374 matches
-
din greacă ("économie"), din italiană ("banque"), din spaniolă ("camarade"), din portugheză ("pintade" „bibilică”), din germană ("chic"), din engleză ("beaupré"). Asemenea cuvinte se pronunță exact conform regulilor limbii franceze (de exemplu "beaupré", foarte diferit și ca pronunțare, și ca grafie de etimonul englezesc "bouspret"), verbele se integrează în sistemul de conjugare francez (de exemplu "gémir" în conjugarea a doua), de la ele s-au derivat alte cuvinte pe teren francez ("bijou" > "bijoutier", "bijouterie"; "gémir" > "gémissement" „geamăt”, "camarade" > "camaraderie"). Uneori împrumutul ia formă franceză
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Așdod, Așkalon, Gaza, Ekron și Gat (Iosua, 13: 2-3). Fiecare din cele cinci cetăți erau conduse de câte un "seren" (Iosua 13:3, Jud. 3:3, 16:5). Termenul pare a fi echivalentul cuvântului hitit "tarwanas" „judecător” și probabil similar etimonului protogrec "τυραννοι" „stăpân absolut”. Patru din cele cinci așezări atribuite filistenilor au fost identificate și cercetate arheologic: Așdod (Tell ed-Ras, lângă Esdud), Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au demonstrat că așezările Așdod și Ekron
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Force du préjugé. Essai sur le racisme et ses doubles, Paris, La Découverte. Φ Culturalism, Cultură, Diferență (dreptul la Î), DIVERSITATE, ETNICITATE, Etnocentrism, IDENTITĂȚI CULTURALE, MULTICULTURALISM, PREJUDECATĂ, RASISM Patrietc "Patrie" Φ FRATERNITATE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE Patrimoniu culturaltc "Patrimoniu cultural" Provenită din etimonul latin patrimonium, vocabula „patrimoniu” caracterizează ceva bun, interesant, esențial pentru fiecare și, În aceeași măsură, pentru colectivitate. Combinată rând pe rând cu calificative precum ecologic, fosil, gastronomic, genetic, geologic, artizanal sau industrial, local, mondial, natural, religios, universal, ea este purtătoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a devenit "as-sifr" sau "sifr" (cu pronunția aproximativă sifrone) și capătă, în afara semnificației originale din sanscrită (loc gol, vid, zero), și pe aceea de semn de numerație, de nume comun desemnând toate cele zece cifre, nu numai pe zero. Acest etimon arab "sifr" stă la originea cuvintelor românești „cifră” și „zero”. La începutul sec. al XIII-lea "sifr" este introdus în latina medievală cu semnificația de „zero” de către italianul Leonardo Pisano Fibonacci, care-l folosește în tratatul său editat în 1202
Cifră () [Corola-website/Science/297146_a_298475]
-
de cultură. Forma respondent are mai multe șanse datorită puternicei influențe engleze de azi (și datorită presiunii bibliografiilor de specialitate, a textelor furnizate de agențiile de presă etc.), dar și prin faptul că păstrează, grafic, o apropiere mai mare de etimonul latin și de familia lexicală a lui a răspunde. În plus, s-a dovedit foarte ușor asimilabilă prin pronunțarea perfect adaptată românei și care îi maschează natura de anglicism. Repondent ar trebui să rămână în continuare, ca variantă literară, cele
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
simultană pune pe același plan de referință, proiecte manuscrise și texte publicate, note de atelier și articole de presă, variante abandonate și poezii definitivate de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate avea decât un caracter provizoriu, de mare probabilitate desigur, dar ipotetică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
convins că el, ca scriitor, a descoperit și deține germenele formei adecvate a garanta dăinuirea, persistența Operei în timp. Romanul probează, într-adevăr, efortul de a multiplica adausurile, perspectivele, stilurile, într-un cuvânt o natură metamorfică, în care fiecare termen, etimon, erou este apt de a ajuta la "revelația" unei noi dimensiuni semantice și a unei alte lumi narative. Textul propriu-zis, ca element al sacrului, oferă creatorului unul din punctele de sprijin pentru hors d'œuvre/notă de subsol/paratext, asigurând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
dar și de dorința lui de companie, de schimbare și de divertisment. Dacă aceste episoade ne alertează asupra faliei ce se poate ivi în actul de ospitalitate, cel cu ciclopul Polifem, ne reamintește că ospitalitate și ostilitate, derivă din același etimon și linia de despărțire între ele e deosebit de fragilă. Dar, după analiza lui Alain Montandon, Ulise, oaspetele se comportă în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Botezătorul"11. Am considerat necesar apelul la lingviști pentru a lămuri acestă etimologie. Dacă pentru lexemul zână, există părerea unanimă că provine din Diana 12, cu privire la numele Sânzienelor etimonurile au variat între Sanctae Dianae și Sanctus Johannes (Sextil Pușcariu stabilește etimonul Diana, pentru cuvântul zână, în schimb, în numele sărbătorii, cel de-al doilea element de compunere este Johannes 13; Al. Rosetti consideră varianta corectă "Sanctus Johannes, cu un singular refăcut, Sânziană"14, deși etimologia cuvântului zână o notează ca fiind din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Graur 17. Despre etimologia cuvântului Sânziană, un singular refăcut după Sânziene, vorbește și Marius Sala, atribuindu-i originea din Sanctus Iohannes (varianta intermediară, Sândziană)18. O altă ipoteză etimologică este cea a lui Vasile Pârvan care preia de la Sextil Pușcariu etimonul Diana pentru Zâna și consideră că Sânziana se revendică din Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vertiginoasă și fără motiv a lui Cucoaneș, la București, în iulie 1933, din ce în ce mai mare față de lumea de pitici în care trăiește, posibila echivalare a profesorului de medicină cu profesorul de metafizică, Nae Ionescu etc.; evidentele sugestii metaforico-poetice ale numelui Codreanu - etimonul codru), Matei Călinescu respinge această teză, considerând aluziile prea vagi și alegoria Cucoaneș- Codreanu lipsită de confirmări în vreuna din scrierile lui Eliade (memorii, jurnale, publicistică etc.). Rămâne, în schimb, posibilă o interpretare prin grila unor teme și idei recurente
