85 matches
-
de a trăi în minciună și crimă politică. Mitul scriitorului umanist Romain Rolland se autodemolase pentru el. Depășind interpretările psihanalitice în manieră lacaniană și derridiană eșafodate pe datele biografice cunoscute, vom constata că, la începutul secolului XXI se reiterează interpretarea etnicistă a operei și biografiei scriitorului cu dublă origine, încercându-se o anexare la spațiul literar grecesc. Încă din anul Centenarului nașterii lui Panait Istrati, revista "Periplous" deschidea o astfel de discuție. Sub genericul "Panait Istrati, în ce măsură e grec?" aglutina mărturisiri
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
maghiară sunt chestiuni care țin de același registru. Dacă diferitele grupuri se lovesc adeseori de refuzul autorităților, dincolo de motivația neexplicitată - în afara unor cazuri precum cel al Serbiei lui Miloševiæ - constând într-un hegemonism retrograd (tradiționalist, de obicei naționalist de tip etnicist), argumentul statelor democratice - cum sunt Franța, Anglia sau SUA - este pericolul dezagregării comunităților politice. Multiculturalismul ar încuraja transformarea societăților politice în reuniuni de comunități separate prin diverse bariere culturale - care le atrag pe cele sociale și economice, ce pretind membrilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de celelalte «impure» care trăiau În România” Într-un mod asemănător cu cel practicat de germani pentru purificarea rasei ariene. El a devenit membru al Gărzii de Fier și și-a făcut publice sentimentele sale antițigănești și antisemite. Făcăoaru era etnicist declarat. Pentru el, Într-o bună tradiție cinică, cu adevărat scopul scuza mijloacele. Romii nu trebuiau asimilați, ci „Împuținați”, populația disgenică trebuia exclusă prin sterilizare controlată de stat. Eugeniștii radicali urmau foarte explicit „Testamentul Căpitanului”. Mai paradoxal, astfel de poziții
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Nichifor Crainic. Acesta dorea expres „o România pentru toți românii și numai (s.n.) pentru români”. Este exact tipul de atitudine care ne poate face să ne Întrebăm ce are spiritul creștin tolerant și inclusivist cu ortodoxismul manifestat printr-o metafizică etnicistă, lipsită de morală. Maria Bucur subliniază foarte bine această tendință atunci când relevă Înclinația unor astfel de persoane de a pretinde că dau seama În fața unei entități transcendente, dar niciodată În fața semenilor din comunitatea În care trăiesc. Metafizicile de acest tip
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
gândirea liberală este relevată de autoare În contextul cercetării problemei alianțelor politice eugeniste. În afara alianței extreme, cu legionarii, au existat alianțe benigne cu PNȚ, În scopul promovării sănătății publice, dar niciodată cu liberalii, inamici „arhetipali” ai unor astfel de abordări etniciste, colectiviste, uneori totalitare. Desigur, aceasta nu Îi scuză pe liberali pentru refuzul de a finanța proiecte rezonabile pentru igiena publică, așa cum au făcut-o În cazul inițiativelor Rockefeller. Cred că tentativa de modernizare cu bani americani a sănătății publice, dar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a ideilor de acest tip În România, și anume cea americană. Derapajele spre rasism, etnicism, spre Garda de Fier, probabil o anumită complicitate la Holocaustul transnistrean au aparținut preponderent celor formați mai degrabă sub influența nazismului german și a ortodoxismului etnicist românesc. * * * Cartea Mariei Bucur este o demonstrație impresionantă a faptului că istoria nu se scrie doar cu documente și din povestiri, ci și cu instrumente de analiză transdisciplinare și interdisciplinare: teoriile poststructuraliste și cea foucaultiană, aplicate relațiilor dintre gen, clasă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
