65 matches
-
noastre muzicale care au făcut parte din Academia Română este mult mai mare și se extinde pe o perioadă de mai bine de o sută de ani. Mă refer la folcloristul Theodor Burada în anii sfârșitului de secol XIX, apoi la etnomuzicologul Constantin Brăiloiu, la compozitorii Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Sabin Drăgoi, Georg Wilhelm Berger, Mihail Andricu, Sigismund Toduță... și alții... D. Av. - V-ați consacrat întreaga viață, întreaga activitate profesională studiilor în domeniul istoriografiei muzicii românești. Care a fost
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
și ospătați-vă! Veți înțelege mai bine ce este arhetipul, etosul, veți înțelege-o pe doamna Florica Bradu!”, a îndemnat P. S. Virgil Bercea, deschizător al seriei vorbitorilor, la lansare. Fără măsură de competente în domeniu, merită a fi citate cuvintele etnomuzicologului Elise Stan, din prefața volumului: „Rar am mai întâlnit în literatura de specialitate o scriitură atât de limpede, o radiografie atât de fină a poeziei populare, un veritabil act de cultură și originalitate. Vă invit să vă opriți asupra acestor
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
armonizarea făută de Tudor Jarda, cele 15 strofe sunt prezentate sub 10 aspecte diferite de ansamblu, varietatea bucății fiind îmbogățită și de trișcă. Aceasta interludează cele trei părți, cântecul ilustrând perfect obiceiul local la nunțile țărănești. Efecte remarcabile le obține etnomuzicologul și la cântecul satiric ,, S-ar ținea mândra de lume''. În acest cântec, fiecare vers este cântat de solist și reluat de cor, deoarece linia melodică se păstrează în formă de canon la cvintă. În cadrul celor patru voci, acest canon
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
1934 sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, cu prima romanța numită „Mansarda”. Primele înregistrări În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori” la casa de discuri „Columbia” sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreața străbate țară în lung și în lat și pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franța și chiar America, unde a încântat politicieni, ambasadori și
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
până azi în mintea mea aceste mângâieri, ca atingerea mâinilor mamei, reaud glasul ei, ca ecoul vorbelor mamei. În ce a constat și cum ai fructificat știința ce ți s-a dăruit nemijlocit, cuprinzând în ea experiența, ardoarea și harul etnomuzicologului Emilia Comișel? În vara anului 1970 Emilia Comișel făcea cercetări în Dobrogea, continuându-le pe cele ale unui alt mare colos al folcloristicii românești, Constantin Brăiloiu, care îi fusese profesor și căruia doamna Emilia Comișel i-a rămas un credincios
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
drumul mai lung, ori mai scurt, dar cu țintă. E mai drept drumul acesta, ori mai serpentinat, mai lin, ori pieptiș? O spun nemijlocit, faptele. Am făcut înregistrări la Institutul de Etnografie și Folclor, Constantin Brăiloiu, sub directa îndrumare a etnomuzicologului Steluța Popa. Din 1985 am luat Atestatul de Artist liber Profesionist categoria A (prin concurs, deloc ușor ). Am colaborat cu cei mai mari dirijori, pe cele mai mari scene ale țării. Menționez pe regretatul Paraschiv Oprea, de la Oradea, Liviu Buțiu
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
Șaguna, Timotei Cipariu, George Bariț, misiunea acesteia fiind: “dorința fierbinte să fim o singură națiune!” O altă personalitate evocată este Miron Neagu, vestit interpret al cântecului popular, cu predilecție al doinelor ardelenești și culegător de folclor. Alți muzicieni evocați sunt: Etnomuzicologul Ilarion Cocisiu, profesorul, dirijorul și compozitorul Ilie Micu, Remus Grama, un muzician plurivalent, cum îl numește Mariana Cristescu. Ca un veritabil cronicar muzical, autoarea este interesată, nu numai de datele biografice ale personalităților, dar și de opera lor, de concertele
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
și lanțul unei producții de televiziune. Deasupra tuturor, în ramura folclorică au fost Marioara Murărescu și Elise Stan, iar lipsa amândurora tulbură și nemulțumește deopotrivă. Nici o plecare nu a urmat unei hotărâri personale, iar dacă în ce o privește pe etnomuzicologul regretat nemărginit și neîncetat, Marioara Murărescu, drumul nu-i putea fi închis sau apărat de nicio putere, în cazul producătoarei Elise Stan se exemplifică întâmplarea că ceea ce nu poate da sau nu poate lua unul, pervertește altul din netrebnicia legilor
