111 matches
-
Etnografia comunicării are ca obiectiv aflarea explicațiilor globale în legătură cu conduitele discursive locale în cadrul general al credințelor, acțiunilor și normelor constitutive pentru o realitate socială și culturală. V. context, etnometodologie, interacțiune, intercultural. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN ETNOMETODOLOGIE. Cu originea în a doua jumătate a secolului al XX-lea, etnometodologia s-a afirmat ca un studiu al cunoașterii sociale comune, în măsura în care această cunoaștere este în relație cu înțelegerea celorlalți de către individ și cu observarea circumstanțelor în care această
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cadrul general al credințelor, acțiunilor și normelor constitutive pentru o realitate socială și culturală. V. context, etnometodologie, interacțiune, intercultural. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN ETNOMETODOLOGIE. Cu originea în a doua jumătate a secolului al XX-lea, etnometodologia s-a afirmat ca un studiu al cunoașterii sociale comune, în măsura în care această cunoaștere este în relație cu înțelegerea celorlalți de către individ și cu observarea circumstanțelor în care această înțelegere poate avea loc. Etnometodologia a apărut ca un curent nord-american în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
doua jumătate a secolului al XX-lea, etnometodologia s-a afirmat ca un studiu al cunoașterii sociale comune, în măsura în care această cunoaștere este în relație cu înțelegerea celorlalți de către individ și cu observarea circumstanțelor în care această înțelegere poate avea loc. Etnometodologia a apărut ca un curent nord-american în cercetarea sociologică, avînd ca obiectiv analiza conversațională, realizată sub forma unui studiu al interacțiunii verbale, privite ca proces de coordonare a acțiunilor și ca realizare practică. Orientată diferit în raport cu tradiția sociologică și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apărut ca un curent nord-american în cercetarea sociologică, avînd ca obiectiv analiza conversațională, realizată sub forma unui studiu al interacțiunii verbale, privite ca proces de coordonare a acțiunilor și ca realizare practică. Orientată diferit în raport cu tradiția sociologică și cu sociolingvistica, etnometodologia a preluat idei din curente precum fenomenologia socială și interacționismul simbolic (și acestea de origine americană) pentru a propune o abordare dinamică sub aspect social, care acordă un loc central punctului de vedere al participanților la interacțiune (actorilor), observați în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizează concepția despre structura și organizarea socială, el rămîne operant pe terenul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i doar ca element posibil al contextului. V. axiologie, context, etnometodologie, formație discursivă, reprezentare. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IMPLICARE. Termenul implicare desemnează o relație logică între două sau mai multe propoziții printr-un proces inferențial deductiv. Implicarea este adevărată dacă și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i (discurs politic, jurnalistic, literar etc.), de analiză a conversației sau a schimburilor verbale, la care se alătură studiile în domeniul argumentației, precum și cercetările de etnografie a comunicării, de microsociologie sau de etnometodologie. Din perspectiva analizei conversației, partenerii implicați în acest proces valorifică în permanență un fond comun de informații (acțiuni, gusturi, principii, valori sau reacții habituale ș.a.), ceea ce orientează în permanență selectarea și prezentarea mesajelor. Din această perspectivă, parametrii care modelează comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de diverse tipuri de reguli: reguli ale inițiativei verbale, reguli ale accesului la cuvînt (lungimea intervenției, întreruperea interlocutorilor, suprapunerile dintre interlocutori, modalități de menținere a cuvîntului), reguli privind semnalele de recepție. V. dubla constrîngere, analiza conversației, strategie, etnografie (a comunicării), etnometodologie, negociere. WIENER 1948; GOFFMAN 1959; AUSTIN 1962; DUCROT - SCHAEFFER 1995; SEARLE 1969; KERBRAT-ORECCHIONI 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2004; ȘERBĂNESCU 2007. IA INTERCULTURAL. Prin însăși structura lui, cuvîntul intercultural indică trăsătura de a viza raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensurile limbii, reflectare proprie comunității vorbitoare și relevantă pentru modul de umanizare a mediului cosmic specific limbii. Această manieră specifică modelează la rîndul ei pe indivizii vorbitori, încît se regăsește în modul de alcătuire și în componentele discursului. V. categorizare, etnometodologie, dialectică, glosocosmos, praxem, reprezentare, traducere. