35 matches
-
nu pot fi omise, în nici un caz, nici imensele obstacole în calea europenizării. Ele țin, în același timp, de mentalitate și de context geopolitic și influențe externe. Marele adversar al europenizării este, mai ales, în ordinea reacțiilor imediate colective: naționalismul, etnicismul, izolaționismul. Expresia sa, ideologico-politică, este național comunismul. Chiar dacă el nu se mai poate exprima deschis, formele sale de manifestare sunt în continuare evidente. Intervenția NATO în Kosovo a fost condamnată de o mare parte a opiniei publice românești, astfel condiționată
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
anticlericalism sau despre ateismul militant, Întrucât sunt forme de lipsă de respect față de anumite practici sau credințe religioase. Este ca și cum criminalizarea rasismului (confundat mereu În mai mică sau mai mare măsură cu xenofobia) s-ar fi extins pe nevăzute asupra etnicismului, naționalismului, integrismului religios, ateismului militant, pe scurt, asupra tuturor formelor de Înregimentare considerate sectare și intolerante. Rasismul a devenit numele implicit al tuturor „ismelor”, percepute ca având un același „aer de familie”. Toate par să țină, Într-un anumit mod
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Imperiului Austro-Ungar a provocat dezmembrare. Nici o pretinsă Întâietate a națiunii politice asupra celei culturale sau a celei culturale asupra celei politice nu poate fi decisivă. Principiul biologic și darwinismul social pot servi unui proiect național, fie el etnic sau nu. Etnicismul totalitar al Germaniei naziste instaura o ierarhie a popoarelor, profesând lupta fără cruțare Împotriva unui alt „popor ales”. Și totuși, acest purism etnic utopic era Într-un fel atât pretext, cât și scop pentru o voință politică modernă de putere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
toate resentimentele unui exponent al unei mici culturi, când paradoxal ! admirativă. Europa însemna pentru Noica foarte multe lucruri, în același timp. Aceasta ținea mai ales de semantica sa cu totul personală. Trebuie arătat în același timp, cu obiectivitate, că, în ciuda etnicismului și specificismului său românesc atât de declarat, Noica a avut în permanență și evidente aspirații culturale europene. Se observă la el, și pe acest plan, o foarte specifică oscilare și ambiguitate. Am notat câte ceva în acest sens și în micul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
decizie și financiară. Linia de clivaj cultural între cele două Românii trece deci, în același timp, prin dirijism cultural, ierarhii oficiale, festivism ieftin, Cântarea României, Călugăreni de operetă (proastă), cu Mihai Viteazul călare... cu ceas la mână, cât și prin etnicism, naționalism, xenofobie. Cât timp acest proces va rămâne acut, problema celor două Românii va rămâne și ea, din nefericire, acută și nerezolvată. Cartea Alinei Mungiu nu este deloc optimistă. Dar ea obligă este meritul său esențial la un profund examen
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a produs dezrădăcinați și dezadaptați social. La fel, numărul, de fapt enorm, majoritar, al intelectualilor la prima generație. Această pătură, care constituie practic aproape întregul aparat al culturii oficiale, reprezintă, deocamdată, doar un hibrid cultural. Afinitățile sale profunde merg spre etnicismul tradiționalist, izolaționist și represiv. Dar mediul urban, noile media foarte influente, presiunea modelor internaționale, libera circulație a valorilor îl contaminează inevitabil. Instinctul său îl împinge, printr-un reflex moral și social invincibil, cât mai aproape de Putere. Noua sa existență morală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înainte cadrele juridice necesare dezvoltării statului de drept și democrației pluraliste. Ca orice construcție juridică, legea fundamentală a României adoptată în 1991 nu a fost infailibilă. Din tensiunile generate de principalele tendințe ideologice care au marcat adoptarea ei (conservatorismul național-comunist, etnicismul minoritar și liberalismul amendat de precepte social-democrate și creștin-democrate) s-au născut hibele funcționale ale sistemului politic postcomunist. Unele au vizat raporturile noastre cu Occidentul care, în contextul procesului de integrare euro-atlantică, s-a arătat nemulțumit de soluțiile constituționale în
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
vedea cursul pe care îl impune, fatal, istoria Principatelor. Paradoxul lovinescian însuși ține de reconsiderarea ulterioară a acestei critici „raționaliste“ aduse junimismului. Istoria României de după 1933 este dominată de resurgența fanatismului, pe care acțiunea junimistă părea săl fi eliminat. În fața etnicismului ce anulează autonomia actului artistic și privilegiază masificarea, întoarcerea către junimism este vizibilă la E. Lovinescu, intelectual aflat în căutarea reperului de soliditate în jurul căruia să se organizeze canonul moderației. În acest mod, odată cu monumentala monografie dedicată lui Maiorescu din
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
intelectual, viziunea junimistă stă la originea unui efort simbolic de a apăra, în contra tiraniei, libertatea, demnitatea umană și autonomia spiritului. Căci acel grăunte al moderației în jurul căruia se ordonează viziunea junimistă este cel de la care se revendică atât rezistența față de etnicismul antonescian, cât și opoziția intratabilă față de dogmatica stalinistă. Numitorul comun este dat de întoarcerea către Maiorescu: ultima generație post junimistă de dinainte de comunism (de la Șerban Cioculescu la Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu) este și cea care reabilitează, prin echilibru și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. Panismul religios este cel mai dinamic . Scopul său este de a unifica lumea musulmană. Spre deosebire de arabismului referindu-se la etnicism, Islamul bazînduse pe comunitate religioasă, Ummah. Printre sunniții, patru școli de gindire juridică structurează viziunea lor asupra lumii: școală Maliki, școala Hanafi, școala Hanbali și școala Chafeit. Șiiții pus credință lor de la Ali, fiul lui Mohamed, spre deosebire de sunniți. Șiiții au
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]