369 matches
-
fett, în italiană - grassetto sau neretto. Multe dintre acestea (gras, fett, grassetto) se bazează pe o metaforă vizuală care a fost probabil imitată și în română, în calcul litere grase. Termenul impus în română - și pentru care dicționarele indică drept etimon pur și simplu cuvântul italian aldine - a suferit o interesantă schimbare de sens, pe care o reliefează comparația cu alte limbi. Cuvântul italienesc (ca și reflexul său francez, aldines) provine de la numele editorului și tipografului venețian Aldo Manuzio (1450-1515), care
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
își caftesc bărbații" (bucuresti-info.com, 1.04.2006); S-au caftit în trafic (Cancan, 7.07.2009) etc. Originea verbului nu este însă deloc clară. DEX (și, urmându-l, Micul dicționar academic, Noul dicționar universal, Dicționarul explicativ ilustrat) indică drept etimon un țigănesc cafti sau kafti. Numai că o asemenea formă nu apare în Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău (1992), după cum nu apărea nici în alte glosare, mai vechi, ale limbii romani (la M. Kogălniceanu, A. Vaillant, G. Potra
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
a fost consemnat în scris. În momentul de față, e destul de mult folosit, mai ales în limbajul tinerilor, dar nu cu sensul înregistrat acum mai bine de 70 de ani. Valorile actuale sunt direct legate de sensul de bază al etimonului: dumă înseamnă mai ales "vorbă de duh", "poantă", "glumă". O încercare de definire din partea unui vorbitor care mărturisește că a căutat inutil cuvântul în dicționar sună cam așa: "vorbă sau faptă hazlie, umorul pro-venind din stupiditatea exprimată"; "vorbă ștrengărească, al
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
dar cu funcții atât de diferite. Și să nu pomenim, de asemenea, că ceea ce ținea de latura stângă a fost - cam pretutindeni - considerat ca slab. Un etimologist de ocazie, de profesie miliardar și român - din exil și de acasă - găsise etimonul mâinii stângi, ca obosită: stanca, în latinește. Fantezist, probabil, dar sugestiv! Un cunoscut om de litere francez demonstra, cu fotografii, într-o celebră revistă de la finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
Rodica Zafiu Adjectivele minim și minimal au fost preluate din franceză, ca împrumuturi moderne în care oamenii de cultură percepeau cu ușurință etimonul latin (fr. minime provine direct din lat. minimus, iar minimal e un derivat de la aceeași bază). În DEX, cele două cuvinte apar ca sinonime; de fapt, ele s-au specializat în uz pentru anumite sintagme - salariu minim, dar preț minimal
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
o viitoare formă electronică, acest neajuns ar putea fi redus). Desigur, se pot face întotdeauna observații punctuale: de pildă, cred că persistă tendința mai veche de a prefera explicația prin franceză celei prin etimologie multiplă: la cuvîntul demisie apare ca etimon doar franțuzescul démission; e greu de crezut că forma mai veche dimisie ar fi doar o variantă populară: avînd în vedere că aceasta apare la Asachi, e foarte probabilă o a doua sursă, italiana (cu dimissione). Frustrantă rămîne (dar nu
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
Mircea, Vlad, Radu, Mihnea), e probabil ca și literatura română să fi jucat un rol important. Un caz în care literatura pare a fi fost decisivă e Răzvan: un nume cu origine controversată (pentru care s-au propus mai multe etimoane, din slavă dar și din limba țigănească), care nu se găsește la popoarele din jur și pare a fi fost purtat (probabil ca supranume) doar de Ștefan Răzvan, cel care ajunge pentru cîteva luni pe tronul Moldovei. Fără celebra dramă
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
Rodica Zafiu Termenul corporatist e înregistrat în dicționarele noastre generale doar cu sensuri mai vechi, specializate, raportate la corporatism, la rândul său definit ca "doctrină social-politică..."; nu accepția teoretică și doctrinară (pentru care se face trimitere la etimoanele franceze) este însă cea mai frecventă azi, când cuvintele familiei lexicale au intrat în circulația largă prin calchierea unor sensuri curente din engleza americană. Cuvîntul corporație însuși apare în DEX mai întîi ca un sinonim pentru "isnaf, rufet" și abia
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
Heliade Rădulescu, la 1828, apar tocmai formele cu -ră, cele care vor avea pînă la urmă succes. Totuși, ceva mai tîrziu, un filolog ardelean precum Timotei Cipariu nu le putea accepta, percepîndu-le ca o inutilitate și ca o îndepărtare de etimon: "Adaugerea silabei -ră și la acest timp, (...) ei lăudaseră, ținuseră etc., e de prisos" (Timotei Cipariu, Gramatica limbei române, 1869, în Opere, II, p. 214). Așa cum e de așteptat judecînd după gramatici, scriitorii din secolul al XIX-lea scriu fie