adaptării în timpul regimurilor autoritare anterioare, începând cu cel carlist și continuând cu cel legionar și apoi antonescian. Cultura politică antiliberală a majorității reprezentanților intelighenției a generat adaptarea în registru meschin și minor la rigorile comunismului. Fundamentarea discursului public pe valorile etniciste și autohtoniste tradiționale a predispus intelighenția la o carieră de obediență față de regimurile autoritare. Când regimul comunist, după interludiul internaționalist din anii „obsedantului deceniu“, a reabilitat, parțial și trunchiat, naționalismul, la sfârșitul anilor ’50, iar ulterior l-a metamorfozat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a crea.” Și cum nu se poate crea viabil decât în spirit autohton, în baza tradiției, e normal să fie luați drept model acei înaintași prin care s-a exprimat plenar originalitatea națională. Reconsiderând istoria spiritualității românești din perspectivă etnicistă și ortodoxă, gândiriștii clasează personalitățile reprezentative moderne dihotomic: Kogălniceanu, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Pârvan, Goga, de o parte, Maiorescu, I.L. Caragiale, Lovinescu, Zarifopol, Ralea, de alta. Cei dintâi reprezintă, în viziunea lor, spiritul constructiv, elanul creației pornit din zonele cele mai
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
cultura română modernă este activă În special În cadrul statalității recente, desemnată după 1918. Liantul limbii nu a fost coeziv pentru comunitățile românești din afara României, cum nici liantul credinței religioase nu a avut un efect pragmatic, rămânând În planul unei proiecții etniciste, naționaliste. Este adevărat că Întrebării dacă factorul etnic poate fi sublimat complet În modernitate Într-o cultură civică nu i se poate da un răspuns afirmativ cu valabilitate generală care să Întrunească validitatea experiențelor europene. Ideea că o cultură poate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice privitoare la arta scrisului se înscriu în coordonatele doctrinei maioresciene privitoare la progres și adevăr. Conservator în politică, M. este tradiționalist și academizant în gândire, adversar tenace al formelor fără fond, etnicist în sens maiorescian. Adept al evoluționismului organic, aplică tezele pozitivismului și determinismului, cărora le adaugă principiile cauzalității și interdependenței. Respinge ideea de influență, recunoscându-i menirea numai în măsura în care este reclamată de nevoia de afirmare a fondului primar, autohton. Progresul poporului
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Hestia, Timișoara, 1996, că „literatura română (ca și limba română, ca vehicul de cultură) se formează aproape în întregime în zona «tradiției moderne» sau a «tradiției rupturii»”. Prima „ruptură” literară și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din această perioadă abundă în articole ostile discriminărilor și persecuțiilor etniciste. Într-o suită de tablete cvasiliterare din 1913, tînărul Vinea „prinde” - cu luciditate - ceva din atmosfera de misticism fanatic, prerevoluționar a momentului: „Azi, sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd sîntem în vremea misticismului, de ce n-am admite o clipă că în manifestația contra lui Manasse se ascunde un nemărturisit sentiment de antipatie religioasă?”, și demontînd pseudoargumentele etniciste ale românismului xenofob: „Ronetti-Roman era de origină jidan, deci nu poate fi scriitor român. I.L. Caragiale era de origină grec, deci... Mihai Eminescu era de origină slav, deci... Millo, Pascali, Negruzzi, Ghica, Gherea, Cerna, Iorga nu pot fi scriitori români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu”. Același Poldi se declară împotriva ideii de împărțire teritorială a Balcanilor pe criteriul purității etnice. Naționalismul etnicist e asociat barbariei, în vreme ce „visul” unității naționale apare compromis — încă înainte de a se realiza — de meschinăria intereselor politice: „Se vorbește de atîta timp de principiul naționalităților, după care națiunile trebuiesc să încapă exact în aceleași limite. Lăsînd la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în 1927 - a Gărzii de Fier, nevoia coagulării unei contraofensive de stînga în mediile avangardiste, relativa asimilare a constructivismului (în special prin arhitectura lui Horia Creangă și G.M. Cantacuzino) și estomparea potențialului său „revoluționar” odată cu intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
