38 matches
-
maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a avut loc o evoluție de sens asemănătoare, explicată de W. von Wartburg, unul dintre cei mai mari etimologiști ai secolului trecut și autorul celui mai mare dicționar etimologic al limbii franceze (douăzeci și cinci de volume mari!). După părerea sa, în evoluția semantică a cuvintelor trebuie să se țină seama și de relațiile existente între diverșii termeni aparținând aceluiași câmp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
noastre, cel puțin cu numele)! Cu o denumire provenită din latină și menținută numai în limba noastră (și maghiarii cunosc „placsinta“, dar au luat-o de la noi), termenul „neaoș“ pare potrivit acestor bucate. Și să nu uităm faptul că unii etimologiști susțin și originea latină a cuvântului vărzări (din latinescul virdiaria, la fel precum varza - ingredient esențial al vărzărilor, plăcinte de post - provine din latinescul virdia, alterare a lui viridia, care avea sensul de verdeață, verdețuri; numele latinesc al verzei este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
igienică. Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit care a descoperit această luminoasă idee trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme ale capitalelor mari, secundo: diferitele specii de lampyris resplendes [...]. După spusa etimologiștilor, există până acum vreo patruzeci, afară, se-nțelege de cele pe care le va descoperi savantul nostru.163 Construcția impecabilă, arborescentă a frazei, frecvența neologismelor, dublarea sonoră a consoanelor din cuvintele golite de puritatea sensurilor primare, prin utilizarea demagogică în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
orice preț. 2. În cărțile cu ortografie fără semne școlarii începători sânt nevoiți a ceti cuvintele cari conțin sonuri derivate "de două ori", o dată așa cum ele se prezintă ochiului d. e. saratura, apoi așa cum le dictează auzul romînesc: "sărătură". Chiar și etimologiști pronunțați ca d. Bariț încă recunosc "că pentru începători este greu a ceti fără semne" ("Observatorul", nr. 8). 3. Cuvintele nouă sau adecă "neologismii" se pronunță adeseori cu totul fals, mai ales când învățătorii nu știu latinește. Astfel am auzit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
minorității; din contră, ortografia etimologică pierde pe zi ce merge tot mai mult din terenul avut. Nici că este mirare, deoarece: 4. Ortografia cu semne este neasemănat mai precisă, prin urmare și mai simplă și mai ușoară. Însuși d. Bariț, etimologist pronunțat, recunoaște că "pentru începători este greu a ceti fără semne" ("Observatorul", nr. 8). Odată acest adevăr recunoscut, pentru noi cestiunea ortografică este definitiv decisă; căci doară nu vom introduce, ca vechii egipteni, trei moduri de scriere, unul pentru începători
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică a tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-se decât prin semne, interjecții și emoticoane, avem de îndurat, iată, și asaltul inexorabil al neologismelor care se dezvoltă tumoral în limbajul cotidian. Firește că nu putem numi mouse-ul "guzgan" sau cravata "gâtlegău", după cum ne-ar îndemna o frumoasă tradiție etimologistă. Știu, desigur, că limba este un organism viu care se transformă sub asaltul informațiilor și conceptelor noi, dar chiar să ne "focusăm pe taskurile jobului și să fim determinați să aquiesăm, ca să fim cool", la stereotipurile romglezei tuturor vacilor boite
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
literare asupra celor populare, au ajuns și la nivel popular. Pe lîngă aceasta, prin analogie, unele dintre elementele împrumutate au fost supuse la modificări de adaptare după modelul cuvintelor vechi, iar unele dintre ele-mentele populare au fost modificate, prin corecturi etimologiste, din perspectiva formelor originare, încît disocieri foarte clare și sigure sînt uneori imposibile. Avînd în vedere cele două familii de limbi, romanice și germanice, și relațiile dintre ele, s-ar putea afirma că influența limbilor germanice asupra celor romanice s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în sistemul său ortografic, ceea ce dealtmintrelea e firesc, căci la noi chestia ortografică a fost strâns legată de chestia lingvistică (după cum aceasta a fost strâns legată de tendințele sociale și politice), a fost o față a ei: latiniștii au fost etimologiști, fenomenaliștii au fost fonetiști. C. Negruzzi n-a fost curat fonetist, a fost pentru scrierea "care păzește etimologia cuvîntului"1, ca și dl Maiorescu 2 . Aș ieși din genul acestui studiu, dacă aș analiza mai amănunțit temperamentul acestui scriitor, pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vedea că, din alt punct de vedere, cel politic, Eminescu, pe lângă aceste două faze, mai trece și prin o a treia, aceea când e ziarist la Timpul în București.) În această primă fază, de dinainte de 1874, Eminescu, deși nu este etimologist ori analogist, nu simte aversiune împotriva reprezentanților acestor sisteme, după cum, și din punctul de vedere al idealului social, deși nu e un "patruzecioptist", face totuși concesii ideilor "înaintate", în orice caz are o atitudine binevoitoare față cu ele și, cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pătimaș dușmană, e totuși deosebită de atitudinea din faza întîi. În faza întîi, cum am văzut, Eminescu ia condeiul nu-mai ca să apere ori să explice "sistemele"; acum îl ia - foarte rar, nu-i vorbă - numai pentru ca să le atace. Vorbind de etimologiștii ardeleni, Eminescu zice că ei, urmărind "așa-numita puritate a limbii", "au crezut de cuviință a prăda lexiconul latinesc și acele ale limbilor romanice..." Eminescu a schimbat tonul... Iar la argumentul că latiniștii au făcut aceasta pentru a dovedi latinitatea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
științe. Gramatica ar fi „măiestria măiestriilor”, aducând „lumina înțelepciunii” și risipind „îmbeznirea minții”. Tocmai absența unei gramatici ar fi cauza decăderii limbii române, „cea veche râmlenească”, limbă coruptă în decursul unei istorii frământate. T. e un latinist șovăielnic și un etimologist moderat. Îndoiala îi vine din bun-simț, căci - presupune el - dacă limba ar fi reconstituită „în curățenia și orighinalul” ei, atunci s-ar confunda cu latina sau italiana. În Gramatică românească este păstrată mai vechea terminologie, cu vocabule slavone („slovă”, „glasnică
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
interpretări etimologice este însă dubitabilă, dat fiind că originea albaneză [ref. DEX '09] a cuvântului nu implică o provenineță dacică, acest procedeu etimologic putând fi considerat doar o speculație. Brasus este un antroponim autohton atestat de inscripțiile din Dacia Romană. Etimologistul Alexandru Ciorănescu consideră numele Brașov în legătură cu bîrsă /bârsă, variante bîrță /bârță În general se consideră că, în stadiul în care se află cercetarea etimologiei și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, problema etimologiei Brașovului este încă deschisă oricăror concluzii
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]