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
de argou al limbii române, 2006). Caraliu nu a fost discutat de Al. Graur în cunoscutul său studiu despre elementele țigănești din română, din 1934; l-a înregistrat, în schimb, Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001, p. 252), sugerând ca posibil etimon cuvântul țigănesc karaló "spinos, ghimpos". Cuvântul apare în Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău (1992) în forma kanraló, -í, cu același sens (dar și, substantivat, ca epitet peiorativ pentru evrei). Evoluția semantică s-ar putea explica în mod destul de
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
academic (care reia și rezumă Dicționarul limbii române), e înregistrată forma poptoarcă, cu o etimologie nesigură, cu trimitere la un articol al lui I. Verbină din 1941 și la cuvântul rusesc podporka. Într-adevăr, forma cuvântului românesc sugerează posibilitatea unui etimon slav, iar sensul cuvântului rusesc ("proptea, reazem, sprijin") nu este incompatibil (prin eventuale specializări semantice dialectale sau argotice) cu denumirea un instrument metalic. În orice caz, termenul pare să mai fi avut în limba secolului al XIX-lea și alte
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
murielbarbery.net) o cheie de lectură oferită într-un mesaj al unui cititor (allihopa - Jeux de prénoms) care propune conexiuni între pasaje din Evanghelii și numele personajelor. Rețin corelația: Renée înseamnă "renăscută", iar sora ei se numește Lucienne, cuvânt cu etimon latin lux, lucis, "lumină". Într-adevăr, amintirea surorii provoacă luminarea de sine a eroinei. Procesul identificării i-l clarifică enunțul repetat insistent de Kakuro Ozu: tu nu ești sora ta. Același lucru i l-ar putea spune și Palomei, tocmai
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
cartea din 2002 a lui Dragoș Moldovanu este critica psihostilisticii, a concepției după care stilul unui autor reflectă psihologia sa. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei concepții este Leo Spitzer. Stilisticianul german deduce din particularitățile de stil ale unei opere "etimonul spiritual", trăsătura definitorie a psihologiei (sau a ideologiei) autorului acestuia. Din critica psihostilisticii decurg consecințe importante pentru caracterizarea barocului literar în general, și a stilului lui Cantemir în special. Stilul autorului baroc nu reflectă "sufletul" lui, stilul "contorsionat" nu corespunde
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
a ebraicului ktiva "scriere (actul de a scrie; text scris)" (Raissa Rozina, "Cultural constraints in meaning extensions: derivational relations between actions and happenings", în T. Eniko Németh, Károly Bibok, Pragmatics and the flexibility of word meaning, 2001, p. 245). Sensul etimonului explică foarte bine stabilitatea nucleului semantic al argotismului românesc: scrisoarea, declarația sau actul de identitate sunt tipice " obiecte scrise". Și calea de pătrundere în argou este verosimilă; ne putem doar întreba, ca și în cazul cuvântului blat, dacă românescul ecsivă
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
oral, adică nu citit. Dar mai există și sensul din a rostui, altfel spus, a pune în ordine conform unui rost, unui criteriu. Nu am idee de legătura dintre a rosti și a rostui, dacă există vreuna, și nici de etimonul celui de al doilea cuvânt. De luat în considerare în expresia pe care o analizez este doar primul sens ori cuvânt. Expresie pe care, la urma urmelor, o găsesc sinonimă în limba noastră cu pe dinafară sau cu papagalicește. Așadar
Note disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4909_a_6234]
-
și absența, fapte străine de noi și totuși ale noastre, visul. Există, așadar, la Blaga, o dublă sursă a semantismelor spiritului creator. Fenomenul prin care inconștientul penetrează lumea conștiinței e numit de Blaga, printr-un concept insolit, „personanță”, derivat din etimonul latinesc „personare” (a răsună din toate părțile). Există două modalități de manifestare a personanțelor: una ce ține de nuanțarea lumii conștiinței și o alta în care „iradiațiunile inconștientului în conștiința au un aspect (...) mai compact și mai palpabil”. Insistînd asupra
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
din 1893), Frédéric Damé înregistra adjectivul versatil, considerându-l echivalent cu schimbăcios; câteva decenii mai târziu, și I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească" (1931), îl definea ca „schimbăcios; nestatornic". Sensul din română se explică fără dificultate prin etimoanele din franceză, limbă în care versatile și versatilité au sensul de bază negativ, rezultat dintr-o lungă evoluție semantică. În Trésor de la langue française informatisé (TLFi), sinonimele lui versatile sunt capricieux, changeant, fantasque, inconstant, instable, lunatique, vélléitaire; cele ale lui