ELISE STAN. PANDANTIVII STÂLPILOR FOLCLORULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353446_a_354775]
-
așa cum a pornit în lume. A poposit în casele bătrânești așteptând, căutând nu numai cântece vechi, dar și alese piese de port uitate de mult în lăzile de zestre.”. Iat-o pe Mariana Anghel oglindită în memoriale însemnări care aparțin etnomuzicologului Marioara Murărescu. Cu atât mai mult, Mariana Anghel atrage atenția și dobândește o adorație meritată a celor care, întâlnind-o și ascultând-o cuceresc de la timp uitarea de timp! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@ahoo.com) Referință Bibliografică: Mariana Anghel
MARIANA ANGHEL. FATA DIN CĂLANUL MIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353857_a_355186]
-
ținea seama de limitele niciunei legi.”), pe care s-a sprijinit, de altfel, întregul dosar al fostului ministru de Justiție Lucrețiu Pătrășcanu. La rejudecarea din 1968 a acestui caz, publicista avea să obțină, desigur, verdictul de nevinovăție (împreună cu soțul ei, etnomuzicologul Harry Baruner). Noua sentință reparatorie a instanței însă nu avea să-i șteargă niciodată din suflet Lenei Constante capacitatea distructivă a unui trecut dominat de crime la ordin. Fizice, morale, nu contează. Toate erau crime ale Ființei umane îndreptate împotriva
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
cărțile: „Folclor muzical din Moldova”, „Folclor muzical din Transilvania”, „Folclor muzical din Oltenia”, urmând să apară „Folclor muzical din Banat” și „Folclor muzical din Dobrogea.” Între copertele volumului „Folclor muzical din Muntenia” sunt cuprinse „Prefața” scrisă de dr. Constantin Secară, etnomuzicolog, „Cuvântul autorului”, aprecieri aparținând unor specialiști în domeniu: prof.dr. Al.I. Bădiulescu - „Constantin Arvinte - O viață dedicată marei și adevăratei muzici”, Ștefan Cărăpănceanu, etnomuzicolog - „Constantin Arvinte. Compozitor, dirijor și folclorist. Cuceritorul ultimei redute spirituale românești - Muntenia”, Anișoara Ștefănucă, manager - Centrul
ZIUA CULTURII NAŢIONALE, PLOIEŞTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381026_a_382355]
-
că orice interpretare își păstrează caracterul de probabilitate, devenind arareori o certitudine. Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Iată schițate doar câteva : a) Puternica înclinație spre ludic a copilului, tentat să introducă elemente gratuite și aleatorii, dictate doar de plăcerea jocului. Etnomuzicologul George Breazul, de exemplu, a intuit faptul că sonoritatea recitativelor copiilor este similară incantațiilor magice ale adulților, dar a remarcat în același timp faptul că, de regulă, copilul „modifică și desfigurează cuvintele, desfăcându-le cât mai mult de sensul lor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
belgiană Crammed (editand albumele direct in Occident), iar ”magicienii” din satul Zece Prăjini au intrat pe ”mâna” nemților Henry Ernst si Helmut Neumann, care le-au editat albumele sub labelul Asphalt Tango. În plus, ambele tabere au fost descoperite de etnomuzicologul Speranța Rădulescu. Și totuși Între cele două "găști" care aruncă În aer scenele de pe tot mapamondul, există o legatură directă: Nicolae Ionițăsingurul reprezentant al zonei Clejani care activează alături de Fanfara ”Ciocârlia”. Locul 5 În WMCE și o variantă inedită a
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
ales de Constantin Tănase. În același an imprimă "Mansarda" (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei. În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind "Cine iubește și lasă" și "M-am jurat de mii de ori", pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul " Cine iubește și lasă", frate al pictorului Victor Brauner) și jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc pe 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
1957 a primit titlul suprem de Artist emerit. În anul 1930 se angajează la „Bufet de 7 lei”, unde îl cunoaște pe Sandu Eliad (regizor la Teatrul „Barașeum”, azi Teatrul Evreiesc de Stat), cel care o va prezenta mai târziu etnomuzicologului Harry Brauner. La începutul anilor '40, Maria Tănase a fost agentă de legătură și influență a Serviciului Special de Informații (SSI) condus de Eugen Cristescu. Se căsătorește cu juristul Clery Sachelarie (Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie) în decembrie 1950. În primăvara
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
(n. 13 august 1893, București - d. 20 decembrie 1958, Geneva) a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne. S-a născut la data
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