importantă, subliniind un aspect interesant În luptele pentru putere ale regimului de la xe "București"București: prezența alături de nucleul lui Dej a unui grup important de activiști evrei, proveniți din lagăre, fapt ce schimbă o anumită optică superficială și cu iz „etnicist” ce-i plasa pe toți activiștii evrei alături de Ana xe "Pauker"Pauker. O lucrare teoretică interesantă de filosofie politică a raportului naționalism-antisemitism - democrație-totalitarism a publicat universitarul clujean Andrei xe "Roth"Roth2. Volumul se ocupă de problema națională În România, insistând
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
1992, în competiția cu partidelor istorice. Nu întâmplător s-au aliat cu FSN/PDSR și partidele reprezentând segmente ale tehnocrației, dar și forțe amenințate de radicalismul politic punitiv al partidelor istorice: PUNR, Partidul Socialist, România Mare, care, pe lângă orientarea sa etnicistă, manifesta o atitudine ostilă față de partidele istorice. FSN/PDSR nu a avut un program social-economic și politic foarte clar, mizând mai mult pe competența sa probată de a administra un sistem social-economic complex. Este adevărat că într-o perioadă foarte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă artistică exemplară, racordată
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
G. Călinescu, Mircea Eliade, Petre Pandrea, Tudor Vianu, Victor Papilian, Mateiu I. Caragiale, G. Breazul, Vasile Băncilă, Mihail Ralea, Ionel Teodoreanu etc. Masive defecțiuni se vor înregistra după anul 1930 când devine imperativă noua orientare impusă de Crainic, teologică, antiraționalistă, etnicistă, preconizând o renaștere religios-ortodoxistă de rit bizantin. Revista va fi angajată tot mai mult ideologic dar și politic, atât de un Radu Dragnea, cât mai ales de Crainic însuși, partizan al dictaturii antonesciene. Revenind la autorul acestei cărți, vom observa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
oare acest calificativ un răspuns la elogiul nedisimulat de care se bucură cărțile celui ce ne-au prilejuit aceste însemnări. Și cum asta nu era de-ajuns, iată-l pe Marian Popa un filosemit sadea, în ciuda faimei de naționalist și etnicist. Atâta investiție de talent din partea lui Vasile Andru pentru a apăra și ilustra o cauză greu de pledat ne surprinde cel mai tare. Nu ne surprinde însă eseul intitulat A existat un New Age românesc, fenomen pe care Andru îl
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
îndelungi urmări. Din acestea este de așteptat să se iasă treptat, prin "mituri noi pentru vremuri noi". Pentru că, așa cum observa directorul "Centrului de istorie a imaginarului" din România: "Discursul despre istorie este de fapt un discurs despre prezent". "Mitul strămoșului etniciști și cosmopoliți" Între miturile care au devenit în ultimul timp obiecte ale cercetării românești 1-aș mai aminti pe cel propus de Vintilă Mihăilescu într-un "exercițiu de etnoanaliză" intitulat Complexul strămoșului. El pornește de la "două caracteristici ale formării națiunii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
specializat (criticul și expertul, în terminologia lui Paul Cornea), ci și în rândul celor mai puțin inițiați. Dacă poezia argheziană a provocat, încă dinainte de debutul editorial, reacții dintre cele mai diverse din partea criticii (cea universitară, elitistă și estetistă, tradiționalist-eticistă și etnicistă sau critica mai tânără, entuziastă, și receptivă la nou), fiind respinsă vehement sau admirată elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl va ataca pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prisma pe care ne-o oferă Sebastian însuși în Cum am devenit huligan), scandalizat de scrisoarea pe care Sebastian i-a trimis-o întru apărarea patronului său - de ce "junele evreu arian" nu a plecat din redacția Cuvîntului "de la primul mîrîit etnicist". Noi ne putem întreba de ce nu a părăsit Cuvîntul măcar după primele semne de antisemitism brutal, din septembrie 1933. Deși nu a scris nici un rînd explicit antisemit, Sebastian nu a fost apărătorul din Cuvîntul al drepturilor minorității evreiești din România
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
național (solicitând solidaritatea exclusivistă a individului cu comunitatea națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism, reflectat în responsabilitatea morală și solidaritatea socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al promovării unei noi concepții despre patriotism, specificat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]