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO LUARE DE CUVÎNT. Prin luare de cuvînt se înțelege contribuția unui locutor într-un anumit moment la conversație, adică ceea ce în limbajul teatral se numește replică. Luările de cuvînt ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care joacă rolul de semnalmente în ceea ce privește producerea discursului în desfășurare; ele stabilesc și indică o legătură între segmentele lingvistice sau între formele lingvistice din context. Se regăsește astfel aici caracterul funciar reflexiv al practicii comunicative, asupra căruia s-a orientat etnometodologia. Nu există un consens în delimitarea acestei categorii, deși importanța ei este unanim recunoscută, și, de aceea, există o mare varietate de sintagme numitoare pentru ea: "semnal de coordonare", "conector fatic", "suport al discursului", marcator discursiv, "particulă enunțiativă", particulă de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oral și ele sînt primele care sînt suprimate în versiunile scrise ale unui dialog, căci sînt semnele unei limbi secundare. Importanța lor pentru decriptarea mecanismului conversațional nu se poate însă nega, studiul lor presupunînd unele probleme de metodologie. V. context, etnometodologie, relație interpersonală, secvență conversațională. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MARCATOR DISCURSIV v. MARCATOR CONVERSAȚIONAL MATERIALISM v. MATERIALITATE MATERIALITATE. În general, materialitatea este considerată ca fiind trăsătura obiectelor și proceselor ce se pot percepe cu simțurile, prin urmare, ca fiind raportabile la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiecte, schema generală a schimbului fiind alternanța luărilor de cuvînt pe diferite teme, cu antrenarea semnelor a căror valoare semantică și pragmatică în enunțuri este schimbată, momentul de cotitură fiind reprezentat prin obținerea identității de opinii. În lucrările atașate ideilor etnometodologiei, noțiunea "negociere" cuprinde și procesele care asigură gestiunea colectivă a schimbului și care implică sau nu un dezacord între participanți. Negocierea apare în mod necesar în cazul existenței unui conflict și al cooperării în vederea eliminării lui. Pornind de la această schemă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conflict și al cooperării în vederea eliminării lui. Pornind de la această schemă însă, negocierea conversațională prezintă configurații foarte diversificate, plecînd de la obiectul negocierii, de la durata și dificultățile ei, de la maniera de desfășurare și de la procedeele antrenate de parteneri. V. argumentație, conversație, etnometodologie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN NEÎNȚELEGERE. În înțelesul obișnuit, neînțelegerea este o "diferență de interpretare a persoanelor care cred că se înțeleg". Uneori, cuvîntul neînțelegere este folosit însă și într-un sens extins, care integrează fenomenul defecțiunii sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exprimă cu ajutorul gesturilor, mimicii și atitudinii". Aceasta a făcut posibilă realizarea studiilor asupra comunicării realizate de Școala de la Palo Alto, care grupa sociologi, antropologi, psihiatri și lingviști, ale căror studii asupra limbii corpului au intrat în atenția lingvisticii. Cercetările de etnometodologie și de etnografie a comunicării au condus la acceptarea ideii că elementele non-verbale trebuie avute în atenție în analiza situației de comunicare, fiindcă ele contribuie într-un mod semnificativ la realizarea enunțului. Astfel, studiile asupra limbajului corporal au pus în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere tot ce variază în limbă și structurează structura socială a acestei variații. Pe o direcție apropiată perspectivei deschise de teoria lui W. Labov se înscrie praxematica, fiindcă ea urmărește aceeași plasare a raportului limbă-societate în centrul lingvisticii. V. diglosie, etnometodologie, praxematică, variație lingvistică. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOFISM. Cînd paralogismul este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care recurge la sofism
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
du français, Ophrys, Paris, 1996; (în colab. cu Florea, Ligia Stela et al.) Dictionnaire des verbes du français actuel. Constructions, emplois, synonymes, Ophrys, Paris, 2010. Harold GARFINKEL (1917-2011), sociolog american, profesor la Universitatea din California, recunoscut pentru contribuția la impunerea etnometodologiei ca domeniu distinct în cadrul sociologiei. Lucrările cele mai importante au apărut reunite în volumul Studies in Ethnomethodology, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J., 1967. Gérard GENETTE (n. 1930), specialist francez în teoria literaturii, reprezentant al "noii critici" (alături de R. Barthes), cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
littéraire?, Le Seuil, Paris, 1989; Art, création, fiction, Éditions Jacqueline Chambon, Paris, 2004; Théorie des signaux coûteux, esthétique et art, Université du Québec, Tangence éditeur, 2009. Emanuel A. SCHEGLOFF (n. 1937), sociolog american, profesor la Universitatea din California, promotor al etnometodologiei în analiza convesației. Lucrări de referință: The sociology of knowledge. An attempted assessment, Thesis, Harvard University, 1958; (în colab. cu Ochs, Elinor, Sandra A. Thompson, Sandra A.), Interaction and grammar, Cambridge University Press, Cambridge, NY, 1996; Whose Text? Whose Context
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bunicii" (bubba psychology) ori a viziunii lui Heider ce afirma reducerea rolului cercetătorului la sistematizarea enunțurilor psihologiei naive (după Chelcea, 2007). Dimpotrivă, dezvoltarea pragmaticii motivării implică recitirea, reamenajarea și creșterea stocului de cunoaștere al cercetătorului pe baza unui demers integrativ. Etnometodologia este paradigma care poate oferi un cadru pentru dezvoltarea în această direcție. Iluț (1997, p. 39) prezintă o serie de caracteristici ale acestui curent de gândire dezvoltat de Harold Garfinkel în anii '60: "...etnometodologia țintește la descifrarea fenomenelor de viață
