 matches
-
scrise) și se poate doar spera în soluții viitoare: e nevoie de cercetări aprofundate, de constituirea unei bănci de date, de formarea unor specialiști. Cum se știe, pentru limba română specializarea în acest domeniu nu e deloc ușoară: un aspirant etimologist ar trebui să cunoască - în afara limbilor romanice - latina, greaca, mai multe limbi slave, maghiara, turca, albaneza; și chiar să le cunoască în profunzime, în evoluția lor istorică, cu variantele lor regionale și socio-culturale, care au putut influența la un moment
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
română, vara 2001). Autorul nu se ocupă și de cuvîntul românesc. Nu sîntem încă integrați, e limpede, nu e, adică, doar vorba de o bîrfă. Cuvîntul românesc e dat de DEX cu etimologie necunoscută. Tiktin, în schimb, cel mai mare etimologist pe care l-am avut, crede că bîrfă provine, printr-o metateză obișnuită în astfel de treceri, din slavul brehati, care înseamnă a vorbi aiurea. Benvenuto definește bîrfa ca un "voyeurism verbal", "o pătrundere forțată în intimitatea unei persoane" și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a avut loc o evoluție de sens asemănătoare, explicată de W. von Wartburg, unul dintre cei mai mari etimologiști ai secolului trecut și autorul celui mai mare dicționar etimologic al limbii franceze (douăzeci și cinci de volume mari!). După părerea sa, în evoluția semantică a cuvintelor trebuie să se țină seama și de relațiile existente între diverșii termeni aparținând aceluiași câmp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cunoaștere practică a slave vechi, dar că în privința foneticii face greșeli cu totul elementare. Lucrul mi s-a părut curios, căci, dacă el ar fi cunoscut fonologia slavonă, i-ar fi fost foarte ușor să-i pună la punct pe etimologiști și să soluționeze definitiv problema ortografiei. Omul știe multa sed non multum. Am aflat că veniți în curând la Iași, ad majorem Junimae gloriam, Deci, dacă voi mai fi aici, se vor putea lămuri multe. Cu salutări și strângere de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică a tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
normele ortografice În vigoare.” De exemplu: d → z: dille → zile; livedi → livezi; verdi → verzi; urmeadă → urmează; c → ț: oficer → ofițer; â → Î; ó → oa: frumóse → frumoase; póte → poate; é → ea; dela → de la; Înegri → Înnegri etc. Observație. Se vor Înlătura grafiile etimologiste, chiar dacă ele au determinat o pronunțare pedantă. De exemplu: me → mă; resare → răsare; rezbi → răzbi; respuns → răspuns; reu → rău; seu → său; zimbet → zâmbet; zină → zână; sin → sân; ved → văd etc. • Se vor aplica regulile de punctuație În vigoare. Aceasta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
-se decât prin semne, interjecții și emoticoane, avem de îndurat, iată, și asaltul inexorabil al neologismelor care se dezvoltă tumoral în limbajul cotidian. Firește că nu putem numi mouse-ul "guzgan" sau cravata "gâtlegău", după cum ne-ar îndemna o frumoasă tradiție etimologistă. Știu, desigur, că limba este un organism viu care se transformă sub asaltul informațiilor și conceptelor noi, dar chiar să ne "focusăm pe taskurile jobului și să fim determinați să aquiesăm, ca să fim cool", la stereotipurile romglezei tuturor vacilor boite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în sistemul său ortografic, ceea ce dealtmintrelea e firesc, căci la noi chestia ortografică a fost strâns legată de chestia lingvistică (după cum aceasta a fost strâns legată de tendințele sociale și politice), a fost o față a ei: latiniștii au fost etimologiști, fenomenaliștii au fost fonetiști. C. Negruzzi n-a fost curat fonetist, a fost pentru scrierea "care păzește etimologia cuvîntului"1, ca și dl Maiorescu 2 . Aș ieși din genul acestui studiu, dacă aș analiza mai amănunțit temperamentul acestui scriitor, pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vedea că, din alt punct de vedere, cel politic, Eminescu, pe lângă aceste două faze, mai trece și prin o a treia, aceea când e ziarist la Timpul în București.) În această primă fază, de dinainte de 1874, Eminescu, deși nu este etimologist ori analogist, nu simte aversiune împotriva reprezentanților acestor sisteme, după cum, și din punctul de vedere al idealului social, deși nu e un "patruzecioptist", face totuși concesii ideilor "înaintate", în orice caz are o atitudine binevoitoare față cu ele și, cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pătimaș dușmană, e totuși deosebită de atitudinea din faza întîi. În faza întîi, cum am văzut, Eminescu ia condeiul nu-mai ca să apere ori să explice "sistemele"; acum îl ia - foarte rar, nu-i vorbă - numai pentru ca să le atace. Vorbind de etimologiștii ardeleni, Eminescu zice că ei, urmărind "așa-numita puritate a limbii", "au crezut de cuviință a prăda lexiconul latinesc și acele ale limbilor romanice..." Eminescu a schimbat tonul... Iar la argumentul că latiniștii au făcut aceasta pentru a dovedi latinitatea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de dezvoltare a teatrului românesc, dar, mai ales, criticând aspecte ale stagiunii din 1866: repertoriul necorespunzător, format din localizări și imitații, lipsa de pregătire a actorilor, punerea în scenă nesatisfăcătoare etc. Într-o recenzie la Tentamen criticum el combate exagerările etimologiste ale lui A. T. Laurian și tot el alcătuiește note bibliografice, comentează stilul gazetelor din București, se ocupă de cele mai vechi poezii satirice românești, scrie un studiu asupra spătarului Nicolae Milescu, compune versuri. Un foileton excelent, intitulat Scene din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
noastre, cel puțin cu numele)! Cu o denumire provenită din latină și menținută numai în limba noastră (și maghiarii cunosc „placsinta“, dar au luat-o de la noi), termenul „neaoș“ pare potrivit acestor bucate. Și să nu uităm faptul că unii etimologiști susțin și originea latină a cuvântului vărzări (din latinescul virdiaria, la fel precum varza - ingredient esențial al vărzărilor, plăcinte de post - provine din latinescul virdia, alterare a lui viridia, care avea sensul de verdeață, verdețuri; numele latinesc al verzei este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
igienică. Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit care a descoperit această luminoasă idee trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme ale capitalelor mari, secundo: diferitele specii de lampyris resplendes [...]. După spusa etimologiștilor, există până acum vreo patruzeci, afară, se-nțelege de cele pe care le va descoperi savantul nostru.163 Construcția impecabilă, arborescentă a frazei, frecvența neologismelor, dublarea sonoră a consoanelor din cuvintele golite de puritatea sensurilor primare, prin utilizarea demagogică în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]