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
50 de ani, mare, mătăhăloasă, cu obrazul lătăreț, tăiat de zbârcituri adânci, cu gura enormă, cu grumazul scurt și gros, iar părul cenușiu îl purta tăiat scurt, aproape băiețește"438. Sinonimia de nume Oana-Anca (hipocoristic de la Ana) se bazează pe etimonul comun, verbul hănan, "a face favoare, a avea milă". Numele reprezintă femininul de la Ioan, formă savantă care reproduce, prin intermediul slavonei bisericești, gr. Ioánnes, reproducând un teoforic frazeologic ebraic, Johanán: - Jo, abreviere curentă pentru Jahve și verbul hanan (de aici foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens dezvăluit Leanei care-i va cânta poezia la Viena, orașul muzicii), personajul este o evocare intertextuală a lui Adrian Leverkühn care, ca și artistul laureat, a eșuat în istorie, a fost absorbit de propria operă 558. Visarion amintește prin etimonul bassaréus de unul din numele lui Dionysos derivând din bassára (vulpe), teonim al cărui sens este "înveșmântat într-o lungă blană de vulpe"559. În drama pierdută a lui Eschil, Bassarizii, Orfeu urca în fiecare dimineață pe muntele Pangaios, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce-i convenea. Dar mitologia aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de Leana"583). Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de timpul solstițial în care are loc întâlnirea dintre spectatori și artistă ("Când am
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și-ar fi luat singur viața. Existența de Persefonă a lui Frusinel Chiperii se înscrie între două limite: infernul căruia, fără voie, a sortit-o doctorul cu nume înrudit și pământul cu reprezentantul său, Dumitru. (Numele poate fi raportat la etimonul său - tradus încă din antichitate prin "pământul-mamă" - și la zeița lumii vegetale, Demeter conotând renașterea ciclică a naturii 777, așa cum personajul își redobândește, în fiecare an, din primăvară până în toamnă, tinerețea și frumusețea). Emanuel Albini, anchetatorul care admiră capacitățile imaginative
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mare fericire, singura trăire posibilă a Ființei 831. Matei Călinescu insistă asupra simbolismului îmbrăcămintei, asupra afinităților (altele decât în Pelerina, unde exista o analogie dintre îmbrăcăminte și actul de a ascunde) dintre îmbrăcăminte și habitus (condiție, caracter); deoarece habitus este etimonul cuvântului vechi habit (îmbrăcăminte care indică statutul socio-profesional, caracterul și starea de spirit), în nuvelă, haina servește ca indiciu că reîntineritul Dominic a reușit să scape de moarte și s-a integrat în adevărata sa condiție paradisiacă: "Hainele sale abandonate
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
crimă, dar atât de misterios, atât de iscusit camuflată, că nimeni n-a putut bănui nimic"875. Mentalitatea arhaică traduce trecerea de la stânga la dreapta ca trecerea de la nefast, la favorabil (ideea este confirmată etimologic, cuvântul latin sinister, stânga, este etimonul cuvântului sinistru din limba franceză). Este drept ceea ce merge în aceeași direcție cu soarele; stânga merge în direcția opusă acestui curs. În tradiția creștină occidentală, dreapta simbolizează viitorul, pe când stânga trecutul, care nu poate fi controlat 876, iar în Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de putere ale numelui funcționează asemenea unui bumerang: deși îndreptate asupra celor din jur au rolul de se întoarce tot la el, de a-l impresiona tot pe el. Gore și Egor (privit ca anagramă a celui dintâi) revendică același etimon (verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al căror semantism
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice". Numele se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță -Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina, Iancu - Enache. În aceste exemple, sinonimia se realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
7-8. 8 Sabina Fânaru, op. cit., p. 221. 9 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Editura Humanitas, București, 1997, p. 357 (nota nr. 2). 10 Matei Călinescu, op. cit., p. 64, nota 26; Pentru lexemul Sânziene, deși are în vedere demonstrațiile filologice care stabilesc etimonul sanctus dies Johannis, stabilește etimologia în legătură cu lat. Diana (>zâna), zeiță a fertilității, deoarece sensul cuvântului românesc este necreștin, iar Sânzienele sunt zâne al căror rol este strâns legat de mitologia erosului (p. 107); despre acest nume, ca "ipostază degradată, camuflată
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aceste cerințe metodologice indispensabile unui demers științific riguros. Certificatul de naștere al numelui de loc, întocmit de toponomast, cuprinde așadar „rubricile“ corespunzătoare acestor cerințe: originea, etimologia și geneza (etiologia). Originea numelui trebuie stabilită sau măcar presupusă înainte de a se identifica etimonul acestuia. De aceea, principiul priorității explicației interne este valabil și pentru algoritmul etimologiei toponimice. Potrivit acestui principiu, primele ipoteze care trebuie verificate în legătură cu etimologia unui nume de loc sunt cele privind moștenirea sau „formarea“ în limba romînă a numelui. Dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Călcaza, Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători să afirme că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]