nu aparțin niciunui stil de miniaturi medievale. De asemenea, vocabularul textului nu corespunde legii lui Zipf (în orice text trebuie să existe cuvinte foarte frecvente, apoi mai rare și foarte rare ; traducerea autoarei violează această lege). La finele anilor optzeci, etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, ghidându-se după atestarea făcută de Viorica Enăchiuc (Viorica Mihai, la acel moment), studiază conținutul codicelui și descoperă o notație similară unei cântări în neume gregoriene, pe care o numește cea mai veche notație descoperită a unei melodii
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
de istoria muzicii și estetică muzicală la Conservatorul din București și la Academia de muzică religioasă. În 1933 pleacă la Paris cu o bursă, unde lucrează la Muzeul Trocadero, dar se și documentează asupra cercetărilor de folclor muzical sub conducerea etnomuzicologului André Schaeffner. Între 1936-1938 efectuează numeroase cercetări de teren în toată țara și se îngrijește de editarea muzicii românești pe discuri de gramofon la casele Lifa și Columbia. Din 1939 este membru onorific la "The English Folk Dance and Song
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
jocurile cu măști, baladele, colindele, folclorul copiilor). Mai târziu (îndeosebi după sec. XVI) vor fi publicate notații muzicale (partituri, tabulaturi) și chiar lucrări teoretice, unde materialul muzical pus în discuție prezintă influențe de muzică „folclorică”. Conform unui studiu întreprins de etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, cea mai veche melodie românească notată pe care o cunoaștem ar fi cuprinsă în "Codexul Rohonczi", o cărticică nedatată și întocmită într-un sistem de scriere necunoscut. În funcție de variantele propuse de cercetători, codicele aparține fie sec. XI-XII (Gheorghe
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
un protector miraculos al omului „în fața necunoscutului, în fața forțelor înfricoșătoare ale naturii” (George Nițu, 1988), care trebuiau îmbunate. „În fruntea horelor maramureșene se cere așezată, fără nici un dubiu, horea lungă - horea frunzei” (Mihai Pop, 1980). Ea a fost semnalată de etnomuzicologul de talie mondială, Bela Bartok (1923), în Maramureșul istoric, dar ea persistă în prezent doar în Țara Lăpușului. Melodia nu are o formă fixă conturată, iar durata este limitată doar de context, de starea sufletească a interpretului. Melodiile cântecului propriu-zis
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
române”, „epocă străveche de unitate primitivă a neamului, anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre”. O altă motivație este, în
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
1942, reluat în Adevărul, nr. 17.175, 1948, apud I. Diaconu, "Ținutul Vrancei", IV, Editura Minerva, București, 1989, p. 349). Așa cum s-a întâmplat cu toate aprecierile contraproductive, articolul lui V. Eftimiu a fost ignorat în mod unanim. În 1946, etnomuzicologul Constantin Brăiloiu publică, la Geneva, exegeza "Sur une ballade roumaine: La Mioritza", pe care o redactează pornind de la mai multe coordonate: anchetele de teren, studiul lui I. Mușlea (1925) și interpretarea metafizică, datorată îndeosebi lui L. Blaga (1936). Mircea Eliade
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
a aflat mereu în atenția marilor compozitori români. Din păcate prea puține proiecte au fost materializate, însă creațiile semnate de Paul Constantinescu, Emil Lerescu, Mircea Neagu, D.D. Stancu, Anatol Vieru, Sigismund Toduță și Gheorghe Dumitrescu rămân reprezentative. Interesul manifestat de etnomuzicologul Béla Bartók față de melosul folcloric românesc ca urmare a unor ample expediții în satele din Transilvania, s-a răsfrânt asupra compozitorului maghiar Kosa Gyorgy. Acesta realizează un text muzical pentru soprană, flaut, violoncel, harpă și contrabas pornind de la o variantă
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
folclorului și Gheorghe Zapan în domeniul psihologiei muzicale . În anul 1943 Profesorul Dimitrie Gusti , Directorul Institutului Social Român de la București îl însărcinează pe tânarul cercetător Constantin A. Ionescu să conducă cercetarea monografică a satelor românești din Trasnistria de mijloc. Astfel, etnomuzicologul Constantin A. Ionescu împreună cu soția sa Profesoara Lucia Ionescu au înfăptuit în lunile iulie-august 1943, o cercetare de teren în Trasnistria de mijloc , cercetând 10 localități din stânga, Hârjău, Caterinovca, Ghiderim, Zăzuleni, Plopi, Broșteni,Tincău, Jura, Dubău (azi în r. Râbnița
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]