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cercetătorului pe baza unui demers integrativ. Etnometodologia este paradigma care poate oferi un cadru pentru dezvoltarea în această direcție. Iluț (1997, p. 39) prezintă o serie de caracteristici ale acestui curent de gândire dezvoltat de Harold Garfinkel în anii '60: "...etnometodologia țintește la descifrarea fenomenelor de viață cotidiană în societățile mai complexe. Accentul este pus aici pe aspectele de psihologie socială, pe reconstrucția metodelor prin care omul se orientează în activitatea zilnică, descrie, explică și interpretează propria lume, subliniindu-se caracterul
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de viață cotidiană în societățile mai complexe. Accentul este pus aici pe aspectele de psihologie socială, pe reconstrucția metodelor prin care omul se orientează în activitatea zilnică, descrie, explică și interpretează propria lume, subliniindu-se caracterul dinamic al acestor construcții. Etnometodologia, fiind fundată pe fenomenologie (în special A. Schutz) este mult mai profund interesată în dezvăluirea sensurilor, semnificațiilor de bază pe care le proferează actorul în viața cotidiană. Urmărind asemenea scopuri, conceptele utilizate și datele obținute sunt mai riguroase, dar și
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
special A. Schutz) este mult mai profund interesată în dezvăluirea sensurilor, semnificațiilor de bază pe care le proferează actorul în viața cotidiană. Urmărind asemenea scopuri, conceptele utilizate și datele obținute sunt mai riguroase, dar și mai puțin controlabile". În esență, etnometodologia este studiul metodelor prin care oamenii își creează și își construiesc propriul mod de viață. Garfinkel (după Rawls, 2008) afirmă că fiecare acțiune exprimă o ordine care este recunoscută de ceilalți membri aflați în situații similare, această ordine făcând ca
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
această ordine făcând ca acțiunea să capete sens. Argumentul potrivit căruia conferirea de sens reclamă ordine, precum și aparatul empiric al dobândirii acesteia prin atenție reflexivă și mecanisme secvențiale, sunt principalele contribuții ale lui Garfinkel la dezvoltarea teoriei sociale (Rawls, 2008). Etnometodologia a fost intens criticată, considerându-se că "a eșuat în încercarea de a deveni o abordare larg acceptată în sociologie nu doar pentru faptul că scopurile și obiectivele acesteia au fost eronat înțelese și interpretate, dar mai ales datorită confuziilor
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
a deveni o abordare larg acceptată în sociologie nu doar pentru faptul că scopurile și obiectivele acesteia au fost eronat înțelese și interpretate, dar mai ales datorită confuziilor și contradicțiilor interne" (Dennis, 2003). Analiza principiilor epistemice pe care se întemeiază etnometodologia ori a multiplelor controverse generate de această abordare depășesc obiectivele prezentei lucrării. Relevantă pentru dezvoltarea pragmaticii motivării este afirmarea plasării cercetătorului pe altă poziție decât cea consacrată de sociologia convențională. Caracteristicile cercetării etnometodologice în mediul organizațional au fost evidențiate de
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
lucrării. Relevantă pentru dezvoltarea pragmaticii motivării este afirmarea plasării cercetătorului pe altă poziție decât cea consacrată de sociologia convențională. Caracteristicile cercetării etnometodologice în mediul organizațional au fost evidențiate de o serie de autori (Ralws, 2008; Wakefield, 2000; Arminem, 2008): a) Etnometodologia nu critică teoria în sine sau aplicarea acesteia, ci practica de a lăsa teoria să definească în avans problemele de cercetare și conceptele relevante, astfel încât cercetătorul intră în câmpul de cercetare cu mintea închisă, mai degrabă ca un observator. Această
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
abordare este denumită de Garfinkel "capul câștigă, pajura pierde" prin analogie cu practica aruncării monedei practică prin care cercetătorul nu poate "pierde" niciodată, prin faptul că el formulează tautologic problema de cercetare în avans. Arminen (2008) atrage însă atenția că etnometodologia este în pericol de a deveni o practică fără teorie. b) Cercetarea convențională implică intrarea în mediul organizațional cu un obiect al studiului adus de cercetător și elaborat în urma reflecției. Subiecții (angajații) nu au acces la aceste problematici sau la
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
acestea pe durata realizării activității, ci iau contact cu problema de cercetare după finalizarea muncii. Astfel, răspunsurile lor sunt rezultatul unei reflecții teoretice, deoarece în timpul realizării propriu-zise a acțiunii ei nu au avut acces la tema cercetării. În acest context, etnometodologia reclamă implicarea angajaților în cercetare și considerarea lor drept experți în fenomenul studiat. Angajații sunt cei care construiesc realitatea analizată, nu observatorul/cercetătorul, iar centrarea pe acesta din urmă reprezintă în sine o sursă de eroare. c) Etnometodologia urmărește "să
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]