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
în care versatile și versatilité au sensul de bază negativ, rezultat dintr-o lungă evoluție semantică. În Trésor de la langue française informatisé (TLFi), sinonimele lui versatile sunt capricieux, changeant, fantasque, inconstant, instable, lunatique, vélléitaire; cele ale lui versatilité - inconstance, instabilité. Etimonul latin, preluat pe cale cultă atât în franceză, cât și (ceva mai târziu) în engleză nu conținea neapărat nici aprecierea pozitivă, nici pe cea negativă; versatilis avea sensurile „mobil", „rotitor", „care se întoarce ușor", „adaptabil", făcând parte din familia lexicală a
Versatilitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5988_a_7313]
-
au fostu puștu lui, și el făcè ce-i era voia” (Ion Neculce, ed. I. Iordan, 1960: 168). Vechiul sens din română, înregistrat de unele dicționare actuale (DEXI „tânăr corupt, desfrânat”, tânăr care practică sodomia”) corespunde sensului din turcă al etimonului pușt („passive male homosexual”, Redhouse 1998). Cuvântul puști este un împrumut intrat în circulație mai ales ca insultă, pentru a ajunge în final un termen colocvial neutru, uneori vag depreciativ, alteori chiar afectuos. Etapa intermediară de evoluție e foarte bine
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
Dicționar de argou al limbii române, 2006; 123urban.ro etc.). Al. Graur a presupus, în 1934, că verbul a prădui este de origine țigănească (din paruv-); o părere asemănătoare avea și Al Vasiliu, în 193 7, dar propunând un alt etimon (țigănescul purd-); explicațiile nu au convins întru totul, așa că problema etimologică a rămas deschisă (la lista de posibile surse adăugându-se și slavul pradat). DEX (2009) înregistrează termenul a prădui ca argotic, cu origine necunoscută, cu sensurile „a schimba", „a
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
de cultură. Forma respondent are mai multe șanse datorită puternicei influențe engleze de azi (și datorită presiunii bibliografiilor de specialitate, a textelor furnizate de agențiile de presă etc.), dar și prin faptul că păstrează, grafic, o apropiere mai mare de etimonul latin și de familia lexicală a lui a răspunde. În plus, s-a dovedit foarte ușor asimilabilă prin pronunțarea perfect adaptată românei și care îi maschează natura de anglicism. Repondent ar trebui să rămână în continuare, ca variantă literară, cele
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
-al unicității naționale („un gust tradițional românesc"; „un produs tradițional, specific unui singur popor, având savoare în mod strict pentru papilele gustative ale acestuia", ibidem). Cuvântul magiun e de origine turcă (de unde a pătruns și în greacă, sârbă, bulgară). Sensul etimonului („pastă") e foarte general; restrângerea semantică a împrumutului la domeniul culinar e o modificare produsă în timp. În româna mai veche, magiun (atestat în secolul al XVIII-lea) se folosea în primul rând pentru preparate farmaceutice, medicamente (nu neapărat de
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
în spațiul internetului, fără semne diacritice. De fapt, a învesti și a investi au origine unică: sunt rezultatul unui împrumut modern din franceză, din verbul investir (provenind, la rândul său, din lat. investire); forma a investi este mai apropiată de etimon, în vreme ce a învesti este parțial adaptat fonetic; diferențierea și specializarea semantică s-au produs ulterior, în română. O descriere exactă și sistematică a originii și a utilizării celor două forme se găsește în recenta carte a Adinei Dragomirescu și a
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
forum.softpedia.com); „Un microprocesor malițios oferă noi oportunități atacatorilor” (securizare.ro) etc. Evident, în toate aceste cazuri ar fi fost posibile traduceri prin adjectivele dăunător, nociv, rău-intenționat etc. Așa cum am văzut, sensul pur negativ al lui malițios, moștenit din etimonul latinesc, e prezent în definițiile din dicționarele noastre; s-ar putea susține că influența englezei nu face decât să-l reactiveze. Uzul cultivat al termenului e totuși altul: folosit despre persoane și acțiunile lor, acesta evocă mai ales ironia și
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
nevoia să le despartă, ci le-au prezentat ca pe un continuum. În secolul al XIX-lea, sensul pozitiv al dezamăgirii era clar mai ales pentru forma reflexivă a verbului. De fapt, a amăgi (căruia i s-a atribuit un etimon grecesc sau latin) e un cuvânt vechi în limbă, atestat din primele texte românești, cu sensul „a vrăji, a înșela”. A dezamă gi a fost atestat mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. Evoluția sa semantică s-